Articol de Andrei Crăiţoiu, Ovidiu Ioanițoaia - Publicat sambata, 10 octombrie 2026 12:24 / Actualizat sambata, 10 octombrie 2026 12:30
A fost campion cu Petrolul, a jucat în vremuri în care fotbaliștii primeau doi dolari și jumătate pe zi în deplasările externe și a avut de două ori șansa să rămână în Germania. Mircea Dridea povestește la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” despre fotbalul de atunci, despre Petrolul și despre alegerile care i-au marcat cariera.
- Domnule Dridea, de ce n-ați plecat și dumneavoastră în străinătate în perioada comunismului?
- Să nu uităm de cenzură, pentru că perioada este aceea în care era foarte greu să joci în altă țară! Au mai plecat, dar, fără nicio supărare, fără nicio aluzie, au plecat în marea lor majoritate jucători de la CCA sau de la Dinamo.
- Au fost multe echipe mai puternice, mai bogate, dar Petrolul a câștigat campionatul.
- Asta e o întrebare la care sunt pregătit, pentru că au existat multe întrebări. Petrolul a fost, și n-aș dori să mă grăbesc, sper așa, după ultimele rezultate de azi, poate va deveni o echipă la care se va juca cu sufletul. Așa cum am făcut-o și noi! Pentru fotbal, cu sufletul pentru orașul nostru, și era o prietenie liber consimțită, nu obligatorie, să ne spună că cineva ne impune. Pentru că știți ce înseamnă și prietenia, are anumite aspecte.
- Deci...
- Puteam și aveam ocazia să rămânem în străinătate! De două ori, nu o dată! În Germania. Nu știu de ce n-am rămas... Dar, dacă-mi permiteți, o să fac o mică paranteză.
- Vă rog!
- Mergând la fiica mea în America, prima dată, a doua oară, la un moment dat am mers la biserică, că era o sărbătoare, cred că era Paștele. Și am avut o... după aceea am avut o mică agapă la care a participat și preotul român. Așa. Și, la un moment dat, mi-a spus: „Domnu’ Mircea...”. Eu aveam atunci 80, dânsul avea vreo 60. Zice: „V-ați gândit să rămâneți vreodată în America?”. Și am început să râd, zic: „Părinte, m-am gândit, dar aveam 30 de ani, aveam 40 de ani atunci...”. Zice: „Domn’ Dridea, nici acuma nu-i târziu!”.
„Când am câștigat campionatul ne-au dat trei metri de stofă!”
- Câștigau bine fotbaliștii pe vremea aia?
- Depinde la ce echipă jucai. La Petrolul, nu! Să știți că noi am fost și pe vremuri o echipă tot atât de săracă cum sunt și ei acum. Deci să nu vă mirați. Pe vremea aia era director Gheorghe Corvin Urich, membru în Biroul Federal, și reușeam să mai mergem în țările majoritatea prietenești. Acolo jucam pe aproape nimic! Am încercat să intervin pe la cei din politic, cei care conduc fotbalul ploieștean, să le spun unde juca Petrolul iarna. În Algeria, Libia, Irak, Iran...
- Relații mai degrabă pe cale legate de petrol decât de fotbal.
- Așa este! Când mergeam acolo, primeam 2 dolari jumătate pe zi! Atât!
- Dar când ați câștigat campionatul ce-ați primit?
- Trei metri de stofă. Stofă de la Dorobanțul, care era o societate de confecții. Bani, cred că 3.000 de lei, ceva în genul ăsta...
Am făcut Petrol și Gaze, secția utilaj. Sunt inginer. Dar am făcut-o în prima perioadă, pentru că am intrat la facultate în 1954, aveam 17 ani, și am terminat-o în 1959, în februarie, când aveam aproape 22 de ani. Am avut anumite greutăți pentru că eram, stăteam la cămin în București, mergeam la antrenamente la Ploiești marțea și joia. Miercuri și vinerea, în prima perioadă de juniorat, l-am avut antrenor pe Traian Ionescu, unul dintre marii antrenori ai noștri. Făceam aceste două antrenamente miercurea și vinerea undeva în spatele Consiliului de Miniștri
Mircea Dridea
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
