)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat duminica, 10 mai 2026 15:32 / Actualizat duminica, 10 mai 2026 15:33
Când practic au mai rămas numai două echipe în lupta pentru titlu, Universitatea Craiova și Universitatea Cluj, s-au înmulțit observațiile critice la adresa prestațiilor lor, tot mai neconvingătoare în ultima vreme. Mai ales Craiova, altădată practicanta unui joc exuberant, spumos, a fost cea vizată. Alex Barbu a numit-o deunăzi "Campioana antifotbal", iar eu am comparat-o, nici vorbă de vreun compliment!, cu "CFR din epoca Dan Petrescu". Altfel spus, cu o echipă minimalistă, pragmatică până la cinism.
Cam în același stil i s-au adresat reproșuri și lui U Cluj. Logic în contextul în care formația antrenată de italianul Bergodi a trecut sâmbătă la limită de Rapid, 1-0 pe Cluj Arena, după o întâlnire pe parcursul căreia a suferit deseori.
În ciuda numeroaselor absențe, Rapid a controlat parte din meci, dovadă că a avut 53% posesie, superioritate la șuturi (8-6) și la cornere (9-7) etc. Nimeni nu s-ar fi mirat dacă partida s-ar fi terminat la egalitate.
"Șepcile roșii" au reușit însă să apere cu dinții, cu destule emoții, golul înscris de Codrea în minutul 17. El a adus 3 puncte extrem de prețioase, fără care U s-ar fi îndepărtat de titlu.
Cu o zi înainte, nici Craiova n-a sedus în Gruia, unde a obținut o remiză albă, necesară pentru menținerea în pole position. Și grație căreia calculul hârtiei o indică drept candidata numărul 1 la victoria finală. În ideea că duelul direct și decisiv cu U Cluj se va disputa în Bănie.
Având în vedere atmosfera incendiară de pe "Oblemenco", ce cu siguranță se va umple până la refuz, trupa portughezului Coelho pornește favorită.
În Gruia însă, la 0-0, ea n-a strălucit. Într-adevăr, a ținut mai mult de minge, posesie 52%, numai că n-a tras nici măcar un șut pe poarta adversă! Nici CFR n-a făcut-o, dar era de așteptat ca Bancu et Co, liderii Superligii, să ofere mai mult. N-au oferit. În consecință, caracterizarea lui Alex Barbu s-a potrivit ca o mănușă. "Campioana antifotbal" și-a atins scopul, dar n-a dat cât au sperat înfocații ei suporteri.
Părerea mea e că-i de remarcat, nu obligatoriu și de lăudat, o schimbare de atitudine la fruntașele clasamentului. În special la Craiova, cea mai pățită dintre ele, în sensul că în acești 35 de ani scurși de la ediția câștigată în 1991 ea a fost în câteva rânduri aproape de triumf, dar s-a înecat la mal.
Iată de ce în special Craiova, valabil însă și pentru U Cluj, nu mai joacă azi ca să impresioneze, ca să placă, ci ca să ia puncte. Cât mai multe puncte. Pentru că ele te scot campioană, nu frumusețea evoluției, nu estetica. Iar această modificare de optică, nouă abordare, trebuie privită ca un semn de realism. Dacă vreți, de maturitate, unul care exclude riscul ori măcar îl micșorează.
Asta nu e o scuză, e o explicație într-un moment în care tot mai puțini sunt cei interesați de spectacol și din ce în ce mai mulți țintesc eficiența. Nu-i de elogiat că se întâmplă așa, dar nici nu putem ignora ce vedem. De aceea Craiova, și nu doar ea, a ajuns să sufle și-n iaurt. Mi se pare mie ori chiar așa stau lucrurile?
