Articol de Narcis Drejan - Publicat vineri, 19 decembrie 2025 11:18 / Actualizat vineri, 19 decembrie 2025 11:31
Sunt încă sub șocul modului în care Universitatea Craiova a reușit „performanța” de a pierde un meci pe care nu avea voie să-l piardă. Nu pentru că adversarul, AEK Atena, ar fi fost colosal, ci pentru că Știința s-a autodemolat metodic, cu o seninătate care frizează inconștiența. A fost mutilată de Coelho, un antrenor necopt.
Craiova a pierdut un meci din cauza unui antrenor fricos, din lipsă de sânge rece și, mai ales, dintr-o serie de decizii de pe bancă ce par rupte din fotbalul mic, nu din Europa. Zici că din minutul 80 mă uitam la Afumați cu Ștefănești, să fim serioși, AEK e o echipă de locul 10-11 la noi, UTA cu Mihalcea ar bate-o lejer, iar Andone de la Argeș s-ar distra cu cică experimentații fotbaliști.
Craiova n-a fost slabă. Asta e partea care doare cel mai tare. A fost organizată, a avut momente excelente, a ținut ritmul jocului, a avut fotbaliști, Baiaram și Anzor, care au tras până la epuizare.
Dar a avut un antrenor care n-a simțit deloc momentul. Care a tratat finalul meciului ca pe o teză de matematică unde trebuie să iei neapărat 5, nu ca pe un organism viu, haotic, nervos, exact cum e fotbalul adevărat. Trage, tati, să iei 10, nu 5!
Schimbări de Liga a IV-a
Da, Baiaram a alergat mult. Da, era obosit. Dar să-l scoți ca să-l bagi pe Crețu nu e o soluție, e o capitulare de antrenor mic. Crețu nu schimbă ritmul, nu aduce agresivitate, nu dă liniște. Intră pe teren ca un om care cere voie de la adversar să existe. Acolo a fost primul semn că banca nu mai crede în ce se întâmplă pe teren.
Iar Houri… Doamne, Isuse, aici nu mai e vorba de nervi sau subiectivism. E lipsă de cultură fotbalistică, E pur și simplu nivel de județ. Un nivel care nu are ce căuta într-un meci cu miză europeană. Nu ține de minge, nu câștigă dueluri, nu oferă soluții. Nu e nici măcar genul de jucător care să te ajute să tragi de timp inteligent. E prezent doar numeric. Fotbalistic, e invizibil. Iar invizibilitatea asta se simte când adversarul te presează.
Momentul care definește tot meciul vine însă târziu, absurd de târziu, minutul 96. Anzor, probabil cel mai constant om de pe teren, jucătorul care a arat gazonul, care a închis spații, care n-a dat niciun semn că ar fi terminat fizic, este scos în minutul 96.
Nu pentru că nu mai putea. Nu pentru că greșise. Ci pentru tragere de timp. Să-l scoți pe unul dintre puținii jucători care mai gândeau jocul ca să-l bagi pe Mogoș e o declarație de frică. Și fotbalul, de fiecare dată, taxează frica. Apoi vine mutarea finală: Teles afară, Stevanovic pe teren. Mesajul e limpede și ajunge până în ultimul rând din stadion: „ne băgăm cu toții în careu”.
Problema e că Universitatea nu știe să facă asta. N-a știut niciodată. Apărarea joasă cere automatisme, lideri, calm. Craiova are nervi, nu calm. Are alergare, nu bloc compact defensiv, are urma de la Rădoi, aia ofensivă. Iar când te retragi fără să știi cum, nu te aperi, te rogi. Dă, Doamne, să nu mai dea ăștia!
Așa pățești și cu arbitru găzdar
Ce urmează e inevitabil. 2 goluri pe greșeli de județeană Dolj. Nu exagerez. Degajări aiurea, marcaje inexistente, panică pură. Genul de faze pe care le vezi duminica dimineața pe terenuri prăfuite, fără pic de smoc de iarbă, nu într-un meci european. În câteva minute s-au șters 90 de minute de muncă. Nu pentru că AEK a fost mare, ci pentru că Craiova a încetat să mai joace fotbal.
Și aici e marea problemă: Craiova s-a bătut singură. Nu i-au bătut grecii. I-a bătut banca. Lipsa de curaj. Lipsa de lectură a jocului. Reflexul prost de a strica ce merge, doar pentru că timpul trece. Mai ales că vezi clar ce arbitru găzdar, cădeaujucătorii de la AEK de zici că-i curenta instalația de degivrare. Craiova e aproape, da. Are jucători, are intensitate, are public. Dar până când antrenorul nu va înțelege că fotbalul nu se joacă cu frâna trasă și cu ochii pe ceas, serile europene vor continua să fie exerciții de autosabotaj.
Aseară n-a fost un eșec. A fost o lecție. Iar Craiova pare că încă refuză s-o învețe, iar Coelho are cel mai mult de învățat!