Articol de Eduard Apostol - Publicat miercuri, 05 noiembrie 2025 17:25 / Actualizat miercuri, 05 noiembrie 2025 21:03
Gazeta Sporturilor a realizat un reportaj la Oradea, în iunie 2024, în drum spre Euro 2024, iar legendarul Emeric Ienei avea un discurs în stilul care l-a consacrat.
Am avut privilegiul să-l (re)întâlnesc pe legendarul Emeric Ienei anul trecut, la începutul lunii iunie, într-un popas făcut la Oradea în drum spre Euro 2024.
Și dorința de a-l revedea după mulți, prea mulți ani, și curiozitatea de a-i sorbi vorbele, fiindcă nea Imi a spus mereu lucruri cu miez, cu bun-simț, pe un ton așezat, fără ranchiună, ce cu greu poate fi egalat în zilele noastre furtunoase.
Inegalabilul Emeric Ienei era în acea dimineață senină de iunie nu doar omul ce contribuise la cea mai prestigioasă victorie la nivel de cluburi din România, câștigarea CCE pe 7 iunie 1986 cu Steaua București. Nu era doar dirijorul unor succese epice și a unor fotbaliști cu alură de titani, ci și selecționerul - singurul la acel moment, egalat ulterior de Edward Iordănescu după 3-0 cu Ucraina - care bifase o victorie la un turneu final de Campionat European.
Acel 3-2 de poveste cu Anglia, la Euro 2000, când trecusem de faza grupelor. Prima dată într-o asemenea ipostază, egalată, de asemenea, în 2024, de parcursul tricolorilor lui Iordănescu junior.
Câteva clipe în compania marelui Emeric Ienei: „Fotbalul e viața mea”
L-am (re)întâlnit pe nea Imi Ienei în fața casei sale, de pe o stradă liniștită din preajma parcului I.C. Brătianu, la câteva sute de metri de centrul orașului, considerat de mulți cel mai spectaculos din țară. O casă de un alb imaculat, o sonerie pe care scrie un nume celebru pentru fotbalul nostru, al tuturor.
Sprijinit de doamna Geta Lazăr, care a avut grijă de dumnealui în ultimii ani până astăzi când mi-a confirmat teribila veste, domnul Ienei a venit la balcon pentru un scurt mesaj. Și-atunci se deplasa cu greu, „călătoriile” sale în parc și la soare erau limitate... În fine, ideea este că mi-a apărut în fața ochilor un bărbat impozant, dar cu un chip blajin.
Anii, bucuriile, trăirile, necazurile, viața toată îi erau întipărite pe față, însă emana un aer blând. Ca o zi senină.
„Sunt șanse să repete isprava de atunci. Speranța este și va fi! Eu le țin pumnii <tricolorilor>, fotbaliștilor români. Fotbalul e viața mea! Mă uit și la meciurile din România. Ce zici? De cine-mi place? Coman, numărul 7", a reacționat Emeric Ienei.
10trofee a cucerit ca antrenor cu Steaua București: Cupa Campionilor Europeni, șase campionate și trei Cupe ale României
A zâmbit, a oferit un semn al victoriei pentru o fotografie ce va rămâne impregnată în timp, a mai urmat un scurt dialog personal, care i-a hiperbolizat bunătatea, amabilitatea, finețea. Ca mai mereu în viața dumnealui, a dăruit, nu a primit.
A mai fost o discuție telefonică pe 22 martie 2025, când nea Imi a împlinit 88 de ani. „„Repaus la TV cu fotbal”, a mărturisit. Tocmai se uitase cu o seară înainte la meci, România - Bosnia (0-1), duel ce-i încurcă teribil pe tricolori. Doar fotbal, marea pasiune a legendarului Emeric Ienei!
8echipe a antrenat în carieră: Steaua (în 6 mandate!), FC Bihor, CS Târgoviște, România (în două mandate), Ungaria, Fehervar, Panionios și U Craiova
12selecții a adunat ca fotbalist, la prima reprezentativă, în perioada 1959-1964
7trofee a cucerit cu Steaua București din postura de fotbalist: trei titluri naționale și patru Cupe
10 date care definesc cariera antrenorului Emeric Ienei
386 meciuri în prima divizie cu Steaua, FC Bihor, CS Târgovişte și U Craiova. Palmares: 218 victorii, 79 remize, 89 eșecuri
6 titluri de campion, toate cu Steaua: 1975/'76, 1977/'78, 1984/'85, 1985/'86, 1986/'87, 1993/'94. În 1976 a oprit o serie de 8 ani fără titlu, cea mai lungă din istoria roş-albaştrilor
3 Cupe ale României: 1975/'76, 1984/'85, 1998/'99
CCE 1985/'86
51 de meciuri la naţionala României: 23 victorii, 14 remize, 14 eșecuri
A calificat România la CM 1990, după o pauză de 20 de ani
A fost antrenorul României la CE 2000, de numele lui legându-se ultima victorie la un turneu final, 3-2 cu Anglia
A reuşit prima calificare din grupele unui turneu mondial (CM 1990) şi prima din grupele unui turneu european (CE 2000)
A condus Steaua în 31 de partide europene. Palmares: 13 victorii, 8 remize, 10 eșecuri. Finala cu FC Barcelona a fost al 13-lea meci
Este tehnicianul cu cele mai multe derby-uri Steaua - Dinamo, 23 (19 în campionat și 4 în Cupă).
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
