Articol de Tudor Belivacă - Publicat miercuri, 31 decembrie 2025 13:45 / Actualizat miercuri, 31 decembrie 2025 16:00
Luka Modric, căpitanul naționalei Croației și jucătorul celor de la AC Milan, a acordat un interviu amplu pentru presa din Italia. A vorbit despre copilăria sa, familiei și și-a amintit încă o dată despre războiul care l-a marcat în copilărie.
În visele sale, apare casa bunicului său, care a murit în război. Printre realizările deja bifate se numără șase titluri de Liga Campionilor și un Balon de Aur. Credea că își va încheia cariera în tricoul lui Real Madrid, dar soarta l-a dus la Milano, clubul său preferat din copilărie.
Luka Modric s-a deschis într-un interviu-eveniment pentru presa din Italia: „Cred că acolo, printre oi și pietre, am învățat să joc fotbal”
„Când eram copil, eram fan Milan, datorită eroului copilăriei mele, Zvonimir Boban. Eram convins că îmi voi încheia cariera la Real Madrid, dar... Întotdeauna am crezut că, dacă aș juca vreodată pentru o altă echipă, aceea ar fi Milan. Sunt aici pentru a câștiga. Începând cu Scudetto, pentru că la Milan se joacă mereu pentru victorie, doar pentru victorie”, a început Modric, conform sportal.blic.rs.
Modrić explică cum, chiar și la 40 de ani, se menține la cel mai înalt nivel: „Să iubești fotbalul, să te gândești la fotbal, să trăiești pentru fotbal. Fotbalul, alături de familie, este cel mai important lucru pe care îl am. Secretul este pasiunea. Dieta și antrenamentele sunt lucruri secundare. Pentru a rămâne mult timp în vârf, ai nevoie de inimă. La antrenamente sunt la fel de fericit ca atunci când eram copil”
Fotbalistul croat a vorbit și despre familia sa.
„Tatăl meu era muncitor, mama croitoreasă. Modestia ajută, atât pe teren, cât și în viață. Bunicul? Îi port numele cu mândrie. Când eram mic, plângeam mereu, așa că mă duceau la casa lui, la poalele muntelui Velebit, în Dalmația. Am crescut cu animale, mă distram trăgând caprele de coadă. Cred că acolo, printre oi și pietre, am învățat să joc fotbal.”
Bunicul său a fost ucis în 1991, în războiul din fosta Iugoslavie: „Deschideți o rană teribilă. Era decembrie 1991, aveam șase ani. Într-o seară, bunicul nu s-a mai întors acasă. Au plecat să-l caute. L-au împușcat pe o pajiște de lângă drum. Avea 66 de ani. Nu făcuse rău nimănui. Tatăl meu a plecat voluntar, iar noi a trebuit să lăsăm totul, peste noapte. Prieteni, oameni dragi, lucruri. Mai întâi ne-am refugiat în Makarska, într-o tabără de refugiați la un orfelinat. Apoi în Zadar. Dacă nu ar fi fost obuzele, pot spune că a fost o copilărie normală. Mingea ne-a ajutat să uităm de toate”
Mi-ar fi plăcut să fiu chelner. Eram destul de bun la asta. Și îmi plăcea. Am mers la școala de ospitalitate din Borik. În primul an am făcut practică la restaurantul Marina din Zadar, unde se țineau nunți. Mă descurcam bine cu servirea băuturilor, iar la nunțile croate se bea mult. Singurul lucru care nu-mi plăcea era spălarea vaselor.
-Luka Modric
Clasamentul în Serie A
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
