Articol de Justin Gafiuc - Publicat marti, 27 ianuarie 2026, 10:17 / Actualizat marti, 27 ianuarie 2026 10:28
Istoricul Mădălin Hodor, vicepreședinte al Colegiului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), explică pentru publicul GSP detaliile neclare din dosarul de informator al lui Ștefan Kovacs, nume conspirativ „Vasile Munteanu”. Fostul mare antrenor a fost recrutat la Cluj în 1955 și a lucrat până în 1963 pentru Serviciul de Filaj și Investigații, potrivit documentelor descoperite de Gazetă
Apariția dosarului de la Securitate al lui Ștefan Kovacs, inclusiv Angajamentul de colaborare semnat în octombrie 1955, a constituit o surpriză imensă: fostul antrenor a fost agent al serviciilor secrete comuniste în perioada 1955-1963, la Cluj, fiind apoi abandonat ca urmare a plecării la București.
Cele 31 de pagini ale volumului din arhivele CNSAS indică faptul că „Vasile Munteanu”, numele conspirativ ales de Kovacs, a livrat 34 de note informative, iar ofițerii au fost foarte mulțumiți de aportul agentului captat din lumea fotbalului. Mădălin Hodor, istoric, vicepreședinte CNSAS, a acceptat să explice pentru publicul GSP laturile neclare din dosarul lui Ștefan Kovacs.
Mădălin Hodor: „Sunt multe dosare în care mapele cu notele informative au fost distruse”
- Domnule Hodor, sunt câteva detalii în dosarul de rețea al lui Ștefan Kovacs care ar trebui decriptate pentru public. De exemplu, cum se explică faptul că nu există niciuna dintre cele 34 de note informative evocate în rapoartele de analiză ale ofițerilor?
- Conform normelor Securității, agentul avea două volume în cadrul dosarului care i se întocmea. Unul – cu documentele-tip ale activității informatorului, precum raportul de recrutare, angajamentul scris, notele de analiză, eventualele recompense pe care le primea respectivul. Și celălalt – pentru notele informative, care se păstrau în original, separat, în așa-numitele mape-anexă. Practica era ca informatorul să scrie de mână aceste note, fie în prezența ofițerului, fie gata redactate și doar predate. O copie a acestora mergea și la dosarul persoanei despre care se dădeau notele.
- La Ștefan Kovacs nu există însă nimic și nu apar nici indicii despre alte persoane, nominal, astfel încât să poți detecta copiile notelor pe linie indirectă!
- Sunt multe situații în care mapele-anexe s-au distrus, din diverse motive. Cel mai des se întâmpla dacă respectivul devenea membru de partid, ceea ce nu e însă cazul lui Ștefan Kovacs. Dar pot funcționa multe alte ipoteze vizavi de dispariția anexelor. Și aici mai e un detaliu.
Mapa-anexă cu notele informative nu se microfilma. Adică dacă a fost distrusă, e irecuperabilă. Doar dosarele de bază au fost microfilmate
- Mădălin Hodor, vicepreședinte CNSAS
„Spre deosebire de alte Direcții, la «Investigații» era o treabă mai light”
- Documentele arată că a fost recrutat spre a lucra pentru Serviciul de Filaj și Investigații, cu două obiective declarate: să ajute cu informații din cartierul în care locuia în Cluj și să ofere date despre sportivi la lucrările de pașapoarte. Adică la cercetările care se finalizau, printre altele, cu aviz pozitiv sau negativ pentru deplasări în străinătate. Cum traducem această implicare?
- De regulă, Securitatea recruta la Filaj și Investigații persoane care locuiau într-o anumită arie pentru a obține date cu caracter general. Un fel de administrator de bloc sau responsabil de zonă. Iar informațiile, incipiente, puteau fi de genul „e liniștit la bloc, vine acasă direct de la serviciu, nu provoacă probleme” sau de altă natură, eventual de ordin politic. De multe ori, trimiteau și sectoristul sau milițianul să obțină astfel de informații.
- Sunt multe dosare de rețea care încep cu un opis sau o listă de relații, recenzia unei colecții de documente fixate pe o temă sau o persoană anume. Ce ne spune faptul că nici un astfel de act nu se află în dosarul lui Kovacs?
- Înseamnă că era vorba despre o persoană recrutată spre a oferi informații într-un cadru general, nu neapărat punctual pentru a urmări pe cineva anume. Aceasta era și linia de muncă la „Filaj și Investigații”, spre deosebire de Direcțiile 1, 2 sau 3, unde se lucra specializat, de exemplu să-l urmărești pe X din rațiuni politice. Aici, la „Investigații”, era o treabă mai light.
„Rezidentul ocupa poziția cea mai de sus în rețeaua informativă”
- Ștefan Kovacs apare sub diverse denumiri în dosar și în analize: informator necalificat, agent, colaborator, informator. E vreo diferență de conținut în aceste denumiri?
- Dincolo de faptul că toate aceste categorii fac parte din rețeaua informativă, existau niște diferențe clare. Depinde și de perioadele la care ne referim, fiindcă au existat schimbări de-a lungul timpului în sensul în care una însemna informatorul în anii ‘50 și alta în anii ‘80, de exemplu. Atribuții și caracteristici diferite. În anii ‘50 însă, titulatura de agent era cea mai răspândită, dovadă că apărea frecvent pe coperțile dosarelor de rețea din acele vremuri. Era cam același lucru cu informatorul, doar că într-o perioadă mai îndepărtată în timp. Dar între colaborator și informator e o diferență importantă.
- Anume?
- Colaboratorul era folosit la probleme de natură generală, pe o arie mai largă. De exemplu, raporta dacă auzea ceva relevant în întreprinderea X. În schimb, informatorul era recrutat țintit pe un anumit caz. Să spunem, o persoană care făcea comentarii politice, despre care trebuia să obțină informații de interes.
- Ștefan Kovacs se întâlnea cu ofițerii de legătură pe stradă, la locul de muncă, într-o casă conspirativă. Apare însă, la un moment dat, o formulare care sună cam așa: „Va fi introdus în rezidență”. Ce însemna asta?
- Rezidentul era cel căruia ofițerul de securitate îi putea da în legătură un informator sau un colaborator, adică un fel de verigă între cele două părți. Asta se întâmpla cu cei față de care aveau mare încredere și ajungeau la nivelul de a gestiona o parte din rețea, fiindcă ofițerul era încărcat, nu putea să se întâlnească cu prea mulți, așa că rezidentul se ocupa de activitatea specifică: prelua notele de la informatori/colaboratori, le transmitea sarcinile primite dinspre ofițer, după care preda acestuia mai departe documentele. Rezidentul ocupa poziția cea mai de sus în rețeaua informativă.
„Nu e nefezabil scenariul de reactivare ulterioară”
- Kovacs a fost abandonat în 1963, după ce a plecat de la Cluj la București. Atunci, nici Serviciul de Contraspionaj nu și-a arătat interesul să-l preia. Episodul de abandon de la Cluj însemna doar o decizie locală sau națională? E posibil să fi fost reactivat ulterior, când a plecat pe drumul Ajax, Franța?
- Abandonarea era una generală, la nivel național. Sunt rare exemplele de informatori sau membri ai rețelei care să fi lucrat pentru mai multe unități distincte de Securitate. De exemplu, pentru Direcția a doua și a treia, simultan. Puteau fi împrumutați sau Direcțiile să lucreze împreună, dar în niciun caz nu amestecau lucrurile. În cazul lui Kovacs, Clujul l-a abandonat, au vrut să-l predea altei unități, fiindcă nu mai aveau cum să lucreze cu el după plecarea la București. N-au vrut să-l preia nici cei de la Direcția a II-a. OK, la revedere! Dar aceste lucruri se conservau într-o bază de date, în Cartoteca Generală a Securității, unde se păstrau toate informațiile despre acea persoană.
- Și putea fi reactivată la nevoie!
- Dacă, ipotetic, la cinci sau zece ani după abandonul de la Cluj unui ofițer de la altă Direcție i se aprindea beculețul și avea nevoie de domnul respectiv, se ducea, vedea că a fost în legătură la unitatea cutare și începea demersurile de reactivare. Prin urmare, dacă a fost abandonat, asta nu însemna că activitatea lui s-a oprit pentru totdeauna. Mai departe, intrăm însă într-o zonă speculativă, dar nu e nefezabil scenariul de reactivare ulterioară.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
