Articol de Justin Gafiuc, Andrei Furnigă (video) - Publicat miercuri, 23 septembrie 2026, 00:02 / Actualizat miercuri, 23 septembrie 2026 00:03
Thomas Ravelli, 67 ani, e portarul Suediei care, în sfertul de finală de la CM 1994, a parat șuturile lui Dan Petrescu și Belodedici, refuzând accesul României într-o semifinală de vis cu Brazilia la turneul final american. Din Goteborg, unde locuiește, fostul goal-keeper rememorează pentru publicul român emoțiile meciului care i-a schimbat viața și face o scurtă avancronică înainte de mica revanșă Suedia - România din Liga Națiunilor
Suedia – România se joacă vineri, 25 septembrie, de la 21:45. Duelul va fi liveTEXT pe GSP.ro și în direct la TV pe Antena 1.
Justin Gafiuc (reporter) și Andrei Furnigă (foto/video) sunt trimișii speciali ai Gazetei Sporturilor la Stockholm, de unde vă vor oferi zilnic cele mai noi detalii, reportaje și interviuri exclusive despre startul „tricolorilor” în noua ediție a Ligii Națiunilor, cu Gheorghe Hagi pe bancă
Nu e ușor să-l prinzi pentru un dialog pe Thomas Ravelli, portarul iconic al Suediei care a interzis României calificarea în semifinalele Mondialului 1994. Este permanent prins între invitații și evenimente sportive sau sociale ori se ocupă de bunul mers al afacerii personale, un magazin online cu sute de produse purtând brandul său, de la îmbrăcăminte pentru copii, echipament sportiv și prosoape până la șosete și articole de toaletă.
În urmă cu 32 de ani, la loviturile de departajare, el bloca șuturile lui Petrescu și Belodedici, trimițând acasă „Generația de Aur” la capătul unui turneu final memorabil.
Se întâmpla după ce, la capătul prelungirilor, echipele terminaseră la egalitate, 2-2, cu faimosul gol semnat de Kennet Andersson, la scorul de 2-1 pentru „tricolori”. Un salt ireal al atacantului suedez, o intervenție întârziată a lui Prunea și mingea trimisă cu capul în plasa elevilor lui Iordănescu, tabloul dramatic care bântuie fotbalul românesc de peste trei decenii.
Azi, expansiv și disponibil odată prins în caruselul poveștilor, Thomas Ravelli face o incursiune spectaculoasă printre amintiri, cu numai câteva zile înainte de Suedia – România în Liga Națiunilor, meciul micii revanșe pentru selecționerul Gheorghe Hagi.
Thomas Ravelli: „Mă gândeam doar că a venit momentul meu să strălucesc”
- Mister Ravelli, au trecut 32 de ani de la celebrul sfert de finală România – Suedia disputat la Mondialul din 1994. Când închideți ochii și vă gândiți la seria loviturilor de departajare, auziți încă zgomotul tribunelor? Și care e imaginea pe care încă o aveți întipărită pe retină?
- A trecut atât de mult timp de atunci! Îmi e greu să-mi reamintesc toate detaliile, dar îmi reîmprospătez memoria când reapar la televizor secvențe din acea partidă. Și apar destul de des, inclusiv în aceste zile dinaintea meciului cu România din Liga Națiunilor. Ce e captivant e că, dacă întâlnesc oameni peste 40-45 de ani, toți au câte o amintire personală de la partida din 1994. Și îmi spun cum arăta echipamentul meu, ce au făcut ei în acea perioadă, cum au trăit meciul, cum s-au simțit în acea vară formidabilă a Mondialului american. E absolut fascinant!
- Dar propriile secvențe din cutia cu amintiri?
- Eram complet decuplat de la atmosferă în momentul loviturilor de la 11 metri. Nu mai auzeam nimic în jurul meu. Vedeam doar mingea și executantul penalty-ului. Știți la ce mă gândeam atunci? Că a venit momentul meu să strălucesc! Jucam în echipa națională din 1981. Aveam 13 ani de experiență la lot și încă nu exista o recunoaștere a faptului că echipa Suediei și eu suntem buni. Dar sosise, în fine, clipa așteptată și știam în mintea mea că sunt foarte priceput la loviturile de pedeapsă.
„Cum am apărat penalty-urile? O chestiune de feeling și experiență”
- De unde aveați această siguranță în ADN?
- Apărasem destule lovituri de la 11 metri în carieră, și în liga suedeză, și la echipa națională. Împotriva Italiei am parat șutul lui Mancini, am salvat și cu Portugalia, și în alte partide, așa că știam ce pot face. Și, înaintea fiecărui penalty al României, mă gândeam numai la asta: „Pot să apăr! Pot să apăr! E momentul meu! Arată-le ce știi!”.
- Intuiați unde vor trage, de exemplu, Petrescu și Belodedici, cei care au ratat, sau aveați o reacție instinctuală în ultima fracțiune de secundă?
- Chiar aveam o idee vagă unde vor trage, dar mi-e dificil să explic. Este, pur și simplu, o chestiune de feeling, care ține mult de experiență. Nu uitați că aveam 34 de ani. Dar la șutul lui Belodedici am fost aproape sigur că va trage în dreapta lui, adică stânga mea. După ce joci atâția ani, se dezvoltă o intuiție deosebită despre colțul pe care-l va alege executantul. Iar Belodedici chiar am simțit asta!
„Cred că Dan Petrescu n-a suferit atât de mult”
- Dacă ați sta azi de vorbă cu Petrescu și Belodedici, ce i-ați întreba?
- Încep cu un exemplu. La Mondialul din 1974, Suedia a pierdut în fața Poloniei, 0-1, după ce portarul advers, Jan Tomaszewski, a apărat un penalty. Cel care a ratat atunci, Tapper, a trăit toată viața cu apăsarea acelei ratări, știind că a afectat publicul, echipa națională. Așa că l-aș întreba pe Belodedici ce sentimente a trăit după acel moment. Cum a fost viața lui după aceea și cum l-au tratat oamenii în continuare.
- Iar Petrescu?
- Știți – cred că Dan Petrescu n-a suferit atât de mult, fiindcă ratarea lui nu a fost ultima, cea decisivă. Publicul poate a și uitat. A jucat după aceea la Chelsea, a avut o carieră remarcabilă. Nu știu ce s-a întâmplat, însă, cu Belodedici după Mondialele din 1994.
Pe Belo l-am reîntâlnit în Suedia în urmă cu câțiva ani, într-un studio de televiziune, și am refăcut faza penalty-ului. M-a păcălit: a schimbat colțul și a marcat!
Thomas Ravelli, fost portar Suedia
„Eu și Kennet Andersson am făcut atletism, eram foarte buni la săritura în înălțime”
- Un mesaj pentru Florin Prunea, căruia și azi lumea îi reproșează acea ieșire neinspirată la golul marcat în prelungiri de Kennet Anderson?
- Nu cred că decizia lui de a interveni în acel fel a fost greșită. Dar sunt momente în care nu te aștepți ca un adversar să fie capabil de un asemenea salt ireal. Știam bine ce poate Kennet! Am făcut amândoi atletism, eram foarte buni la săritura în înălțime. La 18 ani, el a sărit 1,95 metri! Eu – 2,06 metri! Apoi, la fotbal, după antrenamente, mai exersam asta. Iată de ce nu poți prevedea, ca portar, că te vei trezi lângă tine cu un atacant atât de competitiv la înălțime! E ceva spectaculos, care te ia prin surprindere! Și încă un detaliu!
- Vă rog!
- E nedrept pentru Prunea să i se reproșeze că a luat o decizie proastă în contextul pe care vi l-am explicat. Eu vă întreb dacă nu cumva colegii din jurul lui ar fi trebuit să facă ceva pentru a-l opri pe Kennet să ajungă la minge. Din păcate însă pentru Prunea, n-a existat nimeni care să intervină ca să-l ajute. Se pot întâmpla astfel de episoade exact în momente de maximă vizibilitate mondială, într-un meci atât de important.
„Suedia și România sunt cam la același nivel”
- Venim spre meciul de vineri de la Stockholm: la ce fel de partidă vă așteptați?
- Nu știu cum să spun...chiar dacă Suedia a avut o prestație bună la Mondiale împotriva Tunisiei cu acel 5-1, fotbalul nostru a trecut prin multe greutăți. Mi se pare că, acum, Suedia și România sunt cam la același nivel, pentru că și voi v-ați confruntat cu numeroase probleme în ultimii ani. Cred că Suedia va reveni la stilul său obișnuit, cu o apărare solidă și câțiva oameni importanți în atac. Mă aștept la o abordare mai defensivă. Despre România îmi e însă greu să intru în detalii, fiindcă n-am văzut nici un meci al vostru de multă vreme.
- Hagi va fi acum pe banca naționalei. Prezența acolo a unui astfel de nume imens poate oferi jucătorilor un plus de energie, de încredere?
- E dificil să răspund, dar sunt convins că, din postura de acum, s-a informat foarte bine și cunoaște fotbalul suedez. E un nume care inspiră și obligă. Probabil toți jucătorii convocați vor dori de-acum să-i demonstreze lui Hagi cât sunt de buni, iar asta se poate arăta în special împotriva unor adversari importanți, cum va fi acum Suedia.
„Toată viața mea s-a schimbat după ce am eliminat România”
- Publicul român, în special cei cu vârste peste 40 de ani, care au văzut meciul din 1994, vă consideră și azi omul care a blocat visul unei națiuni la loviturile de departajare. Ce ați transmite acestor oameni?
- Îmi pare rău pentru România că am apărat acele lovituri de pedeapsă, dar trebuia să existe un învingător. Toată viața mea s-a schimbat după acea partidă. E amuzant uneori că și azi dacă mă întâlnesc cu un român, orice discuție începe cu penalty-urile din America. Știu că e un subiect neplăcut pentru România, dar pentru mine a însemnat un moment de cotitură.
- Glumind, v-ar fi teamă să faceți o vizită în România?
- Ha, ha, ha! Nici vorbă! A trecut mult timp de atunci, mulți nici nu-și mai amintesc de acele episoade. N-aș avea însă nicio problemă să fac o călătorie în România. Vă dau exemplul lui Jan Tomaszewski, portarul polonez care a apărat penalty-ul contra Suediei la Mondialul din 1974. A fost de câteva ori aici, în Stockholm, iar oamenii doar au vrut să discute cu el, să afle ce și cum s-a întâmplat la acea lovitură de pedeapsă care i-a rănit pe fanii suedezi.
România - Suedia 2-2, 4-5 la penalty-uri
Au marcat: Răducioiu (88, 101) / Brolin (78), K. Andersson 115)
Arbitru: Philip Don (Anglia)
Spectatori: 83.500
Cartonaș roșu: Schwarz (102)
La penaltyuri:
Mild - ratare, Răducioiu - gol
K. Andersson - gol, Hagi - golBrolin - gol, Lupescu - gol
Ingesson - gol, D. Petrescu - ratare
Nilsson - gol, I. Dumitrescu - gol
H. Larsson - gol, Belodedici - ratare
ROMÂNIA: Prunea - D. Petrescu, Prodan, Belodedici, G. Popescu, Selymes - Lupescu - D. Munteanu (82 Panduru), Hagi, I. Dumitrescu - Răducioiu
Antrenor: Anghel Iordănescu
SUEDIA: Ravelli - Ljung, P. Andersson, Bjorklund (84 Kamark), Nilsson - Brolin, Mild, Schwarz, Ingesson - K. Andersson, Dahlin (107 H. Larsson)
Antrenor: Thomas Svensson
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
