Articol de Ionuţ Iordache, Sergiu Alexandru - Publicat miercuri, 28 ianuarie 2026 19:02 / Actualizat miercuri, 28 ianuarie 2026 19:02
Cum arată locul în care căpitanul naționalei, Ianis Hagi, vrea să-și dea restart carierei? Alanya e un oraș care nu seamănă cu nimic din ce știam despre „Țara Semilunei”: o oază de liniște, cu o curățenie atipică pentru Turcia și mii de pensionari nordici. Aici, fotbalul pare mai degrabă un hobby relaxat decât o religie fanatică, așa cum se întâmplă la Istanbul
Am ajuns în Alanya după 12 zile petrecute în Antalya, cu toate prejudecățile „la purtător”: așteptam haosul claxoanelor, bazarurile sufocante și acel amestec contrastant între luxul kitschos și mizeria reală, atât de specific stațiunilor vecine.
Credeam că peisajul din Antalya — cu resorturi de 5 stele împrejmuite de ziduri înalte, astfel încât clienții să nu vadă sutele de sere degradate și sărăcia omniprezentă de lângă ele — se va repeta și în noul „fief” al lui Ianis. Ne-am înșelat.
Reportaj GSP din Alanya, orașul celor o mie de sori de pe acoperișuri
La doar 130 de kilometri distanță de Antalya, ni s-a revelat o lume complet diferită. Primul impact te lovește direct în retină: curățenia.
Străzile largi, flancate de palmieri îngrijiți (precum cei de pe faleza care duce spre port), par măturate din oră în oră. Nu există gunoaie, nu există haos în trafic.
Ridicând privirea spre blocurile cochete, am remarcat „semnătura” vizuală a orașului: acoperișurile ticsite de boilere solare și rezervoare metalice. E o armată de cilindri care strălucesc sub cele 300 de zile de soare pe an. Aici, apa caldă e gratis, oferită de natură.
Fortăreața, munții și liniștea care te adoarme
Alanya este dominată de două forțe vizuale. Pe de o parte, marea Mediterană și celebra plajă Cleopatra. Numele nu este doar marketing turistic; legenda spune că generalul roman Marc Antoniu i-ar fi dăruit acest oraș reginei Egiptului drept cadou de nuntă.
Se spune că reginei i-a plăcut atât de mult golful de un albastru ireal, încât se scălda zilnic aici, iar Marc Antoniu ar fi adus nisip fin tocmai din Egipt pentru a-i crea plaja perfectă.
De cealaltă parte, stânca impunătoare pe care tronează cetatea selgiucidă Kale, vechiul cuib de pirați, veghează acum peste cel mai pașnic oraș turcesc. Pe munte, semnul „I love ALANYA” veghează deasupra construcțiilor moderne care urcă spre culme. În fundal, munții Taurus se ridică măreți, cu crestele pudrate de zăpadă, sfidând palmierii de la malul mării.
În acest decor minunat, viața curge însă la ralanti. În cartiere precum Oba sau Mahmutlar, am văzut zeci de cupluri de pensionari germani, scandinavi sau olandezi ieșind la plimbarea de dimineață. Nu se grăbesc nicăieri. De altfel, la hotelul unde am fost cazați, eram de departe cei mai tineri oaspeți, deși nici noi nu mai suntem la prima tinerețe.
Sanatoriul de lux: „Fără galerie, doar un bărbat guraliv”
Dacă în Istanbul fotbalul e o chestiune de viață și de moarte, aici atmosfera e de sanatoriu de lux. La meciul de Cupă la care am asistat, spectatorii puteau fi numărați cu ușurință: doar câteva sute, fără nicio galerie organizată.
Singura pată de „culoare” locală a fost un bărbat guraliv care a dat indicații tot meciul, amintind de vulcanicii suporteri turci de pe „Ali Sami Yen”.
Pulsul autentic l-am simțit doar în micile cafenele lăturalnice. Acolo, localnicii încă fumează narghilea și beau ceai negru, ignorând politicos invazia europenilor care au cumpărat jumătate de oraș.
Banii de vacanță plătesc salariul lui Hagi
În acest peisaj de „slow living” a aterizat Ianis Hagi pentru un restart de 800.000 de euro pe an. Situația e paradoxală: salariul său este plătit, practic, de acești pensionari relaxați care au ales sudul calde în detrimentul țărilor lor friguroase.
Sponsorul principal, Corendon, este gigantul din turism care îi aduce cu chartere și îi cazează în hotelurile din zonă. Banii de vacanță ai bunicilor Europei finanțează, indirect, revenirea „decarului” României.
Cu 14 meciuri și doar 2 goluri în acest sezon, Ianis pare că încă se luptă să găsească o viteză superioară într-un oraș care refuză să accelereze.
E acesta mediul ideal pentru Ianis?
Alanya a fost o surpriză plăcută, dar nu ne-am putut gândi dacă este mediul ideal pentru Ianis. Avea nevoie Hagi jr. la 27 de ani de un oraș care pare construit pentru odihna de după o viață de muncă? Avea nevoie de o echipă mediocră, unde condițiile și atmosfera sunt departe de pretențiile „Prințului” și ale tatălui său?
Respectul turcilor pentru numele Hagi e imens, salariul e bun, clima e blândă. Dar această liniște poate fi o capcană aurită. Fotbalul mare se hrănește din tensiune, nu din contemplarea mării.
Răspunsul o să-l găsim pe 26 martie, la barajul cu Turcia, și, sperăm, în vară, la Campionatul Mondial!
4 detalii inedite deste Alanya
1. Numele a fost „greșit” de Atatürk. Orașul se numea istoric Alaiye. În 1935, Mustafa Kemal Atatürk a primit o telegramă în care numele era scris greșit, „Alanya”. I-a plăcut atât de mult cum sună, încât a decis ca acesta să rămână numele oficial.
2. Fortăreața de neclintit. Castelul din Alanya are ziduri lungi de 6,5 km și 140 de turnuri. Este singura fortăreață selgiucidă care s-a păstrat atât de bine, fiind situată pe o peninsulă stâncoasă care oferă o vedere spectaculoasă asupra Mediteranei.
3. Peștera vindecătoare. Peștera Damlataș, descoperită accidental în 1948, este celebră pentru atmosfera sa. Se spune că aerul de aici, bogat în dioxid de carbon și cu o umiditate de 95%, are proprietăți curative pentru cei care suferă de astm.
4. Microclimatul „bananier”. Datorită protecției oferite de Munții Taurus, Alanya este unul dintre puținele locuri din Turcia unde se pot cultiva banane, papaya și fructul dragonului la scară largă.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
