Articol de GSP - Publicat miercuri, 20 august 2008 00:00
In lipsa celui de pe teren, ne vedem nevoiti sa asistam la cel de la televizor. Din ziare. Din comunicatele oficiale. Din DEX. “Avortoni”, “bricheta 2″, “25 de ani in B”. Cuvintele de la care a pornit show-ul dinaintea partidei Rapid - Dinamo. Mingea este lasat la o parte. Terenul de joc e pe plasme. Zotta i-a luat locul lui Spadaccio iar Turcu lui Danciulescu. Borcea contraataca si el rolul lui Bratu. Taher pare singurul care incearca sa mai diminueaze conflictul. In van, comunicatul ramane. Asa cum raman si cuvintele jignitoare adresate celor mai titrate echipe din Romania: Steaua si Dinamo.
.
Asa este la noi, in Romania. Declansam razboiul psihologic inaintea meciurilor importante. Aruncam ironii si explodam de rautate. Poate chiar frustrare.
Uitam de adevaratul inteles al meciului si evocam istoria.
Echipe comuniste, ceausiste. Ne jucam cu adjectivele, uitam balonul.
.
Traim un fotbal unic. Ca la noi, la nimeni.
Mircea Lucescu se plangea acum cateva zile de faptul ca in Ucraina nu este acordata suficienta atentie emisiunilor cu tema sportiva.
Mult mai bine asa, nea Mircea.
La noi sunt o gramada. Butonezi telecomanda si nu stii unde sa te opresti.
Toate cu aceeasi tema: scandal, ironii, rautati care depasesc paroxismul.
.
E ciudat. Cerem suporterilor respect, dar conducatorii uita subit intelesul acestui cuvant.
Promovam legi impotriva huliganilor, dar uitam ca adevaratii huligani sunt pe posturi inalte din cadrul cluburilor de fotbal din tara.
.
Asa vrem sa ajungem in Liga Campionilor. La Mondiale si Europene.
Asa stim noi sa ne promovam imaginea: cu DEX-ul in fata si mana pe tastatura. Cu televizorul aprins si mana pe telefon. Facand gura mare si lasandu-ne purtati de frustrare.
.
Good job!
Îl recunoști? Fostul număr 1 ATP, nomad în Munții Atlas: „Casa noastră - mama natură”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
