Jocurile Parasport România 2026 » Dincolo de limite, spre performanță: campionii României vorbesc despre provocările din parasport

Sportivii au dezvăluit pentru GSP ce înseamnă să faci performanță la cel mai înalt nivel, cum își depășesc limitele zi de zi și de ce sportul adaptat merită privit prin prisma excelenței, nu a compasiunii.

Para Atletism: muncă, disciplină și depășirea limitelor

Pe pista de atletism, fiecare metru sau secundă câștigată înseamnă sute de ore de pregătire intensă. Atât Octavian Tucaliuc, cât și Andreea-Diana Manole demonstrează că disciplina și perseverența sunt ingredientele principale ale succesului.

Octavian Tucaliuc (locul 6 mondial, campion la aruncarea suliței)

Octavian, arunci sulița la peste 53 de metri și te bați cu cei mai buni din lume. Ce le spui celor care încă cred că sportul paralimpic este doar o activitate socială, nu de mare performanță?

„Poate că, pentru mulți, este considerată doar o activitate socială. Dar pentru mine este o activitate de sportiv de mare performanță, antrenându-mă zilnic ca un sportiv profesionist și având obiective la marile competiții internaționale.”

Ce mesaj ai pentru un tânăr cu dizabilități care ezită să facă primul pas spre o sală de atletism?

„Sfatul meu este să încerce să practice un sport, atletismul, de exemplu, și cine știe ce talent «zace» în el, în ciuda dizabilităților pe care le are.”

Andreea-Diana Manole (lotul național de para atletism)

Andreea, cum arată o săptămână din viața ta de lot național? Câtă muncă, compromisuri în viața personală și disciplină sunt în spatele fiecărui metru câștigat pe teren?

„O săptămână din viața mea se învârte în jurul antrenamentelor și al recuperării. Fac câte 6 antrenamente pe săptămână, încerc să fiu atentă la detalii și la îndrumările antrenorului pentru a putea progresa. Încerc să îmbin cât mai eficient antrenamentele cu programul de studiu la facultate și viața personală.

Consider că disciplina și puterea de a nu renunța sunt cheia succesului. La 20 de ani tentațiile sunt multe, dar dacă îți dorești cu adevărat ceva, până la urmă vei reuși.

În spatele fiecărui metru câștigat pe teren sunt sute de ore de muncă, febră musculară și momente în care trebuie să te autodepășești. Compromisurile pot fi gestionate prin adoptarea unui stil de viață sănătos, printr-o simbioză între performanță și viața personală.

Jocurile Parasport aduc 10 sporturi în același loc. Cât de mult contează pentru voi să nu mai fiți „izolați” și să aveți o competiție multisport de nivel înalt în România?

„De multe ori, sportul adaptat a fost privit separat. Existența unui eveniment multisport de o asemenea anvergură chiar aici, în România, ne oferă în primul rând un sentiment profund de apartenență și validare. Mi se pare important și faptul că o astfel de competiție aduce mai multă vizibilitate parasportului. Sunt încă foarte mulți oameni care nu știu câtă muncă este în spatele performanței unui sportiv paralimpic.”

Para Tenis de masă: viteza de reacție și psihicul de fier

La tenisul de masă paralimpic, schimburile de mingi se desfășoară la viteze uluitoare, iar stăpânirea de sine în momentele critice decide câștigătorul.

Bobi Simion (#3 mondial, participant la 3 ediții ale Jocurilor Paralimpice)

Ce le lipsește cel mai mult sportivilor români din spate pentru a ajunge constant la nivelul tău?

„Consistența în pregătire și expunerea la competiții internaționale tari. Talent există în România, dar ca să ajungi și să te menții în top ai nevoie de disciplină zilnică, meciuri de nivel înalt și o mentalitate care nu cedează la primele eșecuri.”

La tenis de masă, viteza de reacție și psihicul sunt totul. Cât de dură este lupta la masă când pe tabelă nu există compasiune, ci doar puncte?

„Este maxim de intensă. La masă nu există milă, există doar execuție și concentrare. Meciurile mari nu se câștigă doar cu paleta, ci cu mintea; cine își stăpânește mai bine emoțiile la punctele decisive pleacă învingător.”

„Da, viteza de reacție și psihicul sunt atuuri importante pentru un sportiv, dar din bagajul unui sportiv nu trebuie să lipsească ambiția, orele de antrenament și seriozitatea. Eneea-Dacian Makszin-Roman (veteran al Jocurilor Paralimpice)

Baschet 3x3 în scaun rulant: forță, tactică și spirit de echipă

Baschetul 3x3 în scaun rulant este spectaculos, dur și extrem de rapid. Jucătorii trebuie să mânuiască fotoliul rulant, să paseze, să blocheze și să arunce la coș, totul în fracțiuni de secundă.

Petru Pungă (sportiv polisportiv, căpitan al echipei naționale)

Baschetul 3x3 este prin definiție un sport extrem de fizic, rapid și agresiv. Cum arată duelurile din scaunul rulant când se joacă la intensitate maximă?

„Baschetul 3x3 în scaun rulant este un sport extrem de intens și solicitant, iar atunci când jocul ajunge la nivel maxim, totul se întâmplă foarte repede. Ai un spațiu mai mic, ai mai puțin timp la dispoziție pentru a lua decizii, iar fiecare posesie poate schimba imediat cursul jocului. Trebuie să controlezi în același timp deplasarea, poziționarea, mingea, adversarul și contactul fizic.Exista contacte între scaune, blocaje, schimbări bruște de direcție și lupte pentru poziție, iar la intensitate maximă trebuie să fii pregătit să reacționezi în fracțiuni de secundă. Diferența o face de multe ori nu doar forța, ci și tehnica: cât de bine îți controlezi scaunul, cât de bine anticipezi mişcarea adversarului și cât de repede reușești să te repoziționezi.”

Valeriu-Adrian Mocanu (Lotul Național)

Cât de greu este să sudați o echipă națională atunci când infrastructura și baze sportive accesibile sunt încă greu de găsit în țară?

„Cunoscându-ne colegii de echipă, ne străduim, prin muncă, disciplină și devotament, să ajungem cât mai sus. Sperăm să fim ajutați în continuare și să ajungem să participăm la Jocurile Paralimpice din 2028!”

Para Canoe: lupta cu apa și cu propriile limite

Pe apă, nu există scuze sau favoritisme. Timpul scos pe pistă reflectă cu acuratețe orele de muncă depuse la antrenamente.

Dumitru Șandru (medaliat european la para canoe)

Dumitru, vâslești pentru medalii europene la maraton și sprint. Câtă forță pură și câtă luptă mentală presupune să stăpânești barca pe apă la nivel înalt?

„E 50% forță pură și 50% luptă mentală, dar în ziua concursului devine 100% mental. La categoria mea, VL2 și KL2, nu am sprijin în picioare. Totul e din abdomen, spate și brațe, ai nevoie de forță pură în fiecare pală. Dacă o secundă îți fuge mintea și nu ești atent, poți să cazi în apă . La sprint, 200m, e explozie în care nu respiri, nu gândești, doar tragi.

La maraton e invers: 30-40 chiar și 50 sau peste 50 de minute în care corpul tău urlă să te oprești, și tu trebuie să îi spui "mai mergem" "încă puțin", "nu mai este mult" , așa câștigi și ajungi la final. Acolo câștigă capul, nu mușchii. Eu am învățat să stăpânesc barca înainte să învăț să îmi stăpânesc viața. Caiacul și va'a ul m-au disciplinat foarte mult!

Ce te-a învățat apa despre viață?

„Apa nu te minte niciodată. Nu poți păcăli cronometrul și lipsa antrenamentului. Dacă ai lipsit de la antrenament, se vede în timp. Dacă ai muncit, se vede la fel. Asta m-a disciplinat și în viață. Eu am ajuns la caiac prin Fundația Motivation, la o inițiere de caiac organizată de clubul Kayak Champions. După am venit singur, din ce în ce mai des, pentru că mi-a plăcut. Și încet, pală cu pală, pagaie cu pagaie, am ajuns omul de astăzi! Nu există scurtături. Nici pe apă, nici în viață.

Gabriela-Theodora Bantaș (dublă campioană națională, medaliată europeană)

Gabriela, ești dublă campioană națională și medaliată europeană. Care a fost cel mai greu obstacol peste care a trebuit să treci pentru a face performanță în para canoe?

”Cred că cel mai greu obstacol a fost să găsesc un echilibru între antrenamentele de caiac, un job full-time și toate celelalte responsabilități și aspecte ale vieții personale. Performanța presupune foarte multă disciplină și consecvență și se multe ori este dificil să găsești energia fizică și mentală necesară pentru antrenament după o zi întreagă de muncă.

Anul acesta a fost cu atât mai solicitant, pentru că bunicul meu a avut nevoie de îngrijire permanentă, iar în luna aprilie l-am pierdut. A fost o perioadă foarte grea din punct de vedere emoțional, fizic și psihic, în care a trebuit să învăț să merg mai departe indiferent de obstacole.”

Para Tir cu arcul: precizie la milimetru și control absolut

În tirul cu arcul, cea mai mică vibrație sau ezitare poate schimba traiectoria săgeții. Este un sport în care concentrarea trebuie să fie maximă.

Anda-Valentina Arghir (Lot Paralimpic)

La tir cu arcul totul se joacă la nivel de milimetru și control al respirației. Cum reușești să îți controlezi emoțiile când ești pe linie în momentele decisive?

„Cred că, în primul rând, nu încerc să îmi elimin emoțiile, ci să învăț să concurez cu ele. În momentele decisive încerc să mă întorc la lucrurile pe care le-am repetat de mii de ori la antrenament: respirația, rutina de tragere și execuția fiecărei săgeți. În final, nu mai contează ce s-a întâmplat cu săgeata anterioară sau ce urmează după, ci doar cea pe care o am în arc în acel moment.”

Mulți privesc sportul paralimpic cu empatie, dar aici vorbim despre concentrare extremă și rigoare. Cât de mult te supără când cineva reduce efortul vostru doar la ideea de „ambiționat de dizabilitate”?

„În spatele unui rezultat sunt ore întregi de antrenament, disciplină, sacrificii, presiune și foarte multe momente în care trebuie să o iei de la capăt. Nu vreau ca oamenii să privească performanța mea prin filtrul milei sau al ideii că „este extraordinar pentru cineva cu dizabilitate”. Vreau să fiu privită pur și simplu ca un sportiv care muncește pentru performanță. Dizabilitatea face parte din povestea mea, dar nu este povestea mea întreagă.”

„Empatia este binevenită, dar eu vreau să fiu privit înainte de toate ca sportiv.” Mihai Bursuc (Lot Național)

Pentru un sport de o asemenea precizie, de ce condiții de pregătire are nevoie un arcaș de lot național în România pentru a rămâne competitiv?

Tirul cu arcul este un sport în care câțiva milimetri pot face diferența. În spatele lor sunt însă sute de ore de muncă, repetiție și corecturi.

Ca să rămâi competitiv ai nevoie de continuitate: un loc bun de antrenament, echipament adaptat, antrenor, pregătire fizică și psihologică și participare la competiții internaționale. În plus, la tirul cu arcul pentru persoane cu deficiență de vedere, poziția, reperele tactile și felul în care lucrezi cu persoana care te asistă influențează direct rezultatul.

Nu este suficient doar să te antrenezi. Trebuie să simți presiunea concursului și să te măsori cu sportivi puternici. La acest nivel, talentul nu mai este suficient. Contează disciplina, constanța și condițiile care îți permit să transformi munca în rezultat. Performanța se construiește mai ales atunci când nu te vede nimeni.

Para Climbing: generația de aur care cucerește peretele

România a devenit o forță mondială absolută la Para climbing, dominând competițiile internaționale prin rezultate fantastice.

Cosmin-Florin Candoi (quadruplu campion mondial neînvins)

Cosmin, ai încheiat sezoane neînvins în Cupa Mondială și ești quadruplu campion mondial. Ce te împinge de la spate să rămâi la cel mai înalt nivel când ai câștigat deja totul?

„Cred că tocmai faptul că am câștigat atât de mult mă face să vreau să merg mai departe. Nu mă mai motivează doar medaliile sau titlurile, ci dorința de a vedea cât de mult pot să evoluez eu, ca sportiv și ca om. Faptul că, din 2019, de la prima competiție IFSC (actualul World Climbing) la care am participat, am luat doar locul I este cea mai puternică motivație și provocare personală și sportivă.

Fiecare competiție este diferită, fiecare traseu vine cu o nouă provocare și trebuie să o iau de la capăt. Vreau să arăt că, indiferent de obstacole, poți să îți construiești un drum până la cel mai înalt nivel.”

Răzvan Nedu (campion mondial B1 - nevăzători)

Răzvan, ești campion mondial la categoria B1 (nevăzători). Cum percepi peretele, prizele și traseul atunci când te cațeri la zeci de metri înălțime, bazându-te doar pe ghid și pe simțuri?

„Este o mare bucurie să pășim înainte și să evoluăm cu pași mici, dar siguri. Este un prilej foarte bun pentru noile generații să afle cum este să concurezi pe trasee asemănătoare cu cele de la competițiile internaționale. Este o plăcere și o onoare să mă cațăr pe trasee puse special gândite pentru sportivii paralimpici și totodată o provocare, deoarece la fiecare competiție apar trasee noi, prize noi, dar și multe aha-uri care te fac să evoluezi ca sportiv.”

Daniel-Bebe-Vasilica Andrei (medaliat mondial)

România a devenit o forță mondială absolută la Para Climbing. Care este secretul din spatele acestei generații fantastice de pe perete?

„Secretul din spatele acestei generații fantastice de pe perete este pasiunea și dorința de a ajunge cât mai sus în acest sport. Faptul că avem ocazia și noi ca persoane cu dizabilități să practicăm un sport, oricare ar fi el, este cel mai important pentru a ne ajuta să ne dezvoltăm atât fizic, cât și psihic.

Și un detaliu foarte important care contribuie la tot acest “secret” este echipa care contribuie la dezvoltarea și bunăstarea noastră ca sportivi. Fără o echipă bine structurat și solidă nu prea există performanță.”

Para Powerlifting: fără jumătăți de măsură

Proba de împins din culcat cere o forță brută imensă, dar și un control tehnic și mental impecabil.

Adrian Moldoveanu (triplu campion național, 142,5 kg la împins din culcat)

Adrian, împingi 142,5 kg din culcat. Ce presupune din punct de vedere fizic și al alimentației să ridici deasupra pieptului o greutate atât de mare?

„142,5 kg este rezultatul multor luni și ani de antrenament, în care trebuie să îți dezvolți forța, tehnica, stabilitatea și capacitatea de a controla greutatea pe tot parcursul execuției. În cazul meu, pentru că practic Para Powerlifting și proba este exclusiv împinsul din culcat, antrenamentul este foarte specific. Pun accent în primul rând pe bench press, dar lucrez separat și musculatura pectorală, tricepsul, umerii și spatele. La greutăți mari nu este suficient să fii puternic într-o singură grupă musculară – trebuie să ai un lanț întreg care să funcționeze împreună. Alimentația este importantă.”

În powerlifting nu există loc de jumătăți de măsură: ori ridici bara, ori te doboară. Cât de mult contează disciplina mentală înainte de a intra pe bancă?

„Disciplina înseamnă să vii la antrenament și atunci când nu ești „pregătit”, să respecți programul și să ai răbdare. Rezultatele nu se construiesc într-o zi, ci repetând corect aceleași lucruri de sute și mii de ori.”

„Trust the process” nu e doar un mit.

Tenis în scaun rulant: coordonare și viteze uluitoare

Pasionat și dedicat, Flavian Crăciun explică complexitatea tenisului adaptat:

„În tenisul în scaun rulant trebuie să gândești permanent două lucruri în același timp: cum ajungi în poziția potrivită cu scaunul și cum execuți lovitura cu racheta. Nu ai voie să pierzi timpul, pentru că fiecare fracțiune de secundă contează. Este nevoie de foarte multe ore de antrenament pentru a învăța să controlezi scaunul, să schimbi rapid direcția, să îți păstrezi echilibrul și, în același timp, să pregătești lovitura. Din exterior poate părea simplu, dar în spatele fiecărui punct sunt multe ore de pregătire, forță, coordonare și foarte multă disciplină.”

”Cred că România are sportivi cu potențial, însă trebuie să le oferim condițiile necesare pentru a putea face performanță. Avem nevoie de mai multe terenuri accesibile, antrenori implicați și un program constant de competiții și pregătire.”

Para Înot: tehnica eficienței în apă

Antrenorul Norbert Trandafir-Orban subliniază specificul pregătirii în bazin:

Care sunt principalele aspecte pe care le urmăriți în pregătirea unui sportiv de Para Înot și cum adaptați antrenamentele în funcție de particularitățile fiecărui sportiv?

„În Para Înot, individualizarea pregătirii este esențială. Pornim de la particularitățile funcționale ale fiecărui sportiv: mobilitate, forță, coordonare, echilibru, amplitudinea mișcărilor și modul în care dizabilitatea influențează poziția corpului și deplasarea prin apă. Nu există o singură metodă care să funcționeze pentru toți.

Obiectivul meu este să identific ceea ce sportivul poate valorifica cel mai bine și să construiesc pregătirea în jurul acelor capacități. Adaptăm tehnica, volumul, intensitatea, exercițiile și uneori chiar modul de start sau de întoarcere. În același timp, principiile sportului de performanță rămân aceleași: continuitate, disciplină, progres gradual și foarte multă muncă.”

Judo adaptat: integrare, încredere și autonomie

Directorul competiției de Judo Adaptat din cadrul Jocurilor Parasport 2026, Ștefan Tudor Gănuci, descrie impactul acestui sport asupra practicanților:

„Adaptăm antrenamentul la tipul dizabilității și la nivelul funcțional al sportivului, iar antrenorul trebuie să găsească limbajul prin care acesta înțelege ce are de făcut. Pornim prin joc și printr-un set de exerciții dedicat nevoilor sportivului, apoi creștem treptat dificultatea, lucrând individualizat în cadrul grupei, fără să îl izolăm de colegii din dojo.

În România, la Campionatul Național participă sportivii din toate cele cinci niveluri funcționale, indiferent de tipul dizabilității. Pentru nivelurile N1 și N2, pregătirea este orientată spre performanță, pentru participarea la Campionate Europene și Mondiale, Grand Slam, Grand Prix și Judo Kata, iar sportivii din nivelurile N3, N4 și N5 participă la turnee, cupe și jocuri oficiale sau neoficiale.”

Jocurile Parasport România 2026 reprezintă mai mult decât o competiție de nivel înalt: este o platformă de inspirație, o demonstrație pură de profesionalism și un apel spre o societate mai incluzivă și mai atentă la adevărata performanță sportivă.”

Ce beneficii aduce practica judo-ului (disciplină, echilibru, autocontrol) în viața de zi cu zi a acestor sportivi, dincolo de meciurile de pe saltea?

„Judo-ul îi ajută pe sportivi să își dezvolte echilibrul, coordonarea, atenția și controlul propriului corp, oferindu-le mai multă încredere și autonomie în viața de zi cu zi. Ei trec de la teama de a comunica cu ceilalți la bucuria revederii cu colegii la antrenamente și competiții și învață să trăiască emoția de a învinge sau de a pierde. Relația cu antrenorul și colegii din dojo îi ajută să comunice, să se integreze și să aibă încredere în propriile capacități.

În Judo Adaptat nu lucrăm doar cu sportivii, ci și cu părinții, care trec de la grija ca propriul copil să nu se lovească la dorința de a-l vedea luptând și învingând pe tatami. Dincolo de rezultate și medalii, aceasta este adevărata schimbare produsă de judo în viața lor.”