)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat sambata, 04 iulie 2026, 15:18 / Actualizat sambata, 04 iulie 2026 15:48
Nici în visele cele mai năstrușnice fanii Capului Verde nu-și imaginau că naționala lor, debutantă la un turneu final de CM, va fi în stare să-i pună probleme Argentinei lui Messi, campioana lumii.
Deși insularii, căci Capul Verde înseamnă vreo 550.000 de locuitori de pe 10 insule vulcanice situate în Atlantic la 600 km de coasta vestică a Africii, terminaseră la egalitate cu spaniolii și cu uruguayenii , toți ne gândeam ce proporții va căpăta scorul și câte goluri va marca Messi în disputa cu Mbappe, Haaland și Kane în ierarhia golgheterilor.
Uite însă că n-a fost așa! În ciuda tuturor presupunerilor, ditamai Argentina a avut nevoie de 120 de minute, dar și de multe emoții, pentru a obține calificarea din 16-imi în extremis și la limită. Din două motive lesne de detectat. Pentru că ea a jucat sub așteptări, iar Capul Verde peste, furnizând o surpriză dintre cele mai plăcute.
Într-adevăr, Argentina a condus cu 1-0 și cu 2-1, ea a deținut inițiativa, posesie de 64%. A atacat mai mult, dar lent și previzibil, bătrânește, parcă nutrind convingerea că mai devreme sau mai târziu, preferabil însă mai devreme, succesul va veni de la sine. Și, ca de fiecare dată, s-a bazat cu precădere pe Messi.
Într-un meci în care vreo 6-7 dintre coechipierii acestuia au fost mâini moarte. Spectatori, nu jucători, în frunte cu Lautaro Martinez, urmat îndeaproape de Molina, Medina și Almada. Deși nici Mac Allister, De Paul și Fernandez n-au impresionat.
Ca atare, lipsită de fundași laterali energici și de mijlocași inspirați, Argentina a contat pe Messi, pe cei doi fundași centrali, Romero și Lisandro Martinez trecându-și numele pe lista marcatorilor, dar și, în ultimele minute, pe portarul Emiliano Martinez, autorul câtorva intervenții salvatoare. Cam puțin pentru o campioană a lumii, nu-i așa?
Ca de obicei, Messi n-a rămas dator. Chiar dacă s-a zbătut uneori ca peștele pe uscat, singur printre adversari, a cules aplauze. A dat golul 1 și a mai stabilit câteva recorduri. Între ele, grație pasei decisive de la golul 3, a egalat recordul de 10 assist-uri la CM aparținând neamțului Fritz Walter încă în 1958.
Pentru că a expediat 9 șuturi, 6 pe spațiul porții, după cum a izbutit și 36 de pase (din 43), căpitanul Argentinei a primit, logic, cea mai mare notă în Sports Illustrated, 8,7. Ca și Lisandro Martinez. La antipod, SI i-a pus lui Almada 6,9, iar lui Molina chiar 6,3.
La 39 de ani împliniți zilele trecute, Messi a dovedit că mai poate la cel mai înalt nivel. Îi va fi însă din ce în ce mai dificil să tragă după el o echipă ce nu mai are nici dorința și nici forța din Qatar 2022. Pare ajunsă la sfârșit de ciclu, uzată, uneori și plictisită.
Spre lauda lor, anonimii din Capul Verde, cu care ar fi trebuit să încep cronica, nu s-au lăsat intimidați nici de clasa adversarilor și nici de firma acestora. Au jucat cu suflet și, fără să fie un compliment gratuit, au luptat cu încredere în posibilitățile lor, chiar eroic.
Veteranul de 40 de ani, Vozinha, a apărat senzațional, pe când Lopes Cabral a înscris golul de 2-2 care va concura la cele mai frumoase consemnate în întregul turneu final.
În general, acoperind inteligent terenul și închizând ermetic culoarele spre propriul careu, capverdienii au cucerit în America mai mulți suporteri decât au sperat ei vreodată să aibă.
Datorită replicii lor solide și coerente, din duelul cu argentinienii a rezultat ceea ce L'Equipe a intitulat „Une pure folie”, iar Mundo Deportivo „Una sufrida victoria”. Traducând din spaniolă, O victorie muncită din greu, chinuită. Smulsă la potou de naționala lui Messi, identificat în aceeași publicație ca „irrepetible”. Unic.
Venită no name în America, naționala Capului Verde se întoarce acasă fără să fi pierdut vreo partidă în 90 de minute, simpatizată și încărcată de glorie.
De aceea împărtășesc ideea lui Thierry Henry, campion mondial cu Franța în 1998 și european în 2000, că s-ar recomanda ca FIFA să le acorde insularilor un trofeu, o diplomă, o plachetă, ceva de genul, care să amintească de inconfundabila lor prezență la CM 2026. Asta în condițiile în care mă îndoiesc că tot lotul pregătit de antrenorul Bubista câștigă într-un an cât ia, 9 milioane de euro net, Lautaro Martinez de la Inter Milano! Ca restul vieții, și fotbalul trebuie mai întăi trăit și abia apoi explicat.
