Articol de Andrei Crăiţoiu, Cezar Titor - Publicat joi, 05 noiembrie 2026 10:59 / Actualizat joi, 05 noiembrie 2026 11:59
Nuno Campos, antrenorul lui Dinamo, a fost ales, pentru a doua oară, „Antrenorul lunii” în proiectul Gazetei Sporturilor „Cei mai buni”. Tehnicianul „câinilor” a oferit un interviu în exclusivitate pentru GSP.ro, o discuție amplă, care depășește granițele fotbalului: de la filosofia pe care încearcă să o implementeze și trăirile sale în alb-roșu, până la povești și experiențe mai puțin cunoscute din viața lusitanului.
Dincolo de antrenorul care a construit o echipă ajunsă la 15 meciuri consecutive fără eșec și care este în fruntea Superligii de aproape trei luni, descoperim omul Nuno Campos.
Portughezul povestește cum s-a adaptat la București, mărturisește că se vede locuind aici mulți ani și deja numește Capitala „acasă”.
Îi place să se plimbe prin Parcul Herăstrău, ajunge la Săftica înainte de ora 08:00 și pleacă după ora 17:00, însă munca sa nu se oprește odată cu încheierea programului.
Campos dezvăluie și episoade necunoscute din trecut:
- perioada în care deținea un bar pe o plajă din Portugalia și organiza petreceri cu mii de oameni
- pasiunea pentru cai și echitație, pe care o împărtășește cu fiica sa
Dincolo de acestea, Campos vorbește despre transformarea lui Dinamo, despre legătura specială cu suporterii și despre motivul pentru care, în ciuda seriei impresionante de rezultate, consideră că echipa sa nu a realizat încă nimic.
- Domnule Campos, felicitări pentru al doilea trofeu de „Antrenorul lunii”. Dinamo este neînvinsă din iulie, încă de la primul meci al dumneavoastră la cârma echipei. Care este secretul din spatele succesului?
- În primul rând, vă mulțumesc mult pentru acest premiu. Acest lucru mă face extrem de fericit și mândru. Înseamnă enorm pentru noi, înseamnă că facem lucrurile bine. Acest premiu are numele meu, dar este pentru toți oamenii care sunt în club. Pentru jucători, pentru stafful tehnic, pentru toți oamenii care sunt zilnic alături de noi. Vreau să împart acest premiu și cu suporterii noștri, au fost întotdeauna senzaționali și vor fi și pe viitor. Ne ajută să câștigăm întotdeauna. Avem 15 partide fără înfrângere, e enorm. Abordăm jocurile în așa fel încât să câștigăm, aceasta este metoda noastră. Să creștem echipa, să avem mai multe cunoștințe despre partidă.
Când întâmpinăm dificultăți, jucătorii încep să înțeleagă cum să se miște pentru a obține spațiile pe care le dorim. E incredibil ce fac jucătorii noștri, ce efort depun. Vor dobândi acea capacitate de a se poziționa pe teren cu și fără minge și vor rămâne cu aceste deprinderi de-a lungul întregii cariere. Împreună construim ceva foarte bun, dar încă nu am câștigat nimic. Suntem abia la începutul lunii noiembrie; e important ceea ce facem, dar trebuie să continuăm pe același drum
Nuno Campos, antrenor Dinamo
– Privind în urmă la luna octombrie, care a fost cel mai important moment pentru dumneavoastră și pentru echipă?
- Nu aș putea alege un singur moment pe care să-l numesc cel mai important, pentru că ceea ce arată pe teren este rezultatul firesc al antrenamentelor, iar prin asta construiesc ceva important ca echipă. Pentru mine, cel mai important lucru, în orice situație, este să fim o echipă pe teren și să avem această „familie” care muncește alături de noi în fiecare zi, depunând toate eforturile pentru ca toți să beneficieze de cele mai bune condiții. Așadar, aș alege momentul în care au simțit că încep să devină o adevărată echipă. Cred că au început să simtă asta încă de la început; au clădit ceva împreună și simt că suntem o echipă veritabilă.
Mentalitatea pe care Nuno Campos a impus-o la Dinamo: „Nu contează împotriva cui joci, nu contează unde joci”
- Ați spus mereu că meciul următor este cel mai important. Este doar filosofia dumneavoastră?
- Aplic aceeași regulă, pentru că, atât în fotbal, cât și în viață, dacă te gândești prea departe în viitor, lucrurile se pot schimba pe parcurs. Cel mai important este pasul următor, iar în fotbal următorul pas este, de regulă, meciul care urmează. Toate echipele au particularitățile lor și luptă pentru cele trei puncte la fel ca noi. Vor da tot ce au mai bun pentru a obține ceea ce ne dorim și noi. De aceea, trebuie să privim toți adversarii și toate meciurile în același mod, adaptându-ne însă strategic pentru a întoarce partida în favoarea noastră.
- Credeți că...
- Cred că reușim să creăm această atmosferă aici. Mentalitatea pe care încercăm să o insuflăm este una clară: nu contează împotriva cui joci, nu contează unde joci, trebuie să intri pe teren cu mentalitate de învingător. La asta lucrăm încă de la început. Este un proces de durată, dar suntem din ce în ce mai buni. Trebuie să mergem înainte, pentru că nu obții nimic dacă nu abordezi meciul următor cu concentrarea potrivită. Dacă ne pierdem concentrarea pe alte lucruri, nu vom realiza nimic.
- Dinamo practică un fotbal ofensiv, dar vă doriți în același timp ca echipa să fie organizată. Ce este mai important în filosofia dumneavoastră: controlul balonului sau controlul spațiilor într-un meci?
- În stilul nostru de joc, spațiul, atât cu mingea, cât și fără minge, este cel mai important. Privind imaginea de ansamblu a echipei, se poate spune că suntem foarte ofensivi, iar eu am această mentalitate orientată spre atac, pentru că privesc mereu jocul gândindu-mă la posesie. Aceasta este filosofia mea. Însă, pentru a fi un antrenor complet, pentru a avea o echipă completă și jucători compleți, care să progreseze în carieră și să poată evolua în primul unsprezece, mă concentrez să scot ce e mai bun din ei și să-i împing de la spate să devină din ce în ce mai buni la capitolele unde nu sunt atât de puternici. Vreau să formez jucători și o echipă cât mai complete posibil. Iar pentru asta, trebuie să fim puternici cu mingea la picior, dar la fel de puternici și fără minge.
- Înainte de Dinamo, ați lucrat în mai multe țări. Spuneți-mi un lucru pe care l-ați găsit la Dinamo și pe care nu l-ați mai întâlnit în altă parte.
- Am găsit la Dinamo pasiunea oamenilor specifică unui club mare. Am mai fost la cluburi mari și am întâlnit acea pasiune, dar aici această pasiune și dimensiunea clubului creează o atmosferă cu totul deosebită. Când avem astfel de rezultate, simțim în fiecare zi pe stradă, peste tot, această pasiune, această emulație și felul în care oamenii privesc echipa. Simt asta din plin și în tribune, în timpul partidelor. De aceea, vorbesc mereu la superlativ despre suporterii noștri: de când am sosit, au fost uimitori, au împins echipa de la spate în permanență. Acest sprijin este vital pentru noi.
Viața lusitanului în România: de la orele petrecute la Săftica la plimbările prin Herăstrău
- Cum vă simțiți locuind în București? Ce vă place cel mai mult la oraș și există ceva ce vă displace? Presupun că traficul...
- Îmi place foarte mult orașul. Oferă multe activități culturale și multe locuri frumoase unde poți merge. Locuiesc aproape de Parcul Herăstrău, este un loc minunat pentru plimbări cu familia. Cât despre trafic, pot spune într-adevăr că nu este cel mai plăcut lucru... Dar vremea este bună, o vreme normală de iarnă. Îmi place mult să trăiesc în București; mă simt de parcă aș putea locui aici mulți ani, mă simt ca acasă.
- La prima dumneavoastră conferință de presă ați afirmat: „Dacă vorbesc prea mult despre viitor, uit ce am de făcut zi de zi”. Așadar, nu vă voi întreba despre viitor, dar spuneți-mi: cum arată o zi obișnuită de muncă la Săftica pentru dumneavoastră?
- Așa este: dacă te concentrezi exclusiv pe viitor, nu te mai concentrezi pe munca de zi cu zi. Ziua mea de lucru începe devreme. Plec în jur de ora 07:00 și ajung de obicei la bază la 07:45. Luăm micul dejun înainte de sosirea jucătorilor, apoi ne începem activitatea în birou.
- În fiecare zi?
- Programul depinde de la o zi la alta, dar, în general, urmărim multe materiale video cu echipa noastră și cu adversarii, căutând strategia potrivită pentru a ne crea avantaje în joc. Ne ocupăm de gestionarea pregătirii fizice împreună cu preparatorul fizic, discutăm detaliile tactice pe fiecare post și pentru fiecare jucător și căutăm cele mai bune exerciții de antrenament, astfel încât ideea de joc să fie clară pentru toată lumea. Le dăm instrucțiuni antrenorilor secunzi pentru a oferi feedbackul adecvat pe fiecare poziție și îi implicăm activ în conducerea exercițiilor. Este foarte mult de lucru chiar înainte de antrenamentul propriu-zis.
- Și mai urmează ceva?
- Apoi verificăm câți jucători sunt apți, dacă cineva resimte probleme și nu se poate antrena sau dacă trebuie menajat, ținând permanent legătura cu departamentul medical. Toate acestea se întâmplă înainte de ședința de pregătire. La antrenament punem în practică strategia pentru meci, iar ulterior analizăm ce a funcționat, ce putem îmbunătăți pentru sesiunea următoare și așa mai departe. Este multă muncă. După aceea, luăm prânzul și rămânem să pregătim ziua următoare. De regulă, plec de la bază în jur de ora 17:00.
- Și cum arată o zi liberă? Cum vă petreceți timpul în afara fotbalului?
- Întotdeauna cu familia. Deși viața noastră este legată permanent de fotbal, ajung acasă după ora 17:00, dar munca nu se oprește acolo, primim telefoane, rezolvăm diverse situații, familia are uneori de suferit din cauza acestor absențe. De aceea, când avem ocazia, mă dedic lor în totalitate. Mă plimb prin oraș alături de ei, ieșim la cină; așa arată o zi liberă pentru mine. Îmi place să descopăr cultura orașului și a țării. Uneori plecăm din București: am vizitat deja Brașovul, am fost la Constanța. Încerc să mă integrez în cultura locală, este un lucru pe care îl caut mereu.
De la barul de pe plajă, la pasiunea pentru cai: poveștile mai puțin cunoscute din viața lui Nuno Campos
- Am citit că la un moment dat ați deținut o cofetărie și un bar pe plajă în Portugalia. Este adevărat?
- Da, așa este.
- Cum s-a întâmplat și vă puteți imagina făcând din nou așa ceva după ce încheiați cu fotbalul? Dacă vă puteți imagina vreodată despărțit de fotbal...
- Nu, nu cred. A fost o perioadă de tranziție, după ce m-am retras din activitatea de jucător. Între momentul retragerii și începutul carierei de antrenor secund, am pornit la o echipă sub 19 ani, aveam nevoie de o sursă de venit pentru a-mi asigura traiul. Nu am avut o carieră spectaculoasă: am jucat șapte ani în prima ligă din Portugalia, am jucat și o finală de cupă, dar la acea vreme salariile nu erau atât de mari și existau perioade în care nici măcar nu le primeam la timp.
- Am înțeles.
- Trebuia să muncesc, așa că am deschis acel bar pe plajă. A fost un local foarte apreciat, am organizat evenimente diverse, zi și noapte, petreceri mari, chiar și pentru 4.000 de oameni. A fost o experiență frumoasă, dar nu era ceea ce îmi doream pe termen lung. Când am început cursurile de antrenor, am simțit și am crezut cu tărie că pot atinge un alt nivel și am reușit.
- Echitația și caii sunt foarte importante în familia dumneavoastră, iar fiica dumneavoastră a obținut rezultate remarcabile. Cum a început această pasiune și ce înseamnă pentru dumneavoastră? A pornit de la interesul fiicei pentru acest sport sau a existat și înainte?
- A pornit de la fiica mea. A început să călărească la vârsta de 9 ani și a dezvoltat o pasiune imensă pentru cai. Iubesc animalele, iubesc caii și nu numai, așa că am mers alături de ea și totul i se datorează în totalitate. Sunt extrem de mândru de ea: trăiește pentru cai și își câștigă existența din asta. Are propriii cai, dresează și vinde cai, lucrează și pentru proprietari care o plătesc pentru antrenamente și vânzare, predă lecții de echitație pentru copii. Este antrenoare, la fel ca mine. Sunt mândru de ea fiindcă, la doar 24 de ani, reușește să se întrețină din pasiunea ei și să ducă viața pe care o iubește.
Principiul de la care nu se abate în vestiar: „Nu-mi voi minți niciodată jucătorii”
- Unii antrenori își doresc să fie iubiți de jucători, alții vor să fie respectați. Dumneavoastră ce tip de relație aveți cu jucătorii?
- Cred că cel mai important este să fii onest cu jucătorii. Ei știu întotdeauna că le voi spune adevărul în față. Aceasta este filosofia mea: nu-mi voi minți niciodată jucătorii. Îmi expun clar ideile, încerc să le demonstrez și să le transpun în practică. Ei cred cu tărie în aceste principii, de aceea reușim să funcționăm ca o echipă. Însă uneori, exact ca în familie, cu propriii copii, trebuie să le spui și lucruri care nu le convin sau ceea ce simți pe moment.
- OK!
Alteori, sinceritatea înseamnă să recunoști efortul uriaș pe care îl depun pentru a deveni mai buni: trebuie să le spui „Sunt mândru de voi, vă descurcați excelent, continuați pe acest drum!”. Sunt genul de om care nu minte, dar căruia îi place să ceară mult de la elevii săi, fiindcă acesta este modul meu de a-i ajuta să progreseze, să obțină o viață mai bună, contracte mai avantajoase, să ajungă la un nivel superior sau să semneze prelungiri mai bune aici. Dacă asimilează jocul și cresc tactic, vor deveni fotbaliști mult mai valoroși. Acesta este modul meu de a-i ajuta și felul meu de a munci.
- La final, dacă ar fi să-l descrieți pe Nuno Campos în doar trei cuvinte, pe care le-ați alege?
- Poate „muncitor”, cred că e o descriere corectă, „onest”, pentru că sunt sincer în relația cu toți cei din jur, și cred că „încrezător”. Cred foarte mult: am încredere în jucătorii mei, în ceea ce construim aici și în viitor. Așadar: muncitor, onest și încrezător.
- Puteți face o promisiune fanilor dinamoviști pentru acest sezon?
- Promisiunea mea este aceeași de fiecare dată: ne vom concentra exclusiv pe meciul următor, vom munci din greu în timpul săptămânii pentru a înțelege cât mai bine jocul și pentru a obține victorii. Dar cel mai important rămâne concentrarea: atenție maximă la antrenamentul următor și la meciul următor.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
FRF ia în calcul să desființeze o echipă națională: „Căutăm alte soluții”
