)
Articol de Mihai Mironică - Publicat duminica, 12 iulie 2026, 18:31 / Actualizat duminica, 12 iulie 2026 18:34
În semifinalele Mondialului, au ajuns primele 4 echipe din ierarhia FIFA. Iată că acel clasament al naționalelor nu este lipsit de relevanță. Iar turneul final are o desfășurare cumva firească. E adevărat că sunt voci care susțin că doar Franța a ajuns în careul de ași fără să fie ajutată de arbitri. Așadar, și acest detaliu ar arăta că Franța rămâne marea favorită la cucerirea trofeului.
Cred însă că teoria conspirației bate cu mult realitatea. Anglia nu a eliminat incorect Norvegia. Lucrurile au fost în regulă și la partidele eliminatorii ale Argentinei cu Egipt și Elveția, în ciuda zgomotului creat în jurul acestor meciuri.
Și în cazul Spaniei, s-a născut o controversă majoră. Selecționerul Belgiei a susținut că trebuia să se dicteze penalty la un henț făcut în careu de Rodri, dar a fost o fază fifty-fifty. Nu a fost o decizie scandaloasă să se lase jocul să continue.
Erling Haaland spune că astfel de faze fifty-fifty s-au judecat împotriva naționalei sale. Așa s-a întâmplat, de fapt, la meciurile tuturor semifinalistelor. Și când golul Norvegiei cu Anglia a fost anulat pentru faultul lui Haaland, și când nu s-a dictat penalty la pătrunderea lui Salah cu Argentina, și când Rodri a fost lovit de minge în mână în careul propriu la meciul cu Belgia.
E frustrant pentru echipele mai mici, dar probabil că interesele financiare uriașe contează și ele în astfel de momente.
Era mai bine cu Anglia sau Brazilia?
Avem semifinalele perfecte pentru acest Mondial. Sau poate perfecte ar fi fost dacă Brazilia era în fața Argentinei. Nimic nu-mi sună mai fascinant decât un Argentina-Brazilia la Mondial, mai ales atât de sus în turneu. Dar nu e deloc rău nici cu Anglia în locul băieților lui Ancelotti.
Rivalitatea dintre englezi și argentinieni, alimentată de situația tensionată din jurul Malvinelor, dar și de hențul lui Maradona de acum 40 de ani, aduce un condiment în plus pe lângă valoarea jucătorilor de pe teren.
S-a vorbit enorm despre tripleta magică a Franței cu Mbappe, Dembele și Olise, dar a început la timp să funcționeze și cea a Argentinei. Messi e deja golgeter alături de Mbappe, iar Lautaro și Alvarez au marcat în sfertul cu Elveția. Mai ales trezirea lui Alvarez, incredibil de tăcut în primele 5 partide, aduce o nouă speranță pentru argentinieni că-și pot apăra trofeul. Julian Alvarez cred că a marcat chiar cel mai tare gol de până acum din turneu.
Arbitrii, singurii care nu sunt de top
Teribil de slab a ajuns nivelul arbitrilor chiar și în fotbalul de elită. Inclusiv la ultimele două meciuri, a fost jenant că centralii nu au văzut din prima simularea lui Embolo, respectiv cea a lui Spence când englezul a încercat să obțină un penalty împotriva Norvegiei. Fără VAR, fotbalul ar fi un coșmar al nedreptății. Cum a și fost, de altfel, de-a lungul istoriei sale. Nici acum nu e perfect, dar e la ani la lumină de ce ar putea fi dacă Istvan Kovacs și breasla lui ar fi lăsați fără ajutorul monitorului VAR.
Spania este semifinalista cea mai puțin băgată în seamă. Oarecum firesc, deși lotul e unul formidabil.
Anglia a înlocuit datul la vâsle al norvegienilor cu un alt moment superb, cel în care suporteri și jucători cântă împreună minunatul “Wonderwall” al lui Oasis.
Argentina ne propune o legendă cum nu a mai existat la Mondial, cea a lui Messi care și-a falsificat vârsta din 39 în 29.
Iar Franța vine cu 8 jucători ofensivi de top. Înfricoșător, nimeni n-a mai fost pe scena Mondialului cu o asemenea forță de foc. Turneul final cu cele mai tari tribune din istorie are parte de un apogeu al show-ului pe măsură
