Articol de Oana Duşmănescu - Publicat luni, 14 iulie 2025 13:49 / Actualizat luni, 14 iulie 2025 14:54
Mie nu mi-e dor de Ceaușescu. Dacă era iarnă, tremuram în case și-mi înghețau degetele pe stilou, încercând să scriu cinci rânduri - probabil tot o odă la adresa conducătorului iubit.
Dacă era vară, nu, nu mergeam la festival. Erau, în schimb, câteva manifestări sezoniere colective, în care trebuia să ridici plăcuțe, să oferi flori și să dansezi, în fața cuplului Ceaușescu, de 23 August, de pildă, cinstind și slăvind prosperitatea și înflorirea poporului.
Sau alt bullshit de genul ăsta.
Aveam 13 ani când am scăpat de Ceaușescu, exact cât avea și Diana Șucu, cea căreia i s-a făcut dor de el, cu ocazia festivalului Beach, Please!. Nu știam prea multe despre lume și viață, dar am simțit că de-atunci începe cu adevărat tinerețea mea, că de-atunci pot să mă bucur pe deplin de lucrurile bune care aveau să vină.
Adevărata prosperitate. Adevărata înflorire. Și, mai ales, de libertate.
Soția patronului Rapidului a trăit, probabil, acele vremuri din altă perspectivă. Poate perspectiva omului care a dus-o și atunci bine. Diana Șucu a criticat în termeni extremi festivalul Beach, Please!, pe care soțul ei, Dan Șucu, l-a sponsorizat prin firma Mobexpert.
Diana Șucu a șters postarea de pe Instagram în care condamna în termeni duri festivalul Beach, Please!
„Domnule Bolojan, domnule ministru al Învățământului, cum permiteți așa ceva? Ce se întâmplă la <Beach, Please!> nu mai este doar un simplu festival - este o problemă de siguranță națională.
Tinerii sunt expuși constant la haos, consum de substanțe, lipsă de control și influențe toxice, iar autoritățile stau și privesc. Tinerii ăștia vor conduce România. În curând vor vota.
Ce vedem la <Beach, Please!> nu e libertate, e decădere totală, Sincer? Mi-e dor de ordine. Mi-e dor de Ceaușescu”, a scris Diana Șucu, pe contul de Instagram, ștergând apoi postarea.
Ba da, ce s-a întâmplat în weekendul trecut la Beach, Please! înseamnă fix libertate. Libertatea de a te duce la festivalul de la Costinești sau libertatea de a sta acasă. Libertatea de a asculta artiștii care-ți plac și de a petrece câteva zile cu prietenii tăi.
Libertatea de a face o prostie sau de a te abține de la ea. Tinerii aceia nu merită niciun tratament superior din partea niciunei persoane care se ia prea mult în serios.
Dar, desigur, aceasta e piatra de moară și, totodată, plăcerea supremă a fiecărei generații - să se lupte cu cea dinaintea ei, șocând-o, încercând s-o irite, s-o copleșească.
Așa a fost fiecare val de oameni - părinții tuturor au considerat că muzica, petrecerile, adunările, dansul, exprimarea copiilor lor sunt exagerate, greu de înțeles. Dar unii se străduiesc să le înțeleagă și să le accepte, ceea ce îi transformă în niște părinți mult mai conectați și mai fericiți.
Făcând parte din ultima categorie, mi-e foarte, foarte greu de priceput invocarea lui Ceaușescu. E dificil de înțeles cum distracția unor tineri pe o plajă, în inima verii, poate conduce pe cineva cu gândul la dictatură și, automat, la represiune.
Cheia la toate poveștile care nu ne plac ar trebui să fie echilibrul, nu reacțiile dure, de-a dreptul caraghioase și deplasate prin vehemența lor.
Vestea proastă pentru Diana Șucu este vestea bună pentru miile de tineri care au chef să se distreze cum vor, fără să arunce blestemele unui popor în spatele altora: Ceaușescu a plecat de tot în 1989 și nu se mai întoarce!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
