)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat marti, 23 iunie 2026 16:53 / Actualizat marti, 23 iunie 2026 16:54
După un prim mandat la Salonic în perioada 2017-2019, Răzvan Lucescu a antrenat-o pe PAOK și în ultimii 5 ani, interval în care a cucerit titlul în (2024) și a disputat 3 finale de Cupa Greciei (2022, 2023, 2026). Întrucât anterior câștigase campionatul în 2019 și de două ori Cupa (2018, 2019), chiar nu-i o figură de stil că Lucescu jr a scris istorie la Salonic. Cu el pe bancă, PAOK a obținut cele mai frumoase rezultate dintr-un secol de existență, clubul datând din 1926.
Cu toate astea, deși Răzvan mai avea un an de contract și a tot repetat că ține morțiș să continue, patronul Ivan Savvidis a decis despărțirea de tehnicianul român. În locul căruia a și adus un italian cvasinecunoscut, pe Alessio Lisci, 40 de ani. Acesta n-a jucat fotbal nicăieri și a antrenat puțin. Ultima oară la Osasuna, pe care a salvat-o in extremis de la retrogradarea din La Liga.
Că patronul însuși a hotărât divorțul, ori băieții lui, cum s-a auzit, n-are importanță. Cert e că Răzvan s-a văzut nevoit să-și strângă bagajele. Adică, să nu ne ferim de cuvinte!, a fost dat afară. I s-a arătat ușa, iată de ce, dincolo de niște declarații de complezență, trebuie că rămas cu un gust amar. Nu că n-ar fi avut unde să se ducă, Al-Sadd Doha îl aștepta în Qatar cu brațele deschise și cu un salariu măcar dublu, dar se legase sufletește de echipă. De fanii din Salonic, de oraș. Se simțea de-al casei.
Nu va recunoaște nimeni, nici Răzvan, de ce s-a rupt căruța. E însă de presupus că Savvidis and Sons n-au mai acceptat un antrenor cu personalitate, autoritar. Între altele, cu pretenția de a avea un cuvânt de spus în materie de transferuri. De a fi, simplificând, nu doar executant, ci și decident.
Luând viteză, Savvidisii, scuzați pluralul, și-au dorit un tehnician care să stea drepți și n-au ezitat să aducă un no-name. Urmează să ne lămurim cât au greșit sacrificându-l pe Lucescu jr. În ce măsură i-au făcut acestuia un bine ori un rău.
Cam în aceeași idee, reversul medaliei însă, circulă vestea că Elias Charalambous ar fi gata să semneze cu Levadiakos, locul 6 în Grecia la finalul sezonului recent încheiat. Dacă știrea se va adeveri, opțiunea cipriotului va însemna o mare surpriză după ce acesta, dublu campion al României cu FCSB (2024, 2025), a plecat din proprie inițiativă de la București și a tot respins invitația de a se întoarce.
Într-adevăr, discret, poate chiar jenat, n-a zis nu. Dar a lăsat să se înțeleagă din întreaga sa atitudine că nu vrea să vină înapoi. Deși, nici acest factor nu-i de neglijat oricât ar susține unii contrariul, de la FCSB a luat o căruță de bani. Meritați, dar mulți, fără număr.
De ce-ar fi o mare surpriză alegerea lui Elias? Pentru că Levadiakos e o echipă mică, reprezentanta unui oraș (Levadeia) cu numai 22 000 de locuitori și care își joacă meciurile pe un stadion cu 6 000 de locuri! Nu-i un club sărac, dar nici bogat, n-are mari posibilități. Totuși, cum să dai FCSB, formație cu prezențe europene și foarte mulți suporteri, pe așa ceva, ce argumente să cauți și, culmea, să găsești?!
Cunoașteți și dumneavoastră, ca și mine, răspunsul la întrebarea de mai sus. Charalambous știa că-l așteaptă la FCSB același patron care dictează garnitura de start și schimbările, care comandă în vestiar și se bagă unde nu-i treaba lui, așa că s-a prefăcut că n-aude. Elegant, dar a refuzat, îndemnându-l pe Gigi Becali să doarmă cum și-a așternut. De luat aminte, nu?
