EXCLUSIV / VIDEO Retras la 38 de ani, fostul campion din Liga 1 renunță definitiv la fotbal: „M-am gândit să devin antreprenor”

Într-un interviu acordat pentru Gazeta Sporturilor chiar din tribunele stadionului „Eugen Popescu”, unde va veni des în sezonul următor pentru a o susține pe Chindia Târgoviște, Daniel Florea a dezvăluit, printre altele, ce planuri de viitor are, care e echipa la care s-a simțit cel mai bine și singurul regret pe care-l are în urma carierei îndelungate.

Daniel Florea: „M-am gândit să devin antreprenor, nu vreau să rămân în fotbal”

- Daniel, au trecut 3 săptămâni de la retragerea oficială. Cum te simți?
- Mă simt foarte bine, foarte relaxat.

- N-a început încă să-ți lipsească fotbalul?
- Toată lumea mă întreabă chestia asta, dar încă nu. Încă nu îmi lipsește atât de tare.

- Ce planuri ai pentru viitor? Să rămâi în fenomen?
- Păi am zis că un an de zile o să-l aloc familiei și să mă relaxez. Chiar simt nevoia de o pauză mai lungă. Și după aceea am câteva planuri în gând. Am și inițiat niște proiecte. Vedem ce se leagă și sper că totul o să vină de la sine și nu o să trebuiască să depun prea mult efort.

- Te-ai gândit să mergi în zona de antrenorat? Sau mai degrabă, în zona administrativă a unui club?
- Nu. M-am gândit să devin antreprenor. La momentul ăsta, nu mă gândesc să rămân în fotbal. O să încerc pe acest segment. Aș vrea să încerc ceva nou să văd dacă mă descurc și la altceva. Probabil că dacă o să-mi lipsească fotbalul foarte mult și nu o să-mi placă ceea ce fac, o să fac studiile necesare și o să revin în fotbal. Eu nu am urmat niciun curs de antrenorat sau de conducător în fotbal, așa că în primul rând nu sunt calificat. Iar mie mi-a plăcut de-a lungul vieții să fiu pregătit când mă apuc de ceva.

- Deci să înțeleg că pentru zona antreprenorială te-ai documentat deja.
- Am un plan de afaceri, m-am documentat. Sunt la stadiul de implementare, ca să zic așa. Vreau să fac o spălătorie self-wash. Mi s-a părut un business care nu necesită foarte multă implicare și îți oferă o oarecare independență. Nu mi-ar plăcea să fac ceva care să mă țină acolo tot timpul. Motivul pentru care renunț la fotbal acum și nu mai târziu este pentru a aloca mai mult timp familiei. Să ne bucurăm de viață, fără stres, fără presiune. Adică să ne bucurăm cu adevărat. Chiar făceam o glumă cu colegii, câteodată nu știu ce zi este. Mi se pare foarte mișto pentru că am trăit 28 de ani în care am avut un program destul de strict, cu foarte multe sacrificii pe care le-am făcut ca să pot performa. Cred că e momentul să schimb asta.

Campion în Liga 1 cu Astra în sezonul 2015-2016, club la care a cucerit și o Supercupă a României, Daniel Florea e mai apropiat sufletește de Chindia Târgoviște. La echipa din „Fosta Cetate”, Florea a marcat 57 de goluri și a oferit 19 pase decisive în cele 211 apariții.

- Într-adevăr, ai avut o carieră foarte îndelungată. Care e echipa la care te-ai simțit cel mai bine?
- Cel mai bine m-am simțit la Târgoviște. Și mă simt bine la Târgoviște. Aici e casa mea, practic. Aici m-am născut, aici am început fotbalul, aici îl și închei. Într-adevăr, aici am trăit cele mai intense sentimente, chiar dacă am avut la alte echipe poate performanțe mult mai notabile. La Astra, da. Am câștigat și campionatul, Supercupa, am jucat o finală de Cupa României. Am marcat în grupele Europa League, am jucat primăvară europeană, play-off de Champions League. Așa ca și rezonanță toată lumea ar tinde să numească lucrurile astea, dar pentru mine, sufletește: promovarea cu Chindia și după aceea parcursul din sezonul în care am terminat pe locul 7. Am câștigat play-out-ul.

- Ați fost foarte aproape de play-off.
- Da, am fost la ultimul meci... am pierdut la Pitești și am jucat în play-out. Până la urmă, a fost o performanță și acolo pentru un club cum era Chindia la momentul respectiv. Să câștigi un play-out, să joci un baraj de Europa League, pentru mine s-a rescris istoria la Târgoviște.

266meciuri a jucat Daniel Florea în Liga 1, trecând pe la Farul, Concordia Chiajna, Astra Giurgiu, Chindia Târgoviște și Voluntari. Bilanțul în prima divizie: 40 de goluri și 23 de assist-uri

- Cât de tare a contat că în acea perioadă din Liga 1 ați fost departe de casă? Chindia a jucat doar un meci aici.
- Eu personal n-am apucat să-l joc nici pe ăla pentru că nu mai eram atunci la Târgoviște. În schimb, l-am văzut din tribună pentru că eram la Voluntari. Un moment de tristă de amintire, chiar și pentru mine personal și pentru familia mea, pentru că ne-am întristat cu toții după acel meci să vedem cum și eforturile mele de a readuce Târgoviștea în prima ligă s-au năruit la acel meci tocmai împotriva echipei mele. Asta e viața, ăsta e fotbalul. De aia e așa frumos pentru că te duce în foarte multe extreme. Mai ales, aici la Târgoviște am început primele 6 luni cu culminarea unui baraj contra Voluntariului, atunci am ratat promovarea. Dar, și fericirea și încununarea de anul următor când am reușit promovarea de pe primul loc. Aveam o echipă foarte bună.

Daniel Florea: „Un suporter adevărat, indiferent de ligă și de situație, își susține echipa”

Finalul carierei l-a prins pe Daniel Florea într-un moment foarte important pentru Chindia, baraj de promovare în Superliga împotriva Farului Constanța. Florea a marcat golul de 2-2 în turul de la Târgoviște, încheiat cu scorul de 3-3, iar atacantul Chindiei a recidivat și la Ovidiu, când a deschis scorul în minutul 8. Meciul retur s-a încheiat cu scorul de 1-1, iar Farul s-a impus la loviturile de departajare, 4-2.

- Ai trăit la intensitate maximă chiar și finalul carierei. Ai marcat în ambele meciuri cu Farul, golul de 2-2 acasă și gol în minutul 8 la Ovidiu.
- Mi se face pielea de găină. Privind la rece acum, a fost ceva important că am marcat în ambele meciuri. Nu-mi propusesem. Și în primul meci, după marcarea primului gol de Popadiuc, m-am gândit cum pot ajuta echipa să ne apărăm, nu m-am gândit nicio secundă să marchez eu că e ultimul meci aici. Am încercat să fac tot posibilul să mă pun în slujba echipei și să ne atingem obiectivul. Și conducătorii și majoritatea jucătorilor știau că o să mă retrag și mi-aș dori foarte tare să mă retrag cu încă o promovare la Târgoviște. Pe unde trec îmi place să las ceva în urmă. Contează să-mi las amprenta. Pentru mine și mai ales pentru comunitate. Acum o să vin să susțin Chindia și mi-ar fi plăcut să o văd la Liga 1. Chiar și așa, consider că un suporter adevărat, indiferent de ligă și de situație, își susține echipa.

- Ce perspective vezi pentru acest club? Foarte multe schimbări în această vară. Cum crezi că se va descurca Chindia? Va ataca promovarea directă? Acum v-ați trezit că veți juca barajul când probabil nu vă așteptați.
- N-a fost chiar așa că nu ne așteptam. Informația s-a vehiculat imediat după ce am intrat în play-off. Această informație nu ne-a făcut tot mai bine. Nu am fost capacitați 100% din moment ce știi că două echipe nu au drept de promovare și tu o să joci barajul indiferent. Mai ales după meciul cu Voluntari în care noi am zis că dacă reușim să îi batem ne putem bate la primele două locuri, dar a fost o înfrângere dureroasă. Nu mai aveam așteptări la primele două locuri, eram la baraj indiferent de rezultate, asta creează o oarecare relaxare. Chiar dacă din afară lumea zice că n-ai dreptul, trebuie să fii în situație ca să îți dai seama de lucrul ăsta.

Am fost la reunirea băieților, am văzut și câteva nume noi, cum ar fi Briceag. Un jucător cu CV, un jucător de echipă. Am mai auzit despre el, a jucat la Voluntari, colegii de acolo vorbeau frumos despre el. Am văzut că și Băluță va veni tot la Târgoviște. Se conturează și se vede prin fapte că Chindia își dorește să promoveze și îmi doresc din suflet să reușească asta.

Nu mai sunt la curent, nici nu mi-am propus să mă uit prea mult la fotbal. Abia mă uit la câteva secvențe de la Campionatul Mondial. Am și un bebeluș de 10 luni și cum prindem patul, vrem să ne odihnim. Nu am nicio favorită, faptul că nu e România acolo nu mă face să mă uit.

Îmi doresc să câștige una dintre Argentina sau Portugalia pentru cei doi mari giganți care reprezintă aceste două țări. Pentru tot ce au făcut ei în fotbal, de departe cei mai buni jucători din lume, nu pot să-i diferențiez. Să zic că am o afinitate pentru Cristiano Ronaldo. Pentru munca pe care el o depune și motivația pe care o are. Una e să ai ceva nativ și să faci de plăcere și alta e să ai miliarde de euro și cu toate astea tu să ai motivația ca în fiecare zi să muncești la același nivel. Pentru mine, ăsta e un lucru extraordinar.

- Daniel Florea, despre Campionatul Mondial 2026

Daniel Florea: „Am fost un jucător capricios”

- Ai lucrat sub comanda unor nume grele din fotbalul românesc, foarte mulți antrenori. Care este cel care și-a pus o amprentă mai mare asupra carierei tale, asupra jocului tău?
- Pentru mine foarte important a fost primul meu antrenor pe care l-am avut aici la copii și juniori, Ionel Pitaru. Am avut o situație familiară, mama mea a murit când eu aveam 14 ani. Tatăl meu locuia la țară și din momentul ăla practic, m-a crescut. M-a luat în cantonamente, avea grijă de mine, știa că nu aveam posibilități la momentul ăla. A contat foarte mult pentru drumul pe care aveam să-l urmez. Am avut foarte mulți alți colegi care s-au pierdut pe drumul ăsta. Consider că a avut cea mai mare amprentă asupra carierei mele.

Iar după aceea, la nivel înalt, Emil Săndoi pentru mine a fost un om extraordinar. Cum vedea fotbalul, eleganța pe care o avea și în vestiar și în afara lui. Un etalon pentru ce am văzut eu în România. Consider că mi-a dat și cea mai mare încredere, m-a pus căpitan la Liga 1. Tot timpul știa cum să vorbească, știa cum să-i facă pe ceilalți să mă înțeleagă și să-mi dea mai multă libertate. Am fost un jucător capricios, în momentul în care îmi îngrădeai anumite chestii nu mai dădeam randamentul maxim. Iar el a știut chestia asta, fiind și un fost foarte mare fotbalist, într-o echipă extraordinară, Craiova Maxima. Știa ce înseamnă un jucător capricios pe care dacă-l înțelegi poate să-ți dea un randament foarte bun.

Daniel Florea: „M-am lovit de fel și fel de așa-ziși impresari”

- Retrospectiv, ai rămas cu vreun regret după carieră?
- Cred că după ce am terminat cu Astra, aveam 29 de ani. Eu nu am avut un impresar sau pe cineva care să mă ghideze, pur și simplu m-am dus acolo unde am fost solicitat. Echipele m-au vrut, m-am dus singur, am negociat și asta a fost. În schimb, la 29 de ani când am terminat cu Astra, am zis că e momentul să fac și eu pasul afară. M-am lovit de fel și fel de așa-ziși impresari, nici nu știam că există atâția impresari în România. La Astra marcasem cu câteva luni înainte în Europa League, am dat assist în primăvara europeană, iar ei îmi vindeau niște povești care nu aveau nicio legătură cu realitatea. Era etapa a zecea sau a unsprezecea în Liga 1 și eu nu aveam echipă. Atunci cred că a fost o decizie greșită de a refuza niște oferte din Liga 1, așteptând să plec în străinătate pe baza unor vorbe ale unor oameni care își vedeau doar interesul. Acolo a fost un moment în care cariera mea putea să aibă altă turnură. Așa am ajuns la Târgoviște și cu partea asta sufletească m-am realizat. Am reușit să joc la echipa de suflet și să o duc la Liga 1.

- Ce te-a motivat în perioada în care n-ai avut echipă? Ce te-a făcut să fii pregătit pentru o nouă oportunitate?
- Atunci se născuse fetița mea, în aprilie s-a născut și în mai s-a terminat campionatul. Nu eram nici prea dornic să plec de acasă. Am zis să plec pentru ceva ce merită. Eu de când am început fotbalul, n-am știut să fac altceva. Pentru mine a fost ca un colac de salvare, ori joc fotbal, ori nu știu ce se întâmplă cu mine. Și cred că asta a fost motivația care m-a împins tot timpul și nu m-a lăsat să renunț. Am avut și foarte multe accidentări, mai ales în prima parte a carierei, care m-au ținut pe loc. Dacă nu aveam motivația asta în spate nu știu dacă aș fi putut să ajung la nivelul la care am fost. Probabil mă pierdeam, rămâneam undeva pe la Liga 3 și nu aș fi ajuns să realizez mai nimic în fotbal.

- Care este golul pe care l-ai marcat și care ți-a rămas în minte, care a avut o încărcătură emoțională?
- Cel mai frumos gol a fost cel marcat în 2009, Farul - Piatra Neamț 2-0. Primul meu gol marcat în Divizia A, aceea a fost cea mai frumoasă senzație din fotbal. Iar mi se face pielea de găină pentru că am simțit că toate sacrificiile și tot greul și accidentările prin care trecusem până în momentul ăla au meritat și au un sens. Atunci am simțit pentru prima dată că sunt fotbalist. Eram și foarte tânăr, 18-19 ani, m-a impactat așa de tare încât de fiecare dată când mă gândesc la momentul ăla, ceva în mine tresare. Momente frumoase am mai avut și îmi sunt la fel de dragi, dar ăsta ar fi primul.

- Ce sfaturi i-ai da unui copil care vrea să se apuce de fotbal?
- Asta e o întrebare foarte bună. Eu am prins trecerea de la o generație... Erau selecții ca să prinzi o grupă de juniori, iar acum se fac eforturi ca să întregești o grupă de juniori. Tot timpul se juca fotbal, nu erau alte activități, iar copiii preferau să vină la fotbal de bună voie. Acum mi se pare că vin din ce în ce mai puțini copii din urmă. Copii care au alte pasiuni mai importante decât fotbalul. Fotbalul pare așa o muncă. În schimb, eu când eram copil... veneai la antrenament, era doar 30% din fotbalul pe care-l jucai într-o zi. Veneai la antrenament, te duceai acasă, te schimbai, ieșeai iar să joci fotbal. Copiii din ziua de azi au foarte multă tehnologie, motivația și atenția sunt din ce în ce mai mici la lucrurile care se întâmplă în prezent. Sfaturile pentru cei care-și doresc să facă fotbal cu adevărat este să muncească, ți-am spus, îl apreciez pe Cristiano Ronaldo. Să muncească, să aibă încredere în ei și să asculte întotdeauna sfaturi de la oameni care au făcut și au realizat ceva în viață. Acum sunt foarte mulți oameni care încearcă să se dea că sunt cineva sau că au făcut ceva. De fapt, n-au făcut nimic. Aceleași persoane dau foarte multe sfaturi despre lucruri despre care nici ei nu știu cu ce se mănâncă. E bine să te înconjori de oameni de calitate. Când ești cel mai deștept dintr-o încăpere, încearcă să pleci de acolo. Pentru că așa vei avea posibilitatea să înveți. Eu am învățat chestiile astea foarte târziu, am pus mâna să mă documentez și să-mi optimizez oarecum cariera. Dacă nu făceam unele schimbări, cu siguranță nu ajungeam să joc până la 38 de ani. Iar acum, Slavă lui Dumnezeu, ai foarte multă informație. Dacă îți place ceea ce faci, te și documentezi, ești profesionist, te pregătești, sunt sigur că e foarte ușor să ajungi să faci performanță la cel mai mare nivel, dacă tu îți propui și îți dorești chestia asta.