EXCLUSIV „Am ajuns să beau două sticluțe de coniac pe zi!” » Drama legendei Universității Cluj: „Așa m-am apucat și de băutură”

Pentru Tim Câmpeanu, unul dintre jucătorii reprezentativi ai Universității Cluj, plecarea din România, în 1988, nu a însemnat începutul unei vieți mai ușoare, ci intrarea într-o perioadă dramatică, în care a trebuit să-și reconstruiască nu doar cariera, ci și propria identitate.

Ajuns în Germania, s-a trezit într-o societate în care trecutul său nu mai conta, fără prieteni, fără repere și fără certitudinea că va reuși să se ridice din nou.

„Când am ajuns în Germania am întrerupt toate relațiile. Am avut o perioadă enorm de grea. M-am închis în carapacea mea. Am rupt contactul cu lumea exterioară, cu toți... Credeam că mă duc tot în jos. Și că nu voi mai reveni pe linia de plutire. A fost enorm, enorm de greu!”, își amintește Câmpeanu, invitat la „Prietenii lui Ovidiu”.

De la ajutorul de șomaj la pierderea încrederii în sine

Deși a fost recunoscut ca cetățean german și a beneficiat de ajutor de șomaj, dificultățile financiare nu au reprezentat cea mai mare problemă.

Mult mai apăsătoare a fost prăbușirea psihologică provocată de schimbarea radicală a statutului său social. De la un fotbalist cunoscut în România, a ajuns un om care trebuia să o ia de la zero, într-o țară în care nu cunoștea suficient limba și în care nu avea relații.

„Pe vremea aia se putea trăi, dar atât, nu cine știe ce. Mult mai dureros și mai greu de suportat era psihic. Ce am fost și ce am ajuns în societate! Acolo eram un nimeni în lume, al nimănui”, povestește fostul jucător al Universității Cluj.

Septimiu „Tim” Câmpeanu

În cele din urmă, a început să consume alcool, într-o perioadă care a durat aproximativ șase luni și care ilustrează cât de adâncă fusese căderea sa:

„M-am apucat și de băutură! Cam șase luni de zile... Era sticluță din aia mică de coniac, pe care puteai să o pui în buzunar, din aia îmi luam câte una. După ce făceam antrenament la amatori, către casă mă mai opream într-un parc, o trăgeam. Până când nu-mi ajungea, o sticluță era prea puțin, am luat două...”

277 de meciuri a jucatatacantul Septimiu „Tim” Câmpeanu în prima ligă din România, pentru Universitatea Cluj și Steaua, echipe pentru care a înscris 117 goluri, fiind inclusiv golgeterul campionatului în sezonul 1979-1980

Anul 1993, momentul care i-a schimbat destinul

Revenirea a început în 1993, printr-o oportunitate apărută într-un context neașteptat.

Președintele Caritas din Düsseldorf, organizație a Bisericii Catolice din Germania, era totodată președintele clubului de amatori la care juca Tim Câmpeanu. Acesta l-a întrebat dacă se pricepe la contabilitate.

„M-a întrebat președintele, fiind și președintele clubului de amatori la care jucam, dacă eu am habar de contabilitate, așa a început. Și am spus: «Cum să nu? O pun la punct dacă trebuie, că astea le am»”, își amintește el.

„Mi-a dat un post, după câteva luni m-a și făcut un mic șef de o parte din contabilitatea lui, pentru că îmi plăcea și știam treaba. După care de acolo a început să meargă în sus”, spune Câmpeanu.

Septimiu „Tim” Câmpeanu în dreapta

De la fotbalul amator la o ofertă de la Fortuna Düsseldorf

Revenirea în fotbal a venit firesc, dar la un nivel diferit. Câmpeanu avea deja carnet de antrenor, obținut în perioada în care evoluase la Steaua, iar în Germania a urmat cursuri suplimentare pentru a-și perfecționa pregătirea și a obține dreptul de a antrena în această țară.

„Au venit cei de la Fortuna Düsseldorf, care erau în prima ligă, mi-au făcut o ofertă să preiau echipa de tineret rezerve a lor”, povestește el.

De la izolarea primilor ani, când încerca să-și găsească locul într-o țară străină, Tim Câmpeanu ajunsese astfel într-un punct în care putea să-și valorifice din nou experiența profesională, atât în afara terenului, cât și în fotbal.

„Cât câștigam? Până la 20.000-30.000 de mărci pe lună!”, spune Câmpeanu.