Radu Paraschivescu și „singura poveste cu Mircea Lucescu”: „O situație care-ți complică puțin problemele interioare”

Radu Paraschivescu a debutat ca scriitor în anul 2000, cu „Efemeriada”, carte publicată după 8 ani de așteptare.

Suma necesară pentru a-și face debutul la o editură era peste puterile lui, iar Paraschivescu a povestit cum a primit ajutor din partea lui Lucescu, care în acel moment antrena la Beșiktaș.

Radu Paraschivescu: „Mircea Lucescu m-a ajutat. Tata a zis că o să mor copil”

„Singura mea poveste cu Mircea Lucescu ține de un gest de generozitate din partea dumnealui, pentru că Mircea Lucescu este omul care m-a ajutat să debutez ca scriitor. Nu m-a învățat să scriu, dar mi-a asigurat publicarea.

E o situație care-ți complică puțin problemele interioare. După frumusețea gestului și după ce vezi cartea apărută, te întrebi dacă lucrul ăsta te-a limpezit pe tine cu tine însuți.

Am procedat stupid, imatur. Eram după opt ani de așteptare, din 1992 până în 2000. Nu reușeam să pătrund la o editură. Într-un soi de disperare de cauză, am zis: ce să fac eu? Ia să caut o sponsorizare! La cine s-o caut? La Mircea Lucescu!

Mi-a apărut așa, pe retina minții. Să mă duc și cum să par nederbedeu? Profitând de faptul că aveam o carieră de traducător, am luat niște cărți, am scris o scrisoare, în care mă prezentam, și am mers cu scrisoarea și cu cărțile la Neli Lucescu, cea care avea o agenție de turism.

Doamna Lucescu nu era, am lăsat la cineva. Nu s-a mai întâmplat nimic, am zis că asta e. Tatăl meu a râs cu poftă. El oricum avea umor și mi-a zis: «Tu o să mori copil! Cum să-ți dea prin cap că omul ăla, care e cine e, vine să te sponsorizeze pe tine?».

Eu i-am spus: «Ce risc, în afară de un refuz? Noi probabil că n-o să ne mai vedem niciodată în viață. Poate să-mi spună să-l las în pace, dar dacă nu-mi spune?». Tata a rămas convins că sunt un naiv irecuperabil.

Eu, după două luni, am aflat că la un hotel din București urmează să se decerneze trofeul Casa Lux, care era acordat în anul ăla, era anul 2000, familiei Lucescu pentru vila de la Breaza. Am zis că mă duc și eu. I-am spus soției. Soția, de părerea socrului. M-am dus cu o legitimație de la Uniunea Scriitorilor. Trebuia legitimație de presă, n-aveam. M-au lăsat să intru. Am așteptat acolo frumos și, la un moment dat, am văzut-o pe doamna Lucescu.

I-am spus: «Sărut mâna, eu sunt cel care v-a trimis scrisoarea și cărțile acelea». «A, da, v-am căutat, dar n-ați răspuns. Stați puțin să termine Mircea cu interviurile». Dumnealui era antrenor la Beșiktaș atunci și erau ziariști care voiau să știe despre fotbal.

După ce a terminat, a venit s-o ia pe doamna Lucescu să meargă acasă și doamna Lucescu i-a spus: «Mircea, uite, dânsul este domnul de care ți-am vorbit». Mircea Lucescu s-a uitat la mine, mi-a întins mâna și mi-a spus «Se face». A doua zi am avut banii!

Eu am rămas pe loc multe minute după ce au plecat. Sigur, primul drum l-am făcut la tata. Mai câștigă și taurul din când în când. Era o sumă peste puterile mele. A doua zi, suma s-a plătit și cartea a apărut”, a spus Radu Paraschivescu, la emisiunea „Digi Sport Special”.