Visez la o victorie urâtă

S-a ajuns la acest 1-2 și din cauză că jucătorii introduși pe parcurs, cronologic, Screciu, Fl. Tănase, Mihăilă, Stanciu și Dragomir, n-au adus nimic deosebit. Niciun reviriment. Greu de crezut însă c-ar fi putut schimba ceva în puținele minute ce li s-au oferit. Stanciu a intrat în 80, iar Dragomir chiar în 88! Evident foarte târziu, când zarurile fuseseră aruncate.

De remarcat, asta da, că băieții noștri au avut atitudine. Au vrut și au transpirat. Au realizat câteva faze reușite, momente bune, care nu trebuie însă lăudate prea tare. Deoarece implicarea e subînțeleasă la națională, unde nimeni nu vine ca să taie frunze la câini. „Tricolorii” s-au străduit, doar că, din păcate, le-a lipsit agresivitatea în sensul pozitiv al cuvântului.

Au părut mai degrabă intimidați de adversari, gazde, participanți la recentele Mondiale etc, decât îndrăzneți. Au acuzat un fel de complex al provincialului, sper să nu se simtă nimeni jignit.

Detaliind, Ionuț Radu a apărat corect, dar nu salvator. N-a greșit, dar nici n-a excelat. Cei 3 fundași centrali din fața lui, „inovația” lui Hagi, n-au convins în sensul în care n-au avut nici viteza, nici mobilitatea presupuse de o asemenea așezare. Așa că, poate mai puțin Coubiș, au lăsat spații largi neacoperite, pe care nordicii s-au mișcat ca peștii în apă.

Ghiță l-a scăpat pe Isak la golul 1 și pe Gyokeres la al doilea, dar cât trebuia să ne declarăm surprinși de vreme ce el joacă în liga secundă germană, ba și la ocupanta locului 10, iar suedezii la Liverpool și, respectiv, la Arsenal?! Dacă Ghiță e evaluat de transfermarkt la două milioane de euro, Isak valorează 85, iar Gyokeres 65, zău așa, ce pretenții să ai?! Sigur, nu cotele joacă, dar orișicât, nici ele nu-s de neglijat.

Pe fondul unui meci controlat de gazde, linia noastră de mijloc parcă a cărat apă cu ciurul. N-a avut nici forță, nici dezinvoltură, din care cauză n-a alimentat atacul cu mingile așteptate. Încercarea cu Băluță, unul dintre cei 5 „tricolori” de vineri crescuți de Hagi, n-a dat rezultatul scontat. Dacă-i adevărat că halful Craiovei a avut ceva probleme de sănătate, atunci el nu trebuia folosit.

N-aș face însă un caz din titularizarea lui Ianis, care s-a dovedit de atâtea ori util naționalei. Ca și la Solna, unde a contribuit, alături de Rațiu, la faza din care Man a egalat. Pun însă sub semnul întrebării decizia de a-i încredința lui banderola.

De ce lui și nu, până la intrarea lui Stanciu, lui Bancu, căpitanul campioanei, ori lui R. Marin, de-acum la selecția cu numărul 76?! Hagi va avea de pătimit, insist, dacă nu-l va trata pe fiul său ca pe unul dintre componenții lotului și va transmite semnalul că-l avantajează. Tocmai față de Ianis ar trebui să fie mai exigent, să-i ceară mai mult.

România a început cu stângul, șchiopătând, campania din Liga Națiunilor, dar Hagi rămâne încrezător și după acest eșec. Unul decent, onorabil, parțial dătător de speranțe. Atât că eu, să-mi fie cu iertare, m-am săturat de înfrângeri frumoase și visez la o victorie urâtă! Chinuită, smulsă cu forcepsul, dar victorie! Am obosit, oare numai eu?, să fiu mereu același loser, același perdant. La infinit.