)
Articol de Ionuţ Iordache - Publicat duminica, 11 octombrie 2026 15:32 / Actualizat duminica, 11 octombrie 2026 15:43
După FCSB – Oțelul 1-0, Gigi Becali l-a numit pe Târnovanu „ciung” și pe Miculescu „mort”. Insultele spun însă mai puțin despre jucători și mai mult despre cel care le rostește
FCSB a câștigat sâmbătă meciul cu Oțelul, 1-0. A fost primul meci al lui Laurențiu Reghecampf la al treilea său mandat.
A doua zi a vorbit patronul. Portarul Ștefan Târnovanu a devenit „ciung”. David Miculescu, „mort”. Despre atacantul Arnold Garita a spus că „nu este fotbalist”.
Întâi victoria, apoi jignirile. La Gigi Becali, insulta nu este doar o reacție la eșec. Este limba în care le vorbește oamenilor pe care îi plătește.
Nemulțumirea e dreptul patronului. Jignirea, nu
Are dreptul să fie nemulţumit? Sigur că da. Sunt banii lui, este clubul lui, iar fotbalul e o meserie care se judecă în public. Miculescu poate juca slab. Garita poate să nu fie soluția. Aceasta e nemulţumirea.
„Ciung” nu e o nemulţumire. E un cuvânt care lovește în om și, în trecere, în toți oamenii care chiar trăiesc fără o mână.
Psihologia aduce o observație simplă prin Alfred Adler: cine nu se simte destul de înalt îi scurtează pe ceilalți. Se numește compensare. Omul sigur pe el corectează, iar omul nesigur umilește.
Mai e ceva. „Nu avem valoare”, spune patronul. Cine sunt acești „noi”?
Jucătorii au fost aleși de el. Antrenorii, tot de el. Schimbările le-a dictat tot el.
Fiecare „nu e fotbalist” este, de fapt, o propoziție despre cel care l-a cumpărat pe ne-fotbalist. Se numeşte proiecție: așezăm în celălalt ceea ce nu suportăm să vedem la noi.
Iar stăpânul are nevoie de recunoașterea celui pe care îl disprețuiește. Dar recunoașterea venită de la cineva pe care l-ai declarat nimic nu valorează nimic. De aceea nu e niciodată de ajuns și de aceea urmează, mereu, o nouă declarație.
Există însă și un cost pe teren: așteptările scăzute, urlate de la lojă, ucid performanța. Un patron care anunță că echipa lui nu are valoare nu constată o realitate. O fabrică.
Pădurariu, 44 de milioane: lauda și insulta, aceeași monedă
Să ne uităm și la cei lăudați. Pădurariu valorează astăzi, în aceeași gură, 44 de milioane. Drăguș și Ngezana sunt „stânci”. Lauda fără măsură și insulta fără măsură sunt aceeași monedă. Cine o primește azi pe față ar trebui să știe că are și revers.
Iar noi, presa și publicul, am făcut din toate acestea un gen de divertisment. Titlul vine singur, iar râsul vine și el. Fiecare râs e o semnătură pe normalitatea insultei.
Să nu uităm. Târnovanu are două mâini. Miculescu e viu. Garita e fotbalist, poate nu destul de bun pentru FCSB, dar fotbalist.
Singurul care iese cu adevărat micșorat din această poveste este cel care, la 68 de ani, simte nevoia să jignească la televizor doar pentru a nu se auzi pe sine.
