)
Articol de Marius Mărgărit - Publicat marti, 29 septembrie 2026 00:23 / Actualizat marti, 29 septembrie 2026 00:23
Nu știu cum mai e acum, dar pe vremuri, dacă pierdeai un act important, ca să-ți poți face altul trebuia să dai un anunț la mica publicitate de genul „Pierdut buletin. Îl declar nul".
Și pe cuvânt, când a scăpat Ionuț Radu „săpunul” , la golul trei al bosniacilor, la asta m-am gândit, să fug, să declar undeva, că am pierdut naționala. Și s-o declar nulă. Doar că, de unde alta nouă?!
N-o să fac pe viteazul după război. Mi s-a părut și mie ciudat, ca marii majorități, să tot aud zvonurile din cursul zilei, că Hagi va schimba masiv echipa din meciul cu Suedia. Ne anunțase, dar mă gândeam că va păstra totuși un schelet de bază, să construiască pornind de la el.
Și chiar nu am de unde să știu că dacă făcea așa, meciul cu Bosnia-Herțegovina ar fi avut alt deznodământ. Mai degrabă nu. Fiindcă, deși tot batem moneda asta de atâta amar de timp, că trebuie să facem ceva, altcumva, nimic nu se schimbă cu adevărat. Vorba lui nea Rică Răducanu, `nu avem material, tăticu'!” .
Și nu că vreau să-i găsesc alibiuri lui Gică, dar din pânză de sac, indiferent cât de bun croitor ești, e greu spre imposibil să faci o rochie de defilat pe catwalk. Oricum el visează un fotbal pe care nu-l mai putem juca de multă vreme. Și pentru asta e și Gică vinovat, la fel ca toți cei care se tot fac că trebăluiesc prin fotbalul de acasă.
Îl înțeleg, ca selecționer e acolo și să transmită un mesaj optimist, chiar dacă iluzoriu, chiar dacă sunt sigur că-l doare când vede pe la antrenamente cum lovesc băieții mingea, când le vede privirile pline de teamă, de nesiguranță, cerând parcă ajutor ce nu are de unde să vină.
Revenind la ce s-a întâmplat luni seară pe Arena Națională, am înghețat când am văzut cum a scăpat Tabakovic singur cu Radu, cum a trecut mingea prin apărarea noastră ca o lamă încinsă prin unt.
Am scăpat, nici nu știu cum, dar am comis-o iar, repede. Faza primului lor gol mi-a adus aminte de coșmarul din '94, când Prunea a sărit în hău, pe lângă Andersson. Se întâmpla și pe atunci.
Dar, chiar nu mai înțeleg nimic. Când mai vorbim și noi muritorii de rând cu fotbaliști sau foști și emitem vreo părere despre sportul ăsta, ni se spune că nu ne pricepem. Dar, la faza aia, dacă Ilie a plecat din centru să blocheze centrarea, nu trebuia ca Burcă să-i ocupe locul, iar Coubiș să vină al doilea stoper?! Parcă e vorba de translație laterală, nu? Atunci de ce Burcă îl certa pe Ilie, îl loc să intre el în marcaj la Gigovic, lăsat singur? Nu, e clar, nu mă pricep...
Golul doi l-am luat dintr-o fază fixă, fiindcă nu avem detentă. Nici la figurat, nici pe bune. Bârligea (chiar e atacant!) m-a făcut, ne-a făcut să sperăm că poate, cine știe, găsim resurse, să contăm cumva în grupa asta.
Dar a rezolvat-o Radu, la o minge pe care Niță, deși retras, o prindea fără probleme și dacă intra direct de pe canapea. Deja s-au strâns cam multe la Radu. Pe la cluburi, pe la noi. Una e să ții discursuri motivaționale senzaționale și să iei ochii la U21 și alta e la băieții mari.
Între timp apar tot felul de alte probleme, priorități, tentații, care te pot devia de la drum. Unii rezistă, alții nu. Și cred că e momentul să-i dăm o șansă și lui Otto.
De acolo, în partea a doua, cu toate schimbările, n-a mai contat. Iar n-am avut detentă când au dat golul 4, apoi a marcat frumos Cicâldău, așa un fel de plasture mic pe o rană mare, ce nu se mai închide. Am ieșit mai mult la joc, dar tot ei ne-au iertat de vreo două ori, din situații pe care scria clar golul 5. Și suntem pe zero.
Nu se scufundă pământul, am mai retrogradat o dată în Divizia C in Liga Națiunilor, după care Edi Iordănescu s-a revanșat și ne-a dus la Euro. Și de acolo ne-a făcut să visăm, chiar să credem că imposibilul e, câteodată, posibil. Era însă tot o iluzie. Cred că știa și el asta de a plecat repede după turneul final. Nu doar fiindcă nu s-a înțeles la un pumn de galbeni cu Burleanu. În fine, speculez.
Fără mari așteptări, fără mari speranțe, sunt doar curios ce urmează, ce va mai face Gică Hagi în Polonia, cum mai vede lucrurile, schimbările, naționala. Poate el vede lucruri pe care noi nu suntem capabili să le sesizăm. Dar așa de mult semăna în această seară, în geaca aia de fâș de la FRF, cu cel din 2001, tot în geaca de lot, după barajul cu Slovenia. Au trecut 25 de ani și noi parcă tot acolo suntem, blocați, în același loc.
Știu, am avut momente bune și cu bosniacii. Dar asta nu face puncte, nici imagine, nu dă motive să credem că ar putea fi mai bine. Și tot îmi vine să fug să dau anunțul ăla.
