Craiova și sfânta suficiență românească

E tristețe mare în Bănie, după acest 1-1 al Universității cu Ararat. Mai ales pentru că evoluția echipei se înscrie pe un trend descendent, tot mai departe de ceea ce a arătat stagiunea trecută, când și-a adjudecat și titlul, și Cupa României.

Limbajul corporal al multora dintre jucători a vorbit de la sine

Reculul a fost explicat în fel și chip de specialiști. Dar eu, punctual, aș deschide și un alt front de discuție: suficiența care-i caracterizează în general pe fotbaliștii români.

Mie, cel puțin, asta mi-a sugerat limbajul corporal al multora dintre jucătorii lui Filipe Coelho, în timpul meciului de joi seară. Ștefan Baiaram n-a părut câtuși de puțin conectat la meci. Mora a început bine, dar s-a stins repede și a greșit apoi cam tot ceea ce putea să greșească. Iar Anzor abia dacă s-a văzut.

Ștefan Baiaram are un meci și cu suporterii de pe „Oblemenco”, care-l contestă în ultima vreme

Sigur, veți spune că Mora și Anzor sunt străini. Dar când ești de mai multă vreme în „ecosistemul” fotbalului românesc, e imposibil să nu te molipsești de tarele lui. În cazul Universității, de acea suficiență ce pare să fi intervenit după „dubla” cu finlandezii de la KuPS (1-1, 2-1), care i-a asigurat prezența în grupele Conference League.

Jucătorii Craiovei și-au pierdut concentrarea exact când trebuiau să forțeze golul doi

Așa cum observa și președintele CS Universitatea, Pavel Badea, Conference nu-i Europa League, unde e altă expunere și, mai ales, sunt alți bani. Dar pentru jucătorii de la noi e de ajuns pentru a lua piciorul de pe accelerație, pe considerentul că „merge și așa”.

Ceea ce a întărit această senzație a fost modul cum au tratat juveții jocul după minutul 70. Perioadă în care, în loc să forțeze golul doi, și-au pierdut concentrarea și au îngroșat numărul paselor greșite, oferindu-le armenilor două ocazii cât roata carului.

Speranța este la Nicușor Bancu să-și capaciteze coechipierii

Mai este returul, joia viitoare. Încă sunt șanse. Iar speranța este la Nicușor Bancu, căpitanul. Singurul care, mai presus de golul marcat, a arătat atitudine. În acest moment îmi pare singurul capabil să-și capaciteze colegii pentru a-i trezi din letargie, pentru a-și regăsi răutatea de altădată.

Și încă ceva. Trebuie rezolvată această problemă a fazelor fixe! Să pornești aproape mereu cu 0-1 pe tabelă reprezintă un handicap care la un moment dat te poate costa scump, dacă adversarul are calitate. Cel mai bun exemplu, ambele dueluri cu Levski Sofia (0-1, 2-2), din turul 2 preliminar al Ligii Campionilor.