Un Boc de demnitate în fața putinismului

Când CFR Cluj a trebuit să treacă într-un dosar de participare în cupele europene un stadion de rezervă, clubului lui Neluțu Varga i s-a interzis să nominalizeze Cluj Arena ca alternativă în caz de forță majoră pentru arena din Gruia.

Mi s-a părut că Emil Boc și echipa lui de la primărie au administrat îngrozitor și revenirea lui U Cluj în cupele europene după o eternitate, 60 de ani. Echipa primarului Boc și-a jucat unicul meci european de pe teren propriu la Sibiu. Umilitor, absurd. Zici că eram pe vremea Diktatului de la Viena când U Cluj a fost nevoită să se mute la Sibiu pentru a nu juca în Ungaria.

Și proiectul stadionului din Cluj mi s-a părut unul ratat. Emil Boc poate vedea în aceste zile cel mai mare spectacol de pe planetă, Mondialul de fotbal. Nicio arenă nu are pistă de atletism. Și USA este cea mai puternică țară din lume în atletism. Numai că fotbalul este cea mai influentă industrie de entertainment de pe Pământ. Și în Europa, toate marile stadioane care se construiesc în era modernă nu au pistă de atletism.

Astfel de struțo-cămile sunt tot mai rare și se fac doar pentru Jocurile Olimpice. Pe Cluj Arena se joacă mereu fotbal, nu vezi vreo competiție majoră de atletism.

Și totuși, aplauze pentru Boc!

Dar acum îl aplaud în picioare pe Emil Boc pentru atitudinea față de posibilitatea ca imnul Rusiei și drapelul acestei țări să fie prezente în sala din Cluj cu ocazia Cupei Mondiale de gimnastică ritmică.

Atunci când Primăria din Cluj a semnat parteneriatul pentru găzduirea acestei competiții, steagul și imnul Rusiei erau interzise și în competițiile din gimnastica ritmică. Între timp, interdicția a căzut deși Rusia își continuă barbaria în Ucraina și tensionarea întregii lumi democratice. Te și întrebi dacă președintele japonez al acestei federații face parte din lumea democratică.

Sper ca Emil Boc să-și păstreze poziția fermă și să nu permită afișarea în sala din Cluj a simbolurilor unui stat agresor care, în secolul 21, invadează o altă țară, rupe bucăți uriașe din acel stat și terorizează un întreg continent cu mesajele sale desprinse din vremuri primitive.

Cum spunea Hugh Laurie, faimosul actor din serialul Doctor House, „aș vrea să boicotez produse rusești, dar nu știu care sunt acelea, pentru că Rusia nu exportă către lume decât ură, tensiune, dramă”. În fața unui astfel de regim criminal, România trebuie să rămână fermă, așa cum sper s-o facă și primarul Emil Boc cu ocazia acestei competiții de la Cluj.

Nu este vorba despre sportivii din Rusia. De-a lungul timpului, i-am admirat pe Garry Kasparov, Rinat Dasaev, Svetlana Horkina, Maria Șarapova, Andrei Arșavin sau Marat Safin. Am fost să-l văd pe gheață pe fabulosul Evgeni Plușenko. Am comentat cu entuziasm la Manchester triumful lui Zenit în finala Cupei UEFA.

Am respectat identitatea rusă pronunțând ca-n Rusia numele lui Zenit sau al starului Kokorin, spre nemulțumirea foarte multor români. Dar un stat agresor trebuie izolat pe scena internațională, măcar de lumea democratică. Iar Emil Boc poate demonstra că România încă face parte din lumea democratică.