SPECIAL Cazul Șucu și cazul Sanz » Rapid, prinsă într-o afacere de familie prin care a trecut și Real Madrid: „Își dorea să-i introduc fiul, dar nu puteam face acest lucru”

Situația delicată a lui Andrei Șucu a devenit subiectul momentului în fotbalul românesc după primul său meci ca titular în echipa mare a giuleștenilor. Vineri, 30 octombrie, la partida cu Csikszereda, câștigată de giuleșteni cu 2-0, Daniel Pancu l-a trimis în teren din primul minut pe atacantul de 17 ani, dar l-a schimbat la pauză.

La final, antrenorul a explicat că tânărul nu este încă pregătit pentru nivelul unei echipe cu obiectivele Rapidului și a vorbit despre nerăbdarea acestuia de a primi mai multe minute.

A doua zi, Diana Șucu, mama fotbalistului și soția patronului din Giulești, a publicat pe Instagram un mesaj cu două tăișuri, despre nevoia tinerilor de a primi răbdare și încredere. O postare interpretată drept o replică la declarațiile lui Pancu. Mesajul, în care utiliza metafora a două torturi ținute în frigider, a fost șters după aproximativ două ore. Ulterior, antrenorul a avut și el o reacție indirectă.

Andrei Șucu a fost titular cu Csikszereda

Cazul Șucu și cazul Sanz

Păstrând proporțiile, povestea lui Andrei Șucu are un precedent în fotbalul spaniol. La Real Madrid, Fernando Sanz, fiul lui Lorenzo Sanz, președintele clubului între 1995 și 2000, a trăit o experiență care avea să-i marcheze cariera.

Ajuns în prima echipă a „Los Blancos” după ce parcursese toate categoriile de vârstă de la juniorii madrilenilor, fundașul a părăsit clubul câțiva ani mai târziu, frustrat că evoluțiile sale erau privite prin filtrul relației cu tatăl său.

• 👉🏻 Decedat în 2020, Lorenzo Sanz, predecesorul lui Florentino Perez, a fost cel care a redat strălucirea internațională a lui Real Madrid, aducând, în 1998, al șaptelea trofeu suprem din istoria clubului, după mai bine de trei decenii de așteptare.

Povestea lui Fernando Sanz a fost amplu relatată de către site-ul tribuna.com și a făcut obiectul numeroaselor interviuri acordate de acesta în presa din Spania de-a lungul timpului.

Pentru Fernando Sanz, statutul de fiu al președintelui a fost o sabie cu două tăișuri. Legitimat la club încă de la vârsta de nouă ani, apărătorul a parcurs toate etapele academiei și a bifat apariții decisive în campania europeană din 1998, inclusiv în dubla manșă din semifinale contra celor de la Borussia Dortmund.

Cu toate acestea, fiecare meci jucat era privit cu suspiciune, prestațiile sale bune fiind adesea eclipsate de eticheta de favorit al conducerii. Presiunea psihologică l-a determinat să plece la Malaga în 1999, deși mai avea patru ani de contract pe Bernabeu, a relatat jurnalista Valentina Garcia, pe site-ul amintit.

La finalul anilor 1990, printre marile vedete din vestiarul celor de la Real Madrid figura și un fotbalist care purta același nume de familie precum cel al președintele clubului. Fernando Sanz a fost unul dintre cei trei fii ai lui Lorenzo Sanz. Deși toți copiii săi au practicat sportul la nivel profesionist, doar Fernando a reușit să facă pasul către prima echipă de pe Bernabeu.

Fernando Sanz / Sursă foto: Imago Images

Refugiu în Chile: „Eram epuizat, aveam nevoie de o gură de oxigen”

Fundașul a parcurs toate etapele academiei alături de celebrul Guti, fiind promovat în cele din urmă la seniori. Totuși, povara numelui a atârnat greu încă din perioada junioratului, determinându-l la un moment dat să caute o scăpare temporară în Chile:

„Am ajuns la academia celor de la Real Madrid la vârsta de nouă ani, iar de pe la 15 sau 16 ani am început să resimt această presiune. În cazul meu, lucrurile au stat mereu așa. Când evoluam la juniori, tatăl meu făcea parte din conducerea clubului Real Madrid și, din acest motiv, a început inevitabilul: discuții și presiune continuă.

Toate acestea m-au împins ca, la mijlocul sezonului 1993/94, când jucam pentru Real C, să iau o pauză și să mă «ascund» în străinătate. Am plecat în Chile, la Union Espanola, pentru că eram epuizat și aveam nevoie de o gură de oxigen.”, povestea Fernando Sanz, conform sursei citate.

Revenirea s-a produs chiar în urma unui meci direct împotriva grupării din capitala Spaniei. Pe 22 mai 1994, Union Espanola s-a impus cu 1–0 într-un joc amical disputat contra lui Real Madrid.

„Am făcut o partidă extrem de serioasă. I-am avut ca adversari pe Michel, Martin Vazquez și Prosinecki. Imediat după fluierul final, m-am urcat în avion alături de delegația lui Real Madrid și m-am întors la echipa B. În primul meu sezon am fost pregătit de Rafael Benitez, iar în al doilea de Sergio Egea. Aveam un lot excelent, iar Arsenio Iglesias a fost cel care mi-a oferit debutul la prima echipă în stagiunea 1995/96”, a povestit Sanz Jr., conform publicației Tribuna.

Capello l-a ocolit pe Sanz până a fost demis

Odată cu numirea lui Capello pe banca tehnică, Jose Antonio Camacho a încercat să-l transfere pe Sanz la Sevilla, dar tehnicianul italian a insistat că are nevoie de el. În ciuda promisiunilor, Fernando nu adunase nici măcar 20 de minute în La Liga până la Crăciun, însă Capello a blocat din nou trecerea sa la andaluzi în perioada de mercato din iarnă.

Capello a oferit propria perspectivă asupra situației de la acea vreme: „Nu am avut probleme cu fotbaliștii de la club; neînțelegerile au existat doar la nivel prezidențial. Își dorea să-l introduc pe teren pe fiul său, însă i-am transmis clar că la acel Real Madrid nu puteam face acest lucru.”

Deși a cucerit titlul, Capello a plecat la Milan, iar conducerea băncii tehnice a fost preluată de Jupp Heynckes. Sub comanda germanului, Sanz a evoluat în doar șapte partide de La Liga și două meciuri de Champions League, însă duelurile din Europa împotriva celor de la Borussia aveau să devină cele mai importante borne ale carierei sale.

Fernando Sanz, într-un duel cu Ronaldo / Sursă foto: Imago Images

Bulversat de reacțiile fanilor de pe Bernabeu: „Întreg stadionul mă aplauda, apoi se auzeau doar înjurături grosolane”

Fiul președintelui nu a evoluat în finala câștigată în fața celor de la Juventus, dar a primit medalia de campion european. Trecerea de la apreciere la ostilitate a fost însă bruscă în rândul fanilor:

„Îmi aduc aminte perfect cum, după calificarea în finala Champions League, am învins în campionat pe Oviedo cu 5–1. La fiecare atingere de minge, întreg stadionul mă aplauda și începuse să mă compare cu Redondo. Nu făcusem nimic ieșit din comun, doar câștigasem în acea zi. La meciul următor, din tribune se auzeau deja înjurături grosolane. Te întrebi imediat ce s-a întâmplat, a fost extrem de greu de gestionat.”

După despărțirea lui Heynckes de club, fundașul a dezvăluit că tehnicianul a recunoscut personal că a greșit în privința sa. Heynckes i-a mărturisit lui Sanz că regretă numărul redus de minute acordate, declarație pe care a repetat-o ulterior și într-o conferință de presă.

„Atacurile erau nejustificate”

Pentru a face față climatului ostil, jucătorul spune că apelea adesea la tot fel de metode pentru a se izola de criticile din jur:

„Pentru mine nu era vorba doar despre zilele de meci din weekend. Era o presiune constantă de luni până duminică: în ziare, la radio, la televiziune, la antrenamente, în deplasări, pe stadion și pe stradă.

Nu puteam spune nimic, trebuia să înghit totul în tăcere. Uneori plecam de la baza de pregătire cu muzica dată la maximum în căști doar pentru a nu mai auzi jignirile. Astăzi presa este mult mai atentă, dar atunci atacurile erau nejustificate. Probabil pentru că tatăl meu nu lucra la un post de radio, am devenit o țintă directă.”

Perioada petrecută în tricoul lui Real Madrid s-a transformat rapid într-o povară greu de suportat pentru tânărul fundaș.

„Din momentul în care am făcut pasul spre prima echipă, 90.000 de spectatori m-au judecat constant doar pentru că eram fiul președintelui. Am trecut prin toate etapele la juniori, am fost căpitan, am performat la fiecare nivel și am muncit la fel de mult ca oricare alt coleg. Totuși, îi pot înțelege. Mă pun în pielea unui suporter care îi vede pe fiu și pe tată și se gândește: «Cu siguranță este vorba de un aranjament la mijloc»”, a rememorat Sanz Jr., conform articolului publicat în Tribuna.

Presiunea nu a scăzut cu trecerea timpului. „Te gândești că o astfel de reacție ține un meci sau două. Dar ajungi la a treia partidă, joci bine, iar criticile continuă la fel. Din punct de vedere psihologic, a fost extrem de dificil pentru mine”, a mai punctat apărătorul.

În 1999, fotbalistul a decis să se despartă de formația madrilenă, deși mai avea un angajament pe termen lung cu gruparea de pe Barnabeu:

„Mai aveam patru ani de contract cu Real Madrid, însă nu am mai putut tolera acele schimbări permanente de atitudine ale publicului, pe care nu le înțelegeam. Așa am ajuns la Malaga.

Ceea ce este fascinant este că, de fiecare dată când reveniam pe Bernabeu ca adversar al lui Real Madrid, eram aplaudat încă de la primele atingeri de balon. Îmi ziceam în sinea mea: «Incredibil, când jucam pentru voi nu mă suportați, iar acum, ca oponent, mă aplaudați?» A fost o experiență greu de asimilat pe plan mental.”

45 de aparițiioficiale a bifat Fernando Sanz pentru Real Madrid, între 1996 și 1999. Și-a trecut în cont alături de madrileni un titlu și o Ligă a Campionilor, dar și o Cupă Intercontinentală