Aristocrații Olteniei și proletarii Giuleștiului

FCSB este încă prea departe și are povara a (măcar) încă cinci înfruntări tari în Europa League. Dinamo e bună, dar nici măcar “câinii” nu au curaj să vorbească despre titlu, liderul clubului, Andrei Nicolescu, limitându-se în discurs la “o intrare în cupele europene” ca obiectiv.

FC Botoșani ar fi pentru toată lumea doar o excentricitate, un iepure precum a fost U Cluj în sezonul trecut, care se dă la o parte din fața greilor când se înaintează spre partea de apogeu a cursei.

Iar Craiova - Rapid a arătat în prima repriză ca o finală între principalii candidați la titlu. Un ritm foarte bun, reușite tehnice, intensitate. Craiova a avut prim-planul, dar Rapid a fost acolo cu deschiderea scorului și cu o altă imensă ocazie de gol. Apoi, obosiți după o jumătate de meci în care au dat totul, combatanții au făcut o a doua repriză de uzură.

Craiova convinge, dar nu învinge

Marea întrebare de după această coliziune între cele mai votate candidate la titlu este: de ce totuși echipa care joacă cel mai bine nu a câștigat și, în general, de ce nu mai este pe primul loc? Craiova a făcut o demonstrație de forță în fața Rapidului.

Ne-a arătat, încă o dată, că are cea mai bună pereche de „laterali” din fotbalul nostru în Bancu și Mora. Craiova e un PSG la scara noastră, îi are pe Nuno Mendes și Hakimi.

Diferența ar fi că PSG își permite să aibă laterali atât de ofensivi jucând într-o apărare cu doi centrali, în timp ce Rădoi simte nevoia să acopere aventurile lui Bancu și Mora spre careul advers cu trei centrali.

Cu fundașii centrali, Rădoi a și nimerit-o, dar a și comis-o. Rus este o achiziție bună pentru Craiova și un nou eșec pentru managerul Becali, care l-a ratat pe fundaș deși l-a avut în mână, așa cum s-a întâmplat și cu rapidistul Dobre. Rus a marcat și a și demonstrat că el este apărătorul care trebuie să stea în centru în linia de trei. Foarte bună distribuirea lui Screciu în stânga ca anihilator al lui Dobre.

Cursa umăr la umăr câștigată de Screciu cu „motocicleta” Dobre a fost un “highlight” al serii. Nu la fel au stat lucrurile în dreapta, acolo unde Romanchuk a fost veriga slabă în general în meci și mai ales la deschiderea scorului.

Craiova are piese grele la mijloc și în față. Efectiv, nu găsești mâini moarte, chiar și dacă s-a accidentat principalul “under”, Rădulescu. David Matei și Băsceanu arată bine în joc și e un pic paradoxal că ei nu contează în acest moment în naționala de tineret. Criza Baiaram pare să fi fost survolată, vedeta nu s-a mișcat rău, doar că nu e de 90 de minute. Poate e ceva în neregulă și cu felul în care e pregătit fizic de Rădoi și ai lui.

De ce nu câștigă cei mai buni?

Și atunci, dacă (aproape) toate-s bune și frumoase la Craiova, cu titulari valoroși, cu bancă solidă, cu 18.000 de fani în tribune, cu antrenor cu ștaif, de ce nu câștigă Craiova în fața Rapidului, de ce nu mai este lider în SuperLigă? Păi, pentru că nu întotdeauna cei mai frumoși câștigă.

Pentru că Atletico îi lua titlul Barcelonei sau pentru că Inter îi lua trofeul Champions League aceleiași Barcelone deși echipa catalană era “mai bună” în accepțiunea generală. Pentru că Arteta, după ce nu a reușit cu un fotbal sexy, a trecut la un pragmatism extrem și a devenit cu Arsenal principal favorit la titlu deși la goluri din acțiune echipa sa este una derizorie în Premier League.

Poate fi Rapid în SuperLigă un Atletico sau Inter de pe vremuri, un actual Arsenal? Are un antrenor care a construit un sistem defensiv ca în clasica zicere cu “apărarea îți aduce trofeele”.

Are două aripi, Petrila și Dobre, care pot face la superlativ pentru campionatul nostru acest joc de contraatac cu care Rapid poate surprinde echipe teoretic mai tari precum Craiova sau FCSB. Și are, între aceste aripi și zidul defensiv, cel mai bun mijlocaș din liga noastră, asa cum îl gratula și Adrian Porumboiu aseară pe Christensen la GSP Live Special.

E posibil ca marele duel al acestui sezon să fie în continuare între aristocrații Olteniei și proletarii Giuleștiului.