Articol de Roxana Fleşeru, Luminița Paul - Publicat marti, 21 iulie 2026 09:00 / Actualizat marti, 21 iulie 2026 10:47
Carlos Martinez Comet (51 de ani), antrenor care a lucrat de-a lungul anilor cu Svetlana Kuznetsova, Daria Kasatkina sau Beatriz Haddad Maia, s-a aflat la Iași săptămâna trecută. Prilej cu care a dezvăluit pentru GSP că e fost ofertat acum doi ani pentru a o antrena pe campioana de la Roland Garros 2026, însă abia acceptase colaborarea cu Simona Halep. El explică și cum s-a finalizat scurta relație profesională cu fostul lider WTA.
Energic, zâmbitor, vorbește gesticulând și te privește în ochi atunci când răspunde. În urmă cu câțiva ani, era confundat uneori la turnee cu Roger Federer, spre amuzamentul său. Antrenorul spaniol în vârstă de 51 de ani, născut la Barcelona, care a avut o carieră scurtă de jucător, a rămas în tenis pentru că este „sportul pe care îl iubesc”.
A lucrat cu nume importante, chiar mari, resuscitând cariera Svetlanei Kuznetsova, fost număr 2 mondial, într-o perioadă dificilă și rămânând în relații excelente cu ea și acum, „ne vedem, vorbim la telefon, ne vizităm”. În CV-ul lui figurează și Daria Kasatkina, a 8-a jucătoare a lumii în 2022, dar și Clara Tauson, Margarita Gasparyan sau Kateryna Baindl.
Săptămâna trecută s-a aflat la Iași, la turneul UniCredit Open, însoțind-o Alina Charaeva, aceasta disputând finala de dublu. Carlos Martinez a fost în România de mai multe ori, iar în urmă cu doi ani s-a aflat aici alături de Simona Halep. O colaborare scurtă, la puțin timp după ce fostul lider WTA primise decizia Tribunalului de Arbitraj Sportiv, care îi reducea suspendarea dictată inițial de Sports Resolutions de la 4 ani la numai 9 luni, deja ispășite.
Nu au rămas împreună decât aproximativ o lună, Martinez dezvăluind într-un dialog cu GSP, viu și interesant, că motivul a fost accidentarea serioasă la genunchi a dublei campioane de Grand Slam. Cea care avea să-i fragmenteze constant întoarcerea în circuit, până la decizia finală de retragere, în februarie 2025. „Problema genunchiului exista deja înainte să începem colaborarea”, a subliniat ibericul, adăugând că, în opinia sa, Halep s-a grăbit atunci când a ales să joace la Miami 2024, cu wild card-ul oferit de organizatori.
Dincolo de asta, a spus „ceva ce nu am mai declarat niciodată până acum, dar în momentul în care i-am spus «da» Simonei, i-am spus «nu» Mirrei Andreeva. La doar o săptămână după ce mă angajasem să lucrez cu Simona, am primit oferta de a deveni antrenorul Mirrei”. O decizie pe care nu o regretă, dar care face deja parte din bagajul său profesional.
Ce crede Carlos Martinez despre tenisul actual, în special cel feminin, cum i se pare că a evoluat sportul și cum se adaptează la asta, ce fel de antrenor este, dar și cum caută să fie la curent cu noutățile și ce părere are despre rețelele sociale, totul se regăsește în discuția amplă de mai jos.
- Carlos, începem un pic abrupt: cum a fost scurta ta colaborare cu Simona Halep de acum doi ani?
- A fost o experiență foarte frumoasă. Am petrecut două săptămâni aici, în România, alături de ea, iar apoi Simona a venit la Barcelona. Din punctul meu de vedere, totul s-a întâmplat foarte repede. I-am spus și ei acest lucru. După perioada suspendării pentru dopaj, avea o dorință uriașă de a reveni în competiții. Prea mare, aș spune. Cred că, din perspectiva mea, a fost o greșeală faptul că a revenit atât de repede la turneul de la Miami.
- De ce crezi asta?
- După ce s-a întors și când am început să lucrăm împreună, am găsit o Simona într-o condiție fizică foarte slabă. Era și firesc: după un an și nouă luni fără antrenamente și fără competiții, nivelul ei fizic era foarte departe de ceea ce era necesar. Am început cu un volum foarte mic de muncă, pentru că nu era pregătită. Însă ea își dorea să concureze cât mai repede. Îmi amintesc că, într-o zi, în timp ce alerga pe bandă, a simțit din nou dureri la genunchi. Am mers apoi la Barcelona, dar acolo deja nu mai putea juca din cauza genunchiului.
Carlos Martinez: „Simona Halep m-a tratat extraordinar”
- Apoi?
- Atunci mi-a spus: „Carlos, nu voi putea juca. O să văd ce voi face mai departe”. A mai disputat unul sau două turnee și apoi a fost nevoită să se oprească definitiv. Despre Simona nu pot spune decât lucruri frumoase. M-a tratat extraordinar, mi-a deschis larg ușile casei ei și cred că am lucrat foarte bine împreună. Din păcate, pur și simplu nu era pregătită din punct de vedere fizic. În opinia mea, ar fi avut nevoie de cel puțin trei luni de pregătire de bază, construind încet-încet forma sportivă, fără să se gândească atât de repede la participarea în turneele pe zgură.
Dorința ei de a reveni era imensă. Era nerăbdătoare să joace din nou. Foarte, foarte nerăbdătoare. Asta este firesc pentru o fostă jucătoare de top – Carlos Martinez
- Te-a surprins faptul că s-a retras atât de repede?
- Nu. Sincer, nu. Problema genunchiului exista deja înainte să începem colaborarea. Nu a apărut atunci, era o afecțiune mai veche. Iar faptul că întregul proces de revenire a fost grăbit nu a făcut decât să agraveze situația. Cred că, dacă ar fi avut mai mult timp, inclusiv pentru recuperare, poate că lucrurile ar fi evoluat altfel. Dar nu este deloc ușor să revii după aproape doi ani fără competiții. Din punct de vedere fizic era foarte departe de nivelul celor mai bune jucătoare din lume.
A trăit foarte mulți ani sub o presiune uriașă. Aici, în România, era aproape venerată. Dar adevărul este că era o jucătoare extraordinară. Pe vremea când lucram cu Sveta, ne întâlneam foarte des cu Simona și Darren Cahill. Ne antrenam împreună și aveam o relație foarte bună – Carlos Martinez
- Și mintal?
- Cred că și din punct de vedere mintal realiza că recuperarea avea să fie foarte dificilă. Așa că, atunci când a anunțat că se retrage, nu am fost surprins. I-am trimis un mesaj în care i-am spus că trebuie să fie extrem de mândră de tot ceea ce a realizat în cariera ei. Am vorbit și anul acesta, la Cluj-Napoca. Era liniștită, mulțumită și părea foarte fericită.
- Simona spunea că Sveta era una dintre cele mai bune prietene ale ei din circuit.
- Da, se respectau enorm. Ne antrenam foarte des împreună. De aceea, Darren Cahill a fost cel care mi-a propus să lucrez cu Simona. M-am bucurat foarte mult. Nu am spus asta niciodată până acum, dar în momentul în care i-am spus «da» Simonei, i-am spus «nu» Mirrei Andreeva. La doar o săptămână după ce mă angajasem să lucrez cu Simona, am primit oferta de a deveni antrenorul Mirrei.
- Și ce ai răspuns?
- Le-am spus: „Am acceptat deja colaborarea cu Simona și sunt foarte încântat, pentru că este exact profilul de jucătoare cu care îmi place să lucrez. Așa că am refuzat oferta Mirrei. Iar două săptămâni mai târziu, Simona mi-a spus că nu vom continua colaborarea. M-am gândit atunci: Ce situație... Dar, sincer, nu regret deloc decizia pe care am luat-o.
Carlos Martinez: „Am deschis o academie pentru că nu voiam să depind de un singur jucător”
- Ești la Iași împreună cu Alina Charaeva? Cum este colaborarea voastră?
- Alina este o jucătoare care a venit la academia mea din Barcelona când avea 15 ani. Acum are 24, deci sunt deja opt sau nouă ani de când este cu noi. Este adevărat că, de-a lungul timpului, am lucrat în principal cu alte jucătoare, iar ea a rămas mai mult în umbră. La începutul acestui an, prin februarie sau martie, am decis să mă implic mult mai direct în pregătirea ei, oricum, de foarte mulți ani este aproape ca o fiică pentru mine. În paralel lucram și cu Beatriz Haddad Maia, însă Bia și-a luat o perioadă de pauză.
- Ce ți-a captat atenția prima dată la Alina?
- Când am văzut-o pentru prima dată, la 15 ani, mi-am dat seama că era o fată care știa foarte clar ce își dorește: să devină jucătoare profesionistă și să ajungă în primele 100 din lume. Asta m-a impresionat cel mai mult: ambiția și profesionalismul ei la o vârstă atât de fragedă. Este o persoană foarte muncitoare și încă are un mare potențial de progres. Acum lucrăm pentru a face următorul pas, care este și primul ei obiectiv.
- Ce te atrage atunci când cunoști o jucătoare nouă?
- Pentru mine, pe primul loc este omul. Este foarte important să existe o conexiune bună încă de la primele discuții sau, dacă deja o cunosc din circuit, să simt că există compatibilitate. Îmi doresc să fie o persoană muncitoare, pentru că și eu sunt la fel. Este important să avem aceeași mentalitate. Apoi contează, desigur, și calitățile sportive, dar pentru mine relația umană este esențială. Dacă este un om bun și ne înțelegem bine, nivelul ei actual contează mai puțin. Eu am mai multă încredere în muncă decât în talentul de moment.
- Ai decis să îți deschizi propria academie, este ușor?
- Nu, deloc. Nici măcar în Spania. Am deschis academia în primul an în care am început să lucrez cu Svetlana Kuznețova. Tatăl meu a fost președintele unui club de tenis, iar eu am avut mereu visul de a avea propria academie. Dar mai exista un motiv foarte important: nu voiam să depind de un singur jucător. În meseria noastră nu există contracte stabile. Dacă rezultatele nu vin sau apare o problemă, jucătorul îți poate spune oricând: „La revedere.” Iar tu ai o familie, copii care depind de munca ta. De aceea nu am vrut niciodată să depind exclusiv de un jucător. Academia era visul meu și, în același timp, îmi oferea stabilitate și posibilitatea de a-mi face meseria mai bine.
- Câți sportivi aveți în academie?
- Este o academie mică. Avem între 14 și 15 jucători. Echipa tehnică este formată din patru sau cinci antrenori de tenis și doi preparatori fizici. Este un mediu foarte apropiat, aproape familial, și exact asta îmi doresc. Nu mă atrag academiile foarte mari.
Îmi doresc ca fiecare jucător să se simtă important. Avantajul unei academii mici este că pot lucra cu toți, fiind zilnic pe teren, pot interveni în pregătirea tuturor. În plus, mulți vin la academie pentru că sunt eu acolo. Ei văd că nu sunt genul de antrenor care călătorește cu o singură jucătoare și apoi, când revine la Barcelona, stă acasă – Carlos Martinez
- Ai fost și jucător.
- Da. Am ajuns aproximativ pe locul 400 la simplu și în jurul locului 180 la dublu. Nu am avut o carieră extraordinară, dar experiența m-a ajutat să înțeleg ce nu ar trebui să facă un jucător.
Carlos Martinez despre meseria de antrenor în circuitul feminin
- Ai vrut dintotdeauna să devii antrenor?
- De fapt, nu. La 25 de ani a trebuit să renunț la tenis din cauza a trei operații la coloană. Într-o zi, medicul mi-a spus pur și simplu că nu mai pot juca. Atunci m-am întrebat cum aș putea rămâne implicat în sportul pe care îl iubesc. Am avut și noroc, pentru că eram jucător la academia lui Emilio Sanchez, Sanchez-Casal, din Barcelona. Trecerea la rolul de antrenor a fost foarte naturală și am început să lucrez acolo.
- Este o profesie dificilă?
- Este mult mai dificilă decât își imaginează oamenii. Mulți cred că doar călătorești prin lume cu o jucătoare și câștigi bani. Dar nu este deloc atât de simplu. Eu continui pentru că iubesc enorm această meserie.
- Există cineva de la care ai învățat cel mai mult?
- Am mai multe modele.În primul rând, fostul meu antrenor, Antonio Hernandez, care, din păcate, a murit acum câțiva ani. Apoi, când am lucrat într-o altă academie, am avut ocazia să colaborez cu Francis Roig, care acum este antrenorul Igăi Swaitek. Am învățat foarte multe de la el și, ori de câte ori am ocazia, discut cu el, îi cer sfaturi și încerc să continui să mă perfecționez. În același timp, observ foarte mult, ascult, analizez și îmi construiesc propria filozofie de antrenorat. Totuși, acești doi oameni sunt principalele mele repere.
- S-a schimbat profesia ta în ultimii ani?
- Cel care s-a schimbat sunt eu. Trebuie să te adaptezi noilor generații și societății de astăzi. Eu eram un antrenor foarte strict, foarte disciplinat și extrem de exigent. Sunt în continuare exigent, însă trebuie să ai mai mult tact. Tinerii de astăzi sunt diferiți. Au mai puțină răbdare, le este mai greu să asculte, iar mesajele trebuie să fie mai directe pentru a produce reacția pe care o dorești. Este mai complicat acum. Și eu am înaintat în vârstă, diferența dintre generații este mai mare. Lor le este greu să înțeleagă mentalitatea noastră, iar nouă ne este greu să o înțelegem pe a lor.
Trebuie să te adaptezi vremurilor fără să-ți pierzi esența. Esența ta rămâne aceeași, însă modul în care comunici trebuie să evolueze – Carlos Martinez
- Ai avut foarte mult succes alături de Svetlana Kuznețova.
- A fost o perioadă extraordinar de frumoasă. Am lucrat împreună șapte sau opt ani și am învățat enorm de la ea. Era prima dată când antrenam o jucătoare, până atunci lucrasem doar cu băieți. Pe lângă relația profesională, am avut și o relație personală foarte apropiată. Și astăzi suntem prieteni foarte buni. Ne vedem, vorbim la telefon, ne vizităm. A fost o etapă foarte frumoasă.
- Cum ați pornit?
- Când am început colaborarea, ea ieșise aproape din Top 100, iar în câțiva ani a revenit în Top 10. A jucat din nou finale importante, la Indian Wells, Madrid și Cincinnati. După aceea a urmat perioada petrecută alături de Daria Kasatkina, aproape cinci ani, care a fost și ea una foarte reușită.
Carlos Martinez: „Trebuie să fii dispus să plătești prețul, prin muncă, mentalitate și schimbările necesare”
- Când simți că o relație profesională începe să se uzeze? Când nu mai ajunge mesajul tău la jucător?
- Nu cred că este vorba despre depășirea unei limite, pentru că eu încerc mereu să nu ajung acolo. Dar sunt și eu om, nu este ușor de suportat, pentru că sunt foarte competitiv și foarte exigent. Ca antrenor, atunci când ai un diamant în mâini, vrei să-l șlefuiești și să scoți tot ce este mai bun din el. Nivelul acestei exigențe depinde și de ambiția jucătorului. Dacă un jucător îmi spune: „Sunt pe locul 8 mondial, dar vreau să ajung pe locul 3”, atunci îi răspund: „Ca să ajungi acolo trebuie să faci asta, asta și asta. Trebuie să fii dispus să plătești prețul, prin muncă, mentalitate și schimbările necesare”.
Totuși, vine un moment în care jucătorul simte nevoia de puțin aer. Iar eu continui să fiu foarte exigent, pentru că văd că poate oferi mai mult – Carlos Martinez
- Mai sunt și alte lucruri care influențează?
- Există factori din afara tenisului care influențează relația. Vorbesc din experiențele mele cu Daria Kasatkina și Svetlana Kuznețova. Când observ că anumite lucruri din viața personală încep să afecteze performanța și încerc să previn acest lucru, în timp apare uzura. În astfel de situații îi spuneam jucătoarei: „Ai grijă, pentru că nivelul tău de exigență va scădea”. Dacă vedeam că exact asta se întâmplă, ajungeam inevitabil să discutăm deschis. Uneori jucătoarea îmi spunea: „Nu, nu este așa”. Și înțeleg asta. Dacă însă este suficient de matură, își poate da seama mai târziu că aveai dreptate.
- S-a întâmplat asta?
- Da, cu Sveta. La un moment dat mi-a spus: „Carlos, ai avut dreptate”, iar colaborarea noastră a continuat. Cu Dasha situația a fost diferită. Eu continuam să insist asupra anumitor lucruri, ea a ales un alt drum și este o decizie pe care o respect. Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care relațiile foarte lungi dintre antrenor și jucător ajung uneori să se consume.
Carlos Martinez: „Tenis mai mult fizic, mai puțin creativ”
-Cum crezi că a evoluat tenisul? În special cel feminin, unde mulți spun că nivelul a scăzut.
- Da, cred că nivelul a scăzut într-o anumită măsură. Tenisul s-a schimbat foarte mult și a devenit mult mai fizic. Din acest motiv este și mai puțin creativ. Dacă ne uităm la turneele recente, este foarte greu să prezici cine va câștiga. Desigur, există Sabalenka, Swiatek și Rybakina, care sunt în mod normal principalele favorite, dar apoi vin Coco Gauff, Pegula și multe alte jucătoare. Competiția este foarte deschisă. Din punctul meu de vedere, astăzi se lovește mingea mai tare, se servește mai bine și se returnează mai bine. Însă ceea ce înseamnă înțelegerea jocului a avut de suferit.
- Poți să elaborezi?
- Nu spun că jucătoarele sunt mai slabe. Spun doar că tenisul bazat pe inteligență tactică și pe varietate a pierdut teren în fața forței brute. Dacă mi-o imaginez astăzi pe Svetlana Kuznețova, în cea mai bună formă fizică, sunt convins că ar fi între primele trei din lume. Avea resurse tehnice extraordinare, o mentalitate excepțională și înțelegea jocul la un nivel foarte înalt. Pe de altă parte, faptul că toate jucătoarele sunt atât de bine pregătite fizic face ca numărul celor capabile să câștige turnee importante să fie mult mai mare.
- Dar tenisul masculin?
- Nu sunt atât de implicat în circuitul masculin, însă urmăresc întotdeauna meciurile atunci când sunt la turnee. Este clar că în acest moment există doi jucători care sunt puțin peste ceilalți: Carlos Alcaraz și Jannik Sinner. Apoi vine Alexander Zverev, care s-a maturizat și el și încearcă să țină pasul. După aceștia există însă o diferență destul de mare.
- Pregătirea fizică a evoluat enorm față de trecut.
- Exact. Pe vremea când jucam eu, preparatorul fizic îți spunea pur și simplu: „Hai, la alergat”, iar asta făceai de câteva ori pe săptămână. Astăzi pregătirea este complet diferită: sală de forță, exerciții specifice pentru fiecare grupă musculară, aparatură modernă. Totul a devenit mult mai profesionist. Există fizioterapeuți, programe complexe de recuperare și prevenție. Din acest motiv vezi jucători care evoluează la cel mai înalt nivel și la 37, 38 sau chiar 39 de ani.
- Ce ar mai fi frapant?
- Acum douăzeci de ani, dacă întâlneai un jucător înalt precum Medvedev, Sinner sau Zverev, de regulă se mișca greu. Astăzi îi vezi alergând foarte bine și lovind mingea cu aceeași putere. Nu doar tenisul a evoluat astfel, ci toate sporturile. Avem mult mai multe informații despre alimentație, prevenirea accidentărilor, nutriție și suplimente. Toate acestea au schimbat radical performanța sportivilor.
Trebuie să te adaptezi continuu. Nu îți poți permite să rămâi pe loc. Apar jucători noi, apar stiluri noi de joc și, dacă faci același lucru ani la rând, riști să nu mai vezi anumite detalii – Carlos Martinez
- Cum reușești să fii mereu la curent cu informațiile noi din profesia ta? Citești? Urmărești alți antrenori? Vorbești cu ei?
- Fac parte din programele de dezvoltare organizate de WTA, unde suntem informați permanent despre noutăți. Este adevărat că aceste programe au loc, de obicei, în timpul turneelor, iar atunci timpul este limitat și nu este întotdeauna ușor să participi la toate. În orice caz, încerc mereu să mă perfecționez. Mă uit la materiale video, ascult cum discută alți antrenori cu jucătorii și jucătoarele lor. În circuit există câțiva antrenori cu care am o relație apropiată și în care am încredere. Cu ei schimbăm idei și experiențe. În esență, urmăresc foarte mult tenis, pentru că îmi place enorm.
Carlos Martinez a primit mesaje de amenințare după ce jucătoarele pe care le antrena sufereau înfrângeri
- Ce părere ai despre fenomenul rețelelor sociale și despre valul de ură care uneori ajunge la niveluri imposibil de imaginat?
- Sincer, nu știu cum poate fi oprit acest fenomen. Chiar și eu, atunci când Bia sau Alina pierd un meci, primesc mesaje îngrozitoare de la oameni care au pariat. Ni se spune că ar trebui să raportăm aceste cazuri la WTA, dar este foarte greu să se ia măsuri eficiente. Problema este că jucătorii sunt extrem de expuși. Și cred că o parte din responsabilitate le aparține și lor.
- În ce sens?
- Nu pentru că ar face ceva rău intenționat, ci pentru că nu conștientizează cât de periculoase pot deveni rețelele sociale. Telefonul mobil este un instrument extraordinar, dar poate fi și foarte periculos. Din cauza lui, atenția lor se mută de la tenis către tot felul de informații din exterior, bune sau rele. Ajung să acorde prea multă importanță unor lucruri care nu au legătură cu performanța. De aceea îmi place foarte mult exemplul lui Jannik Sinner. El nu este preocupat de toate aceste lucruri.
- Folosești rețelele sociale?
- Da, dar pentru lucruri care mă interesează: mă uit la conținut despre pescuit — îmi place foarte mult să pescuiesc —, urmăresc tenis, case, lucruri de relaxare. Sincer, nu înțeleg fascinația pentru ele. Nu mă interesează cine și-a cumpărat o fustă nouă sau ce a mai postat altcineva. Din păcate, multe jucătoare sunt prea preocupate de astfel de lucruri. Încerc mereu să-i spun Alinei: „Folosește-ți timpul pentru lucruri care te ajută cu adevărat”. Nu este genul de persoană care stă foarte mult pe rețelele sociale, dar, ca orice tânără, mai pierde uneori timp și acolo.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
