Articol de Remus Dinu - Publicat marti, 09 iunie 2026 18:06 / Actualizat marti, 09 iunie 2026 21:03
Câștigător în premieră la Roland Garros, germanul Alexander Zverev, 29 de ani, omul momentului în tenisul masculin, poartă cu el și povara afecțiunii cu care a fost diagnosticat încă de la trei ani. Noul campion de la Paris suferă de diabet de tip 1 și e nevoit să-și injecteze insulină chiar în timpul meciurilor. Gazeta Sporturilor a discutat cu medicul diabetolog Ana-Maria Blânzeanu despre provocările nevăzute din spatele performanței lui Zverev.
Diagnosticat cu diabet de tip 1 la doar trei ani, „Sascha” Zverev și-a ascuns afecțiunea timp de ani de zile, de teama prejudecăților.
„La început, mi s-a spus că este imposibil să concurez la cel mai înalt nivel având diabet, dar eu și familia mea am refuzat să acceptăm asta. Vreau ca fiecare persoană cu diabet să se simtă încurajată să trăiască viața pe care și-o dorește”, mărturisea Zverev, la scurt timp după ce și-a făcut publică afecțiunea, conform minimed.com.
Germanul a sfidat estimările pesimste, contraindicațiile unor medici și a devenit, peste ani, unul dintre cei mai valoroși jucători de tenis ai lumii.
La 29 de ani, Zverev a cucerit 25 de titluri, printre care 7 Masters-uri și o medalie olimpică de aur, a ajuns până pe locul 2 în lume, pentru ca acum să devină în premieră campion de Slam. Distincția care-i lipsea, într-o carieră întinată și de acuzațiile de violență domestică ce l-au avut protagonist.
Este, totodată, primul câștigător de Slam din Era Open diagnosticat cu diabet tip 1. Americanul Bill Talbert mai izbutise același lucru în anii '40.
„Două competiții simultane, dintre care publicul o vede doar pe una”
Cum reușește un sportiv dependent de insulină să reziste în meciuri-maraton de patru sau cinci ore? Ce riscuri implică afecțiunea lui Zverev și cât de mult au schimbat medicina modernă și tehnologia perspectivele pacienților diagnosticați cu diabet?
Ana-Maria Blânzeanu e medic diabetolog cu experiență clinică în cadrul Institutului Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „Prof. N.C. Paulescu” și în cadrul Spitalului Clinic de Urgență Maubeuge din Franța, activând în prezent în cadrul Zidamed. Contactată de GSP, a acceptat să vorbească aplicat despre cazul lui Zverev, la două zile de la succesul reușit de „Sascha” la Porte d'Auteuil.
- Doamna doctor Blânzeanu, începând de duminică, un sportiv diagnosticat de la 3 ani cu diabet tip 1 este câștigătorul unui turneu de Grand Slam, un Everest al tenisului, practic. Din experiența medicală a dumneavoastră, în ce notă să traducem această performanță?
- Într-adevăr, este o performanță excepțională, atât din punct de vedere sportiv, cât și medical. Acest turneu a presupus două săptămâni de meciuri consecutive, uneori cu durata de 4-5 ore, în condiții climatice dure, mai ales pentru un organism care nu produce insulină proprie. Munca sa asiduă a dat rezultate și putem spune că a depășit limitele pe care această boală autoimună le impunea, cel puțin în percepția publică, până nu demult. Fiecare meci a fost, practic, un dublu examen, unul sportiv și unul în managementul diabetului zaharat de tip 1. Două competiții simultane, dintre care publicul o vede doar pe una.
Și pentru a înțelege de ce această performanță este cu adevărat remarcabilă din perspectivă medicală, trebuie să pornim de la bază. Insulina este hormonul secretat de celulele beta din pancreas și este esențial pentru reglarea glicemiei. Fără insulină, glucoza din sânge nu poate pătrunde în celule pentru a fi utilizată ca energie. La persoanele cu diabet zaharat tip 1, sistemul imunitar distruge tocmai aceste celule, astfel că pancreasul nu mai produce deloc insulină. De aceea, administrarea ei externă nu este o opțiune - este o necesitate vitală, zi de zi, oră de oră.
- Putem spune că medicina modernă a schimbat complet limitele pentru acești pacienți? Acum 20-30 de ani era posibil un asemenea rezultat?
- Cel mai probabil, nu, ar fi fost extrem de dificil ca un sportiv cu diabet zaharat tip 1 să practice sport de înaltă performanță și să obțină asemenea rezultate. Acum câteva decenii, el s-ar fi putut baza exclusiv pe glicemiile capilare, adică pe măsurătorile din deget cu ajutorul glucometrului. Aceste valori sunt punctuale, statice, care îi spuneau unde era glicemia în acel moment, dar nu și încotro se îndrepta Astăzi, senzorii moderni de glicemie îi oferă în timp real nu doar valoarea glicemiei, ci și trendul: crește, scade, se stabilizează, și cu ce viteză.
Au algoritmi de predicție și alerte care îl avertizează înainte ca hipoglicemia sau hiperglicemia să devină simptomatice. Concret, asta înseamnă că în pauza unui game nu mai pierde timp prețios înțepându-se în deget și poate acționa imediat: insulină rapidă dacă glicemia este crescută, sau băutură cu zahăr dacă tinde să scadă. La fel de importantă este și evoluția insulinoterapiei. Acum 20-30 de ani nu existau insulinele de generație nouă pe care le avem astăzi, nici cele ultrarapide, care intră în acțiune în câteva minute și permit corecții precise în plină competiție, nici analogii bazali moderni, cu profil stabil și predictibil pe 24 de ore, fără vârfurile de acțiune imprevizibile ale insulinelor vechi.
- Ce se întâmplă cu glicemia unui sportiv într-un meci intens de 4-5 ore, unori la peste 30 de grade, în condiții de umiditate și disconfort termic?
- Glicemia sa suferă o variabilitate foarte mare. Efortul aerob prelungit tinde să scadă glicemia, deoarece mușchii consumă glucoză într-un ritm accelerat. Însă, pe lângă acest lucru, sprinturile scurte, schimbările rapide de direcție și serviciile puternice, dar mai ales presiunea psihologică a jocului, declanșează o descărcare de catecolamine - adrenalină și noradrenalină - care pot urca glicemia brusc și imprevizibil.
Pe lângă acestea, intervin și factorii externi care îngreunează și mai mult situația. Temperaturile ridicate accelerează absorbția insulinei din locul de injectare, ceea ce înseamnă că o doză calculată corect inainte de meciul de tenis poate acționa mai rapid și mai intens decât era anticipat, crescând riscul de hipoglicemie. În același timp, transpirația masivă, care este inevitabilă într-un meci de 4-5 ore la peste 30 de grade, produce dezechilibre hidroelectrolitice semnificative, care la rândul lor influențează atât funcția musculară, cât și sensibilitatea la insulină.
Practic, vorbim despre un organism solicitat la maximum, în care toate mecanismele care influențează glicemia acționează simultan și adesea în direcții opuse. Astfel că riscul de complicații acute ale diabetului, precum hipoglicemia severă, cât și hiperglicemia cu deshidratare, este semnificativ mai mare decât în orice altă condiție de viață cotidiană. De aceea, managementul glicemic în timpul unui astfel de meci este, fără exagerare, la fel de solicitant ca jocul în sine.
„Cu cât meciul e mai tensionat, cu atât variațiile glicemice sunt mai imprevizibile”
- Referindu-mă tot la Zverev... E obligatoriu să-și injcteze insulina chiar în timpul meciurilor?
- Acest lucru se întâmplă deoarece hormonii de stres, adrenalina, noradrenalina, cortizolul, glucagonul eliberați în timpul unui meci intens fac ca glicemia să crească la niveluri care pot deveni periculoase. Iar cu cât meciul este mai tensionat, cu atât răspunsul hormonal este mai intens, iar variațiile glicemice sunt mai imprevizibile. Ceea ce înseamnă că nu poate anticipa când și ce doză de insulină va avea nevoie. O hiperglicemie necorectată îi poate afecta viteza de reacție, forța musculară și concentrarea, iar în cazuri extreme, dacă insulina lipsește complet, există riscul cetoacidozei diabetice - o complicație acută severă. Astfel că administrarea insulinei rapide în pauza unui game este esențială în anumite situații.
Și, pentru a înțelege complet imaginea, trebuie să amintim că în paralel acționează un al doilea tip de insulină, cea bazală, cu acțiune lentă, pe care Zverev și-o administrează seara, înainte de culcare. Aceasta nu corectează vârfurile glicemice, ci asigură un nivel de fond stabil pe tot parcursul zilei și al nopții, mimând, cât mai fidel posibil, secreția bazală continuă pe care un pancreas sănătos o produce în mod natural.
- Cât de periculoasă poate fi o hipoglicemie în timpul unui meci? Practic, care sunt riscurile la care Zverev sau alți sportivi diagonisticați cu diabet se expun? Presa din Germania scria că, în copilărie, un doctor i-ar fi interzis acestuia să practice un sport de performanță.
- Hipoglicemia, în special cea severă, reprezintă o urgență medicală reală. Un nivel al glicemiei sub pragul de 70 mg/dL declanșează simptome precum dureri de cap, confuzie, slăbiciune musculară, tremurături, transpirații reci, palpitații, iar în unele cazuri, riscul de pierdere a stării de conștiență devine iminent.
Pe terenul de tenis, această situație este cu atât mai periculoasă cu cât efortul fizic intens poate masca simptomele timpurii ale hipoglicemiei, transpirația, tahicardia și oboseala musculară sunt prezente oricum în cursul unui meci, astfel că jucătorul poate să nu recunoască semnalele de alarmă la timp. Astfel că, riscul de a evolua silențios până la valori critice este semnificativ mai mare în contextul competiției.
Cât despre faptul că un medic i-a recomandat în copilărie să nu practice sport de performanță, nu este greu de crezut. La acea vreme, fără tehnologia din zilele noastre și fără protocoale clare pentru sportivii cu DZ tip 1, recomandarea era, probabil, cel mai prudent sfat pe care îl putea oferi. Astăzi, aceeași recomandare nu mai este de actualitate deoarece știm că exercițiul fizic regulat îmbunătățește sensibilitatea la insulină, controlul glicemic pe termen lung și calitatea vieții pacienților cu diabet zaharat tip 1. Zverev este, în acest sens, și o lecție pentru medicina modernă: limitele pe care le impunem pacienților trebuie recalibrate constant pe măsură ce tehnologia avansează.
Exemplul Zverev pentru diabetici: „Diabetul nu mai reprezintă o barieră”
- Cât de mult au schimbat senzorii moderni de glicemie șansele sportivilor cu diabet?
- Au schimbat foarte mult perspectivele sportivilor cu diabet. Senzorii moderni de monitorizare continuă a glicemiei permit urmărirea valorilor glicemice în timp real, fără necesitatea înțepăturilor repetate în deget pentru fiecare măsurătoare. Acest lucru oferă un control mai bun al diabetului, mai multă siguranță în timpul antrenamentelor și competițiilor și permite ajustarea mai rapidă a tratamentului. Totuși, există în continuare loc pentru îmbunătățiri. Este de așteptat ca în viitorul apropiat să apară dispozitive și mai performante, mai ușor de utilizat și mai accesibile pentru un număr cât mai mare de pacienți.
- Credeți că performanța lui Alexander Zverev poate schimba percepția părinților ai căror copii au fost diagnosticați cu diabet de tip 1? Este un exemplu care le transmite că boala nu mai reprezintă, în mod automat, o limită pentru sportul de performanță?
- Cu siguranță. Alexander Zverev este un exemplu remarcabil din multe puncte de vedere: curaj, determinare, disciplină și perseverență. Chiar el a declarat că diabetul zaharat de tip 1 l-a ajutat să devină mai disciplinat și mai atent la propriul organism, iar activitatea fizică a avut un rol important în menținerea unui control glicemic cât mai bun.
Pentru un părinte care află că propriul copil a fost diagnosticat cu diabet zaharat de tip 1, acceptarea diagnosticului poate fi mai ușoară atunci când vede exemple concrete de persoane care au atins performanțe excepționale în ciuda bolii. Faptul că unul dintre cei mai buni jucători de tenis din lume, Alexander Zverev, trăiește cu aceeași afecțiune demonstrează că diabetul nu reprezintă, în mod automat, o barieră în calea sportului de performanță sau a împlinirii obiectivelor personale.
În același timp, succesul în sportul de performanță presupune o monitorizare atentă și o bună colaborare cu echipa medicală. Tehnologiile moderne, precum senzorii de monitorizare continuă a glicemiei și pompele de insulină, au îmbunătățit semnificativ managementul diabetului. De asemenea, sportivii cu diabet trebuie să beneficieze de educație medicală adecvată pentru prevenirea și tratarea hipoglicemiilor, inclusiv prin disponibilitatea glucagonului în situațiile în care acesta este indicat. Cu o monitorizare corectă, un plan terapeutic individualizat și respectarea recomandărilor medicale, persoanele cu diabet zaharat de tip 1 pot practica sport în condiții de siguranță și pot atinge performanțe de cel mai înalt nivel.
Mesajul pe care noi, medicii, trebuie să îl transmitem este că diabetul zaharat de tip 1 este o afecțiune care necesită responsabilitate și adaptare, dar care nu ar trebui să limiteze aspirațiile unei persoane. Cu sprijinul potrivit și cu acces la tratament și tehnologie, pacienții pot avea o viață activă, sănătoasă și plină de realizări.
Zverev a făcut publică boala sa în 2022
Germanul a dezvăluit în 2022 că suferă de diabet de tipul 1, boală cu care a fost diagnosticat pe când avea trei ani. Pe scurt, corpul său nu poate produce insulină și de aceea trebuie să și-o injecteze de unul singur.
În trecut, organizatorii de la Roland Garros nu i-au permis să-și facă injecțiile pentru diabet pe teren. Situația s-a remediat între timp, astfel că Zverev poate să-și injecteze nestingherit insulină în meciurile jucate la Paris. În 2023, însă, a fost pus în mai multe situații delicate de către francezi.
„La alte turnee nu e nicio problemă să-mi fac injecțiile pe teren, dar aici pare că e. În timpul ultimului meu meci, mi-au spus atunci că acest lucru va conta ca o pauză de toaletă. Le-am răspuns: «Am doar două pauze de toaletă într-un meci, dar într-o partidă de cinci seturi, uneori trebuie să mă injectez de patru sau de cinci ori». Așa că le-am răspuns că nu se poate să fie așa, pentru că asta ar însemna că nu este permis ceva ce este necesar pentru bunăstarea mea, pentru viața mea”, a povestit el, în 2023.
Tot la ediția din acel an, mai exact în meciul din turul al doilea, Zverev a mers la vestiare pentru a-și injecta insulina, iar de acolo a rezultat o scenă dramatică, cu un supervizor care s-a panicat:
- Nu, nu, nu puteți face asta. Trebuie să vină un medic să o injecteze.
- Un doctor care nu e specialist nu are cum să știe de ce dozaj am nevoie. Uitați, eu am diabet de la trei ani știu exact ce trebuie să fac.
- Nu, trebuie să o facă un doctor.
În prealabil, Zverev purtase o altă discuție cu organizatorii pentru a afla ce poate să facă pentru remedierea situației. El își exprima dorința de a putea face injecțiile pe teren, dar organizatorii considerau că nu arată bine. „Ce nu arată bine? Ar crede cineva că mă dopez? Discuția aceasta nu are sens”, a povestit Zverev, cu trei ani înainte de a cuceri primul său turneu major.
Până acum, nu multă lume ştia că am diabet. Întotdeauna mi-a fost teamă că adversarii mei s-ar simţi mai puternici împotriva mea dacă ar şti de boala mea. Astăzi este diferit şi nu mai am nicio grijă. Mă simt suficient de confortabil şi în siguranţă pentru a face publică această afecţiune.
- Alexander Zverev, în 2022
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
Șocant! Ce semnifică numărul #168, purtat de jucătorii Iranului pe haină, la sosirea la Mondial
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
