Articol de Mihai Mironică - Publicat marti, 12 mai 2026 11:26 / Actualizat marti, 12 mai 2026 16:14
Demult, în secolul trecut, pe când nu exista „navigație”, eram în Atena cu colegi pentru meciul Stelei cu Panathinaikos din preliminariile Champions League.
Da, Steaua aia despre care s-a decis în era actuală că este a nimănui, cea dintre ‘98 și 2003. Atena era un oraș complicat, noi eram la prima descindere acolo și aveam probleme să nimerim stadionul. Eu și colegii am întrebat în engleză câțiva localnici, dar tot nu răzbeam.
Și-atunci, colegul șofer s-a răstit la noi că gata, preia el chestiunea și la prima intersecție a lăsat geamul și i s-a adresat unui tip aflat pe un refugiu de tramvai: “sta-di-o-nul un-de e?”. Colegul s-a gândit că, dacă rostește rar, atenianul înțelege și româna. În fine, am ajuns la stadion, dar se pare că nici Steaua nu nimerea drumul spre Champions League, a pierdut cu 6-3. În ‘89, Panathinaikos lua 6 la București de la Dinamo, dar 9 ani mai târziu îi dădea 6 Stelei la Atena.
FCSB îmi pare acum că e în situația noastră de atunci. Nu prea nimerește drumul spre Europa. Iar Gigi Becali îmi aduce aminte de șoferul nostru. Întreabă în românește, mai rar, pe oricine întâlnește: E-u-ro-pa un-de e? Becali și FCSB bătătoriseră acest drum, dar s-a întâmplat ceva: au pierdut navigația.
Și cu un adversar derizoriu, fără viitor în SuperLigă, fără licență, FCSB a părut o echipă fără navigație. A fost nevoie să se ajungă în prelungirile reprizei a doua pentru ca Darius, apropo de atenieni, să trimită două săgeți mai bine țintite. Dar s-a încheiat cu un 0-0 plumburiu cu Slobozia, precum cel al lui Mirel cu Metalo.
Șansa mielului de Paști
FCSB rămâne rătăcită-n spațiu. Traversează două meciuri cu coloși precum Csikszereda și Unirea Slobozia fără să marcheze vreun gol, cu un punct sfrijit luat din cele 6 puse-n joc. La cum joacă, FCSB poate va trece de Botoșani, poate!, dar într-o finală în deplasare cu CFR Cluj sau Dinamo, echipa lui, mă rog, nu se știe a cui, va avea șansa mielului de Paști.
Și FCSB chiar se exprimă precum echipa nimănui. Arată ca o trupă prăfuită de play-out, s-a dus toată strălucirea ei de campioană și de optimistă europeană. Chiar și valori precum Cisotti sau Olaru se îneacă în mediocritatea grupului. Tănase deja joacă precum un antreprenor care iese duminică la fotbal, iar Octavian Popescu e calul mort de care se tot trage. Stoian face și el umbră careului advers degeaba.

Operațiunea sub steag fals
Cu un antrenor antreprenor, lui FCSB i-a mers un sfert de veac mai bine decât oricărei alte echipe românești. Ulciorul a mers de extraordinar de multe ori la apă.
Dar acum s-a spart. Însă oricât de mare ar fi căderea, Becali nu se poate vindeca. Faimoasa căutare a unui antrenor a fost, de fapt, o operațiune sub steag fals. Ca și crearea celebrului conclav de scouteri care să fi fost prezidat de Adrian Ilie. Becali vrea doar licența PRO a ascultătorului Charalambous pentru că FORMULA o are el, patronul.
FCSB a fost un bolid de Formula 1. Acum scârțâie însă din toate încheieturile. A avut o iarnă în care să se umble la motor, la șasiu, la aerodinamică. Nu s-a făcut nimic. Au adus un pneu dezumflat, pe Arad, și unul peticit, Duarte. Joao Paulo ce mai mișcă, dar e infim față de câte găuri sunt de acoperit. FCSB continuă să plutească în derivă spre barajul de Europa. Ce părea să fie o banalitate în trecut, calificarea pentru Conference League, acum se profilează doar ca un miracol.