Omoregie a dezvăluit de ce părăsește Bucureștiul pentru Budapesta: „Oameni extrem de amabili, dar...”

Omoregie are origini complexe: s-a născut la Atena, tatăl ei este nigerian, iar mama din Bulgaria. În 2017 a obținut cetățenia slovenă și reprezintă această națională în meciurile internaționale.

Având în vedere acest tablou, la ce se gândește când aude cuvântul „acasă”? Aceasta este una dintre întrebările pe care i le-au adresat maghiarii de la Nemzeti Sport.

„Acasă? Întotdeauna acolo unde locuiește familia mea. Acum, acest loc este din nou Atena, dar ar putea fi și în cealaltă parte a lumii. Din acest punct de vedere, sunt flexibilă. Sora mea, de exemplu, locuiește la Amsterdam, și acolo mă simt ca acasă. Am multe amintiri și prieteni care mă leagă de Bulgaria, dar fără cei dragi nu este la fel”, a afirmat Omoregie.

+45 FOTO

Elizabeth a mai dezvăluit că vrea să-i facă o vizită tatălui, în Nigeria, și cu această ocazie să descopere acea ramură a familiei:

„Încă nu am reușit să-l vizitez pe tatăl meu acolo, dar sper că anul acesta voi reuși în sfârșit. Am încercat de mai multe ori; ultima dată, vara trecută, am vrut să zbor în Nigeria cu sora mea mai mică, dar ea nu a primit viza la timp, așa că am fost nevoiți să anulăm călătoria.

Aș vrea să cunosc această parte a familiei mele, să văd de unde provin. Nu vreau să fac diferențe între cele două ramuri ale familiei. Am multe rude în Africa și, deși nu i-am întâlnit personal, știu că toți sunt mândri de mine. Tatăl meu, bineînțeles, îmi urmărește meciurile; preferă să se uite la turneele mari decât la Liga Campionilor”.

Dacă vorbim despre identitatea și personalitatea mea, acestea sunt clar europene; trăsăturile africane se manifestă mai degrabă în genetica mea. Viteza și forța fizică mi-au fost de mare ajutor în sport.

- Elizabeth Omoregie

Elizabeth Omoregie a dezvăluit de ce părăsește CSM pentru Ferencvaros: „Un pas înainte din toate punctele de vedere”

Nu puteau lipsi întrebările despre decizia de a lăsa CSM pentru Ferencvaros. Cum a explicat Omoregie?

„Încă de anul trecut am simțit că am nevoie de o nouă scânteie. An de an mergeam la antrenament în aceeași sală și apoi mă întorceam acasă în același loc. Oamenii erau extrem de amabili, dar eu voiam să ies din nou din zona de confort și să mă provoc.

De la începutul acestui sezon, eram aproape sigură că nu voi prelungi contractul, dar am lăsat totuși o mică șansă pentru a rămâne. Între timp, managerul meu aștepta să decid clar ce îmi doresc. Apoi, odată cu începerea meciurilor oficiale, am devenit sigură că vreau o schimbare, să ies din bula mea și să mă transfer la o echipă mai bună.

Ultimii ani au demonstrat că FTC este o echipă mai bună; din toate punctele de vedere, reprezintă un pas înainte pentru mine.

Cei de la FTC m-au mai contactat și în trecut, dar nu am ajuns niciodată la negocieri concrete, iar la vremea respectivă nici nu mă interesa posibilitatea unei schimbări.

Urmăresc de mult timp FTC, precum și activitatea lui Jesper Jensen la echipele lui anterioare. Mi-a plăcut direcția pe care o reprezintă și modul în care gândește jocul. Cred că va reuși să scoată ce e mai bun și din mine. Ador jocul rapid și vreau să îmi asum cât mai multă responsabilitate în echipă. La CSM, eu eram deja «veterana», în timp ce acum eu trebuie să mă adaptez și să intru în ritmul noului mediu.

Ca centru, comunicarea bună este foarte importantă, la fel și găsirea unei limbi comune cu toată lumea. În România, m-am obișnuit deja cu atmosfera fantastică de la meciurile de handbal și cu suporterii cunoscători, care, la nevoie, pot pune presiune și pe arbitri. Am experimentat deja, ca adversară, cât de greu este să joci în deplasare împotriva lui Ferencváros.

Meciul din februarie din Liga Campionilor va fi extrem de important pentru ambele echipe în ceea ce privește clasarea finală în grupă, dar nu mă tem că transferul din vară va pune o presiune suplimentară pe mine; voi reuși să fac abstracție de acest lucru pe durata partidei.

Se vede clar și din exterior că Ferencváros se dezvoltă frumos ca echipă, acesta fiind unul dintre motivele venirii mele. FTC a demonstrat deja în sezoanele trecute că poate concura cu cele mai bune echipe. Cred că în anii următori nu doar că vom avea șansa de a ajunge în Final Four, dar vom putea, pe bună dreptate, să aspirăm și la victoria finală”, este raționamentul din spatele transferului.

Nu mi-e teamă să-mi arăt emoțiile, nu sunt un robot, am și eu zile proaste. În același timp, îmi place să trăiesc fiecare reușită, să interacționez cu fanii, să le simt prezența. De aceea aștept cu nerăbdare să joc în fața suporterilor pasionați ai lui Ferencváros.

- Elizabeth Omoregie

„Cristina Neagu? O prietenă adevărată”

Referitor la perioada de la București, a recunoscut că i-a fost dificil, cel puțin la început, să facă echipă cu una dintre cele mai mari handbaliste din istorie, Cristina Neagu. De ce?

„La început a fost o provocare destul de mare, deoarece ea înțelegea jocul la un cu totul alt nivel față de celelalte și nu era ușor să gândești ca ea. Dorința de a câștiga îi era în sânge; nu conta dacă era un joc de încălzire sau un meci oficial, voia mereu să învingă și aștepta același lucru de la coechipierele sale.

M-a ajutat mult la antrenamente, iar prin nenumăratele exerciții și meciuri am ajuns să ne înțelegem din ce în ce mai bine, atât pe teren, cât și în afara lui. Era conștientă că echipa avea nevoie și de aportul meu pentru a obține rezultate.

A fost o onoare să mă invite la grandioasa gală organizată cu ocazia retragerii sale și am fost bucuroasă să-i fiu alături în acea zi specială. O consider o prietenă adevărată, iar legătura noastră nu s-a întrerupt odată cu încheierea carierei sale; ne mai întâlnim și acum”, a explicat Elizabeth.

Elizabeth Omoregie: „Ultima șansă de a ajunge cu CSM în Final Four-ul Ligii Campionilor”

Un regret al anilor petrecuți la CSM până acum este că nu a reușit calificarea în Final Four-ul Ligii Campionilor. Va avea o ultimă șansă în acest an, mai ales că „tigroaicele” merg excelent în grupă.

„De multe ori am fost foarte aproape de Final Four, dar totuși nu s-a concretizat. Mai multe sezoane au fost un adevărat montagne russe, cu suişuri şi coborâşuri. Am avut mereu jucătoare de excepție, dar în momentele cruciale nu am reușit să ne mobilizăm, nu am arătat ce puteam cu adevărat.

De aceea, deși pe hârtie aveam o echipă excelentă, nu am putut face pasul final. Anul acesta, motivația este suplimentară, deoarece este ultima mea șansă de a ajunge cu echipa în Final Four”, a mai spus Omoregie.