GSP SPECIAL  »  SPECIAL  »  LECȚIE DE CURAJ

CORESPONDENȚĂ GSP DIN BIJELJINA Interviu tulburător cu românul care se reclădește în Republica Srpska, după accidentarea gravă: „M-am văzut în locul lui Jesus de Miguel. Toți mi-au întors spatele” + „Visez să joc la Dinamo”

Luca Mihai are puterea să zâmbească! După o furtună de necazuri, continuă să zâmbească și să creadă în el
Luca Mihai are puterea să zâmbească! După o furtună de necazuri, continuă să zâmbească și să creadă în el

Articol de , - Publicat luni, 16 noiembrie 2026, 00:10 / Actualizat luni, 16 noiembrie 2026 00:10

Luca Mihai, 23 de ani, caută să-și dea un restart în carieră în prima ligă din Bosnia, la Radnik Bileljina, după o sumedenie de necazuri ce-au început cu acea adevărată cumpănă a vieții din aprilie 2024. Într-un interviu in extenso pentru Gazeta Sporturilor, tânărul mijlocaș a făcut o confesiune emoționantă și a mărturisit de ce nu renunță să creadă în el

O poveste de viață tulburătoare, cum rar îți este dat să auzi! Și tocmai cu un copil, un puști, un tânăr, de 23 de ani, plecat de mic cu fotbalul, care a fost nevoit de la 15 ani chiar să fie pe picioarele și pe mintea lui. Chiar dacă familia, mama și tata, tata și mama, ordinea este aleatorie, a vegheat asupra lui. Părinții au ajuns chiar să-și reconfigureze propria viață pentru ca singurul copil al lor să-și urmeze pasiunea. Fotbalul.

Cu siguranță, sunt povești mai dramatice decât cea a lui Luca Mihai. Fotbalistul de mare viitor, selecționat la toate echipele naționale până la U21, căruia destinul i-a jucat un renghi în aprilie 2024.

Împotriva echipei sale de suflet - de fapt, a întregii familii -, împotriva formației la care a făcut primii pași în fotbal, Dinamo București, a trăit o cumpănă a vieții. Un atac brutal al lui Josh Homawoo asupra jucătorului aflat atunci la Poli Iași i-a pus viața în pericol puștiului!

• A fost lovit brutal în zona capului, fiind scos de pe teren cu ambulanța, cu gâtul imobilizat și mască de oxigen.

• A suferit multiple fracturi la față și în zona craniului, fisură de timpan, hemoragie craniană / hematom și probleme de auz la una dintre urechi.

• A fost internat de urgență la terapie intensivă și externat după aproximativ o săptămână de la Spitalul Elias.

• După o perioadă lungă de recuperare fizică și psihică dificilă, Luca Mihai a revenit pe terenul de fotbal.

• În noiembrie 2025, el a reușit să marcheze primul său gol în Superligă.

Soarta s-a dovedit și mai crudă. Dacă auzi poveștile, off the record unele, cum a fost batjocorit de-a dreptul, victima unor erori de management, cum una se spune în public, alta se face în spatele ușilor închise... Îți faci cruce și te întrebi cum de mai rezistă omul ăsta în fotbal!

Luca a pătimit mult în ultimii doi ani și jumătate, în liniște, cu toate că are material cât pentru o carte. Nu e vorbă, că și înainte, veți observa din interviu, tânărul mijlocaș a știut să-și facă loc în fotbal și în viață cu o ambiție ieșită din comun.

L-am regăsit pe Luca Mihai surâzător, în ciuda tuturor intemperiilor, fără cască, oferindu-și un restart în Bosnia! Mai exact în Republica Srpska, la Bijeljina, la FK Radnik ("FK Muncitoresc" în traducere).

  • Bijeljina este o urbe de vreo 100.000 de suflete în nord-estul Bosniei și Herțegovinei, al doilea oraș ca mărime al entității Republika Srpska după Banja Luka și al cincilea din țară (după Sarajevo, Banja Luka, Tuzla și Zenica). La 730 km distanță de București.

  • Este înfrățit cu Brașovul, dar arată cel mult a Zărnești. Un oraș cu iz patriarhal, cu case noi, mândre, la periferie, o urbe simplă și curată. La 10 kilometri de granița cu Serbia și la 40 de kilometri de cea cu Croația.

Mai departe îi dăm cuvântul lui Luca Mihai, singurul fotbalist român din prima ligă bosniacă! Dialogul s-a legat direct, cu toate că eram prima dată față în față, de-abia legasem câteva cuvinte pe WhatsApp.

Am descoperit un om căruia nu-i este frică de nimic, fiindcă i s-au întâmplat deja prea multe care l-au oțelit pentru viață. Nu s-a lăsat nici de fotbal, n-a dat-o nici pe drăcovenii, pastile, baloane sau alte d-astea... Iar concluzia lui Luca este plină de optimism, picură curaj peste oricine oricât de cenușiu ar gândi.

Luca Mihai joacă în prima ligă din Bosnia: „Cred că o să învăț și limba”

- Luca, bine te-am regăsit la sute și sute de kilometri distanță de București, de casă, la Bijeljina, în Republica Srpska, în Bosnia și Herțegovina. Cum ai ajuns aici, într-un orășel mic, înfrățit cu Brașovul, la "echipa muncitorilor"?
- Vă salut! Mă simt foarte bine, în primul rând. Sunt aici de aproape două luni. Mi-a fost puțin greu să mă adaptez la început, pentru că majoritatea oamenilor de aici nu vorbesc bine engleza. Dar, înainte să semnez cu Radnik, m-am uitat să văd câți străini sunt la echipă și am văzut că sunt destui și mi-am dat seama că o să mă adaptez destul de rapid.

- Având în vedere că tu știi cinci limbi, nu? Cred că e posibil să o înveți și pe a șasea, nu?
- Este foarte grea (sârba). Chiar am vorbit cu tatăl meu și cu mama mea și le-am spus că aș vrea să învăț limba, dar este foarte, foarte grea și necesită foarte, foarte mult timp, dar cine știe...

- Dacă stai un an pe aici... Nu prea ai mult ce să ai de făcut prin oraș, ca să zic așa, în afara orelor de program.
- Exact. Mai mult sală, mă axez pe sală foarte mult și, nu știu, vreau să fac ceva în plus – ori să învăț limba, ori să fac ceva ce mă poate dezvolta pe viitor.

4meciuri a bifat deja Luca Mihai la "Muncitorii" din Bijeljina

Luca Mihai a explicat de ce aventura la Catania s-a curmat brusc

- Tu ai semnat în vară în Catania. Prezentare frumoasă... Ce nu a mers acolo?
- Cei de acolo m-au dorit extrem de mult, directorul sportiv și președintele. Am fost extrem de fericit, nici nu m-am gândit foarte mult, chiar dacă am mai avut alte oferte în acel moment. N-am stat mult pe gânduri și am semnat, am spus că vreau să semnez imediat cu Catania. Drept dovadă, am fost primul transfer al lor. O echipă imensă. Am semnat cu Catania, toate lucrurile au mers foarte, foarte OK, apoi ... Nu pot spune exact motivul pentru care am reziliat contractul. Ce vă pot spune este că toți străinii de acolo au reziliat la fel și ei contractul și, din păcate, am o clauză în contract în care nu pot povesti...

- Adică tu ai fi vrut să continui, doar că nu s-a putut.
- Da, nu este din cauza mea. M-am simțit extraordinar acolo și îmi pare foarte rău, dar nu a fost din cauza mea și probabil în viitor o să pot povesti despre ce s-a întâmplat acolo.

300de mii de euro este cota lui Mihai pe transfermarkt

Cum văd bosniacii echipa națională a lui Gică Hagi: „Sunt încrezători, ne văd inferiori". Luca Mihai este fan Alex Cicâldău

- Până să vorbim strict despre tine, urmează marți Bosnia – România. Tu ești român, în Bosnia. Cum te privesc coechipierii, chiar dacă ești doar de câteva săptămâni?
- Da, da, da, chiar ieri am vorbit și cu "Mister" (antrenorul lui Radnik, Bojan Krulj) și m-a întrebat ce părere am despre meci. Ei (bosniacii) sunt foarte încrezători, ne văd puțin inferiori, dar am încredere în echipa națională, pentru că totuși avem jucători la cel mai înalt nivel și, cum am făcut și cu Polonia o surpriză, putem face din nou o surpriză în Bosnia.

Interviu tulburător cu românul care se reclădește în Republica Srpska, după accidentarea gravă: „M-am văzut în locul lui Jesus de Miguel. Toți mi-au întors spatele” + „Visez să joc la Dinamo”
Luca Mihai, în perioada UTA Arad

- Ar fi o surpriză, nu? Să scoatem un punct sau să batem la Zenica.
- Cred că putem bate, pentru că nu mai sunt echipe mici, nu mai sunt echipe mari. Totul se va juca pe teren și avem calitate foarte multă.

- Ai vreun jucător preferat la echipa națională?
- Îmi place foarte mult de Cicâldău. Mă văd în el, să zic așa, pentru că are personalitate în joc, nu joacă la alibi, își dorește mereu mingea...

Cred că se vor marca goluri la Zenica: 2-1 pentru noi, facem o surpriză. Avem meci miercuri, altfel m-aș fi dus câteva ore bune depărtare ca să văd România la Zenica
Luca Mihai, mijlocaș Radnik

Ce l-a impresionat la bosniaci

- Cum i-ai simțit tu pe bosniaci, după un prim contact?
- În primul rând, sunt foarte relaxați, asta mi-a plăcut foarte mult. Am observat chestia asta la antrenori. Când am vorbit înainte să semnez cu "Mister" și l-am văzut foarte relaxat, știe ce vrea, iar eu m-am uitat să văd ce joacă echipa. Antrenorul vrea un joc foarte tehnic, cu personalitate și de a construi de jos.

- Adică, contrar aparențelor, nu se intră la rupere, ci doar combativitate, ambiție, tehnică?
- Dorință mare, exact, dar se joacă fotbal. Fără simulări! Asta m-a surprins puțin – nu se simulează și la antrenamente sunt niște dueluri puternice, dar nimeni nu spune nimic. Dacă cineva lovește pe cineva, imediat se dă mâna și se merge mai departe. Asta mi-a plăcut foarte mult.

Bosniacii sunt niște oameni deschiși și cu dorință mare de a face treabă. Vorbesc în domeniul în care sunt eu, la fotbal
Luca Mihai, mijlocaș Radnik

Îi ține pumnii idolului său, Ianis Hagi: „Cred că e pregătit mental, și-a asumat numele de pe spate"

- Și tu ești tânăr, chiar dacă ceva mai tânăr decât Ianis Hagi. Crezi că este bombardat și e presiune mare pe el – număr 10, căpitan și fiul selecționerului?
- Acum câțiva ani era idolul meu la Under 21, mi se părea extraordinar, dar așa este în viața de fotbalist: când ești foarte, foarte bine, când ai o perioadă mai rea – așa a fost și la mine. Dar, ca fotbalist, cred că cel mai important lucru este să fii pregătit mental, pentru că dacă nu ești pregătit mental, o poți lua, te poți duce jos, chiar să te lași de fotbal. Cred că este pregătit mental și l-a pregătit și domnul Hagi și cred că și-a asumat la momentul respectiv numele de pe spate.

- Și tu ai trecut printr-un moment delicat în viață, în carieră, o accidentare de lungă durată. OK, Ianis a avut o cu totul altă accidentare, dar cum e să reintri în ritm, cât de greu este să revii după multe luni de absență?
- Este... Depinde de la om la om chestia asta, depinde de mentalul pe care îl ai. Eu cred că am un mental puternic, pentru că am trecut prin foarte multe lucruri, dar este totuși foarte greu, pentru că nu știi dacă îți mai revii 100%, dacă vei fi ca înainte. Dar eu m-am bazat pe calitățile mele și știu ceea ce pot, așadar cred că am avut nevoie doar de șanse ca să revin din nou în forma în care am fost înainte.

Îmi plac foarte mult oamenii de aici, pentru că sunt foarte deschiși și te ajută. Ceea ce nu-mi place este că oamenii nu prea vorbesc engleză. Dacă merg să-mi cumpăr ceva de la magazin, dacă am vreo problemă, este foarte greu de a comunica cu ei. Încerc cu Google Translate, dar este mult mai greu
Luca Mihai, mijlocaș Radnik

Confesiunea lui Luca Mihai: „Mai greu a fost cu ceea ce a venit după accidentare și refacere"

- Cât de dificil ți-a fost să treci peste acea lovitură teribilă din aprilie 2024?
- Mai greu cred că a fost pentru familia mea, pentru că impactul a fost atât de puternic, lovitura a fost atât de tare încât nici n-am simțit durerea, să zic așa. Mama mea a fost atunci la meci, toată lumea știe ce...

- Mi se pare tulburător și să vorbim acum, ți se face pielea ca de găină, eu n-am fost la meci, dar am vorbit cu foarte mulți oameni și spuneau că s-a auzit trosnind osul...
- Sincer nu știu, eu nu-mi amintesc nimic, doar ce mi-au spus colegii, prietenii. Dar cred că nu asta a fost cel mai greu, ci ce mi s-a întâmplat după, la Iași. Dar nu cred că este momentul potrivit...

- Adică cum ai fost tratat sau la ce te referi?
- Mai multe chestii. Cred că la momentul potrivit o să vorbesc despre asta, dar nu cred că o să...

- Am înțeles. Dar recuperarea ta cât de grea a fost? Ai riscat foarte mult și să rămâi cu sechele, să nu mai auzi, adică ai trecut printr-o suită de amenințări.
- Sincer, la momentul respectiv nu mi-am dat seama 100% cât de grav este, pentru că mă gândeam doar să revin pe teren. Eram la echipa națională, la U21, eram bine, eram în formă. Mai greu a fost încă o dată ce a venit după ce m-am refăcut...

A renunțat la casca de protecție: „Mă văd un om normal, am trecut peste ceea ce a fost"

- Aveai nopți grele, te trezeai cu dureri?
- Credeți-mă că sunt atât de fericit că pot face din nou ceea ce iubesc și că sunt din nou (fotbalist) profesionist și sunt pe picioarele mele, încât am trecut ușor peste și nici nu mai știu ce a fost.

Luca Mihai, accidentat grav în Dinamo - Poli Iași
Luca Mihai, accidentat grav în Dinamo - Poli Iași
Luca Mihai, accidentat grav în Dinamo - Poli Iași
Luca Mihai, accidentat grav în Dinamo - Poli Iași
Luca Mihai, accidentat grav în Dinamo - Poli Iași
+26 FOTO

- Ce ți-a dat forță?
- Multe persoane mi-au spus că în locul meu nu ar mai fi jucat fotbal, dar pasiunea pe care o am pentru acest sport și câte sacrificii am făcut nu m-au lăsat niciodată să mă gândesc la chestia asta.

- Acum mai joci cu cască sau...?
- Nu, nu mai joc. Chiar dacă multe persoane mi-au sugerat să mai joc, nu mai joc pentru că mă văd un om normal, mă văd pregătit, mă văd în formă, așa că am trecut peste acele lucruri.

Luca Mihai: „Pot să și râd de ceea ce mi s-a întâmplat, am revăzut faza fără probleme"

- Și nu ai frică, nu știu, de vreun contact, să nu te bagi la un duel mai tare? Sau ai flashback-uri vizavi de acea fază sau...?
- Deloc, deloc. Nu.

- Bine, tu zici că oricum nu-ți aduci aminte, dar probabil ai apucat la un moment dat să revezi faza?
- Da, m-am uitat de multe ori. Da, eu pot vorbi foarte deschis despre asta, pentru că am trecut peste.

- Asta mă miră, că mulți oameni nu se uită la lucruri urâte, teribile care li se întâmplă în viață.
- Da. Nu, eu, cum am spus, sunt foarte puternic mental. Îl am pe tatăl meu și pe mama mea, familia mea, care mereu au vorbit cu mine și au știut să lucreze la capul meu, așa că nu am nicio problemă, chiar pot să râd de ce s-a întâmplat. Și singurul lucru pe care îl am acum este dorința de a face performanță.

- Mi se pare un pic ieșit din comun să poți vorbi cu atâta relaxare și dezinvoltură. Ți-ai riscat viața, omule! Că acolo a fost – se poate spune – o cumpănă a vieții.
- Da. Cred că Dumnezeu dă încercările astea oamenilor puternici și cred că tot ghinionul ăsta se va întoarce în noroc și în câțiva ani o să pot să fiu din nou foarte, foarte fericit.

I-au dat lacrimile când a văzut ceea ce i s-a întâmplat lui Jesús de Miguel: „Mă vedeam fix pe mine în acea situație"

- De la acea fază, totuși, cariera ta – mi-ai spus tu – n-a luat-o în sus, din contră, a luat-o în jos. Îi porți pică lui Homawoo sau, nu știu, pe românește, înjuri ghinionul pe care l-ai avut atunci?
- Nu, pentru că, după părerea mea, am avut foarte mult noroc și Dumnezeu a fost alături de mine. Dacă ați văzut ce s-a întâmplat acum două săptămâni cu atacantul din Spania (Jesús de Miguel)... În prima secundă, sincer, mi-au dat lacrimile, pentru că mă vedeam fix eu în acea situație. Uitați, am pielea de găină, nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat și sunt recunoscător pentru că sunt din nou pe picioare. Desigur că cariera mea s-a dus în jos, am văzut fața oamenilor cu adevărat, cum toată lumea mi-a întors spatele...

- ...
- Toată lumea. În afara de familia mea, toată lumea mi-a întors spatele.

- Adică la început, atunci, toată lumea făcea poze cu tine, îți purta de grijă și...
- Nu neapărat chestia asta, dar, nu știu, anumiți conducători... Ofertele pe care le aveam în momentul de după, după ce m-am accidentat, s-a dus tot și a trebuit să merg înainte și să mă lupt.

- Practic ai luat-o de la zero cu totul. Și cu viața, și cu fotbalul, că tot ceea ce ai construit până atunci s-a cam dus, nu?
- 100%. Exact.

- Care au fost oamenii care te-au sprijinit moral și să-ți dea forță de a reveni?
- Câțiva prieteni și familia mea.

Nu cred că a fost un sacrificiu al părinților, ci mai mult o pasiune din partea tuturor pusă în slujba pasiunii mele
Luca Mihai, mijlocaș Radnik

Luca Mihai, lovitură cruntă în Germania: „M-am pus în genunchi în fața antrenorului să mă primească la echipa lui!"

- Ești singurul lor copil, ești singur la părinți. Ei au venit în Germania după tine, nu?Ca tu să faci fotbal în Germania?
- Da, fix pentru a avea o șansă în plus să ajung fotbalist.

- Și s-au angajat acolo, bănuiesc...
- S-au angajat, eu la fel mergeam la școală, am învățat o limbă nouă, o viață nouă. La momentul respectiv n-am înțeles de ce, pentru că aveam prieteni în România, eram fericit, dar acuma le mulțumesc părinților mei că au luat această decizie, pentru că m-a ajutat extrem de mult.

- Tu ai fost de la opt ani în Germania.
- Da, exact, la opt ani am plecat. Nu mi-am dat seama, eram încă un copil, dar am fost puțin supărat pentru că nu mai aveam niciun prieten. Dar cum mama și tatăl meu m-au învățat să fiu deschis mereu, să încerc să-mi fac prieteni, să fiu zâmbitor, să fiu prietenos, și așa am reușit să-mi fac rapid prieteni, să învăț o limbă nouă, să mă dezvolt, să văd o altă mentalitate și cam atât.

- Ai avut momente grele, copil fiind, care să te lovească, nu știu, să...?
- Da, unul dintre cele mai grele momente a fost când am fost dat afară de la Karlsruhe, la 15 ani. Mi-au spus că nu sunt destul de puternic, destul de înalt la vârsta respectivă și a fost extrem de dureros, pentru că fix de aia am venit în Germania cu părinții mei. Și atunci nu știam ce să mai facem, încotro să mergem. După aceea m-am adresat la peste 100 de impresari și antrenori și m-am dus cu tatăl meu la Astoria Walldorf și m-am pus în genunchi antrenorului să mă primească...

- Pe bune? Te-ai pus în genunchi?!
- ...în vestiar. Și pentru că dorința mea era atât de mare să ajung fotbalist încât doar asta aveam în cap. M-am pus în genunchi și antrenorul respectiv m-a primit mai mult de milă: am mâncat terenul în momentul respectiv și am putut să rămân în Germania la o echipă puțin mai mică, dar...

Mulți oameni mi-au spus că nu ar fi făcut atâtea sacrificii, dar nu le iau ca niște sacrificii, le iau mai mult ca niște lecții de viață și am putut să mă dezvolt ca om în primul și în primul rând, pentru că fotbalul nu este totul în viață
Luca Mihai, mijlocaș Radnik

Self made youngman: cum a ajuns la Verona, singur, la 15 ani

- Practic nu ți-a fost rușine deloc și omul chiar ți-a dat o șansă, nu?
- Exact. Cred că dacă vrei să devii fotbalist, nu merge cu "la jumate". Trebuie să fii obsedat să faci treabă și atunci chiar eram extrem de obsedat. Tatăl meu m-a filmat meci de meci și am făcut un videoclip pe care l-am trimis la peste 100 de impresari. Și unul dintre impresari mi-a răspuns și a reușit să pregătească o probă în Italia pentru mine, la Verona. Iar la 15 ani jumate m-am mutat singur în Italia, tot reușind singur cu părinții mei să mă transfer.

- Tot ceea ce ai făcut tu de mic, de foarte tânăr, de copil, a fost prin forțele tale, nu?
- Da, și de asta este puțin supărător câteodată când vin momente grele în fotbal, mai ales nefiind din cauza ta. Este foarte supărător și dezamăgitor, pentru că știi cât ai făcut, cât de mult te-ai dedicat și nu vezi roadele.

- Bine, mă gândesc că la câte ai trăit până la 23 de ani, nu te poate lovi nimic.
- Mi-ar plăcea într-o zi să povestesc cu adevărat ce mi s-a întâmplat, pentru că cred că oamenii vor rămâne...

- Cred că poți să începi deja o carte!
- Da, cu siguranță, dar din păcate, dacă povestesc acum lucrurile respective, mă vor afecta, așa că, din păcate, nu pot povesti.

Am învățat să fiu bărbat, în primul rând, pentru că la 15 ani stăteam deja cu alți patru băieți în cameră și mi-a fost foarte greu. Nu vorbeau limba engleză, italiana n-o știam și mi-am dat seama că trebuie să învăț cât mai repede italiana ca să pot comunica. Știu franceza, germana, italiana, româna și engleza. Aș vrea să mai învăț măcar trei-patru limbi până mă las de fotbal
Luca Mihai, mijlocaș Radnik

Există și planul B pentru Luca Mihai

- Ai avut vreodată pregătit vreun plan B? Să zicem că spui: "Ori nu mai ai chef de fotbal, ori te-ai săturat de atâtea ghinioane"...
- Da, mama mea mereu a avut grijă de planul B, să zic așa. În momentul de față fac Facultatea de Sport. Vreau să încep niște cursuri ca să-mi iau o diplomă. Învățământ la distanță, la Arad, dar merg să dau examenele acolo.

- Ce îți dorești tu cel mai mult, în fotbal și în viață?
- Cel mai mult cred că îmi doresc să ajung din nou unde am fost în fotbal...

- Adică acolo la porțile Bundesligii și Serie A.
- Serie A, exact. Îmi cunosc calitățile mele, nu sunt arogant, încerc să fiu realist. Am văzut când mă antrenam în fiecare zi cu Bologna ceea ce înseamnă cel mai înalt nivel și cred că pot face față, pentru că la acel nivel trebuie să ai viteza de gândire extraordinară. Trebuie să gândești foarte rapid și să știi mereu ce ai de făcut înainte și să joci, desigur, ofensiv, să dai și să pleci – și sunt fix lucrurile pe care eu le fac.

14cluburi a adunat Luca Mihai până acum: Academia Dinamo, Karlsruhe, Walldorf, Chievo U17, Bologna U19, Spal U19, Trento, Albinoleffe, CFR Cluj, Poli Iași, FC Buzău, UTA, Catania și Radnik

Cred că mereu m-am simțit român. Mereu eram foarte fericit când ajungeam acasă. Mereu m-am simțit român, dar n-am uitat niciodată de celelalte mentalități, în sensul că puteam face diferența când ajungeam în România: încercam totuși câteodată, în momentele respective, să am o mentalitate de neamț sau de italian
Luca Mihai, mijlocaș Radnik

Suflet de dinamovist: „Vreau să ajung cândva să îmbrac tricoul alb-roșu"

- Bănuiesc că te mai uiți la campionatul intern cât de cât. Cine crezi că e favorită la titlu sau dacă ai vreo preferată?
- Da, mă uit mereu. Îmi place foarte mult ceea ce joacă Dinamo. Chiar joacă un fotbal frumos, cu personalitate, nimeni nu joacă minge lungă, au calitate. Cred că va fi foarte strâns, dar cred că Dinamo...

- Cu cine țineai copil fiind?
- Eu de mic copil am fost dinamovist. Și tatăl meu, și bunicul meu. Tata mergea mereu în deplasări, deci a fost o iubire mare față de Dinamo.
Am început la Dinamo! Da, înainte să plec în Germania am început acolo, doi ani am jucat la Dinamo și după aia am plecat în Germania. Tatăl meu a vrut să cresc cu o altă mentalitate și să am o șansă în plus, pentru că e foarte greu ca junior să ajungi la prima echipă în România.

- Dar cum, Doamne iartă-mă, tocmai într-un meci cu Dinamo a fost să se întâmple acel moment?!
- Poate a fost de la Dumnezeu, nu știu ce să vă răspund. Cred că a fost de la Dumnezeu, dar îmi doresc în continuare într-o zi să joc pentru echipa mea de suflet, să zic așa, pentru că de mic copil...

- Visezi cândva să îmbraci tricoul lui Dinamo București.
- 100%, mereu și am spus-o și înainte. E echipa mea până la urmă, n-are nicio vină echipa că am fost eu...

Îmi doresc două lucruri, atât, de la 2027: sănătate în primul rând, să fiu sănătos, și să mă bucur de ceea ce fac, adică să joc meci de meci. De aia am venit aici, să mă dezvolt, pentru că știu că dacă am un sezon întreg unde pot juca meci de meci, mă pot remarca și pot face următorul pas din nou. Atât îmi doresc
Luca Mihai, mijlocaș Radnik

Trebuie să vină soarele pe strada mea, sunt 100% convins, pentru că cel mai important lucru este ceea ce arăt eu în teren și cred că asta o să fac, să vină din nou soarele pe strada mea, sunt 100% convins. Probabil este vârsta în care trebuie să sufăr, ca în câțiva ani să vină soarele puternic și să nu mai plece
Luca Mihai, mijlocaș Radnik

Citește și:
Interviu tulburător cu românul care se reclădește în Republica Srpska, după accidentarea gravă: „M-am văzut în locul lui Jesus de Miguel. Toți mi-au întors spatele” + „Visez să joc la Dinamo”
Special
Interviu tulburător cu românul care se reclădește în Republica Srpska, după accidentarea gravă: „M-am văzut în locul lui Jesus de Miguel. Toți mi-au întors spatele” + „Visez să joc la Dinamo”
Polonezii ne jignesc, după ce i-am bătut: „Echipă de dansuri populare, slabă! Coubiș ăla...”
Nationala
Polonezii ne jignesc, după ce i-am bătut: „Echipă de dansuri populare, slabă! Coubiș ăla...”
Zi istorică: la 46 de ani, Ronaldinho a jucat o repriză la revenirea oficială pe teren și a contribuit la gol!
Campionate
Zi istorică: la 46 de ani, Ronaldinho a jucat o repriză la revenirea oficială pe teren și a contribuit la gol!
Fosta iubită a lui Kyrgios și Sinner s-a logodit cu Tomas Ferrari: „Abia aștept!”
Tenis
Fosta iubită a lui Kyrgios și Sinner s-a logodit cu Tomas Ferrari: „Abia aștept!”
Flash News: cele mai importante reacții și faze video din sport

Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.

Aryna Sabalenka: „Îmi iubesc corpul, dar simțeam că mor!” » În ce ținută a apărut fostul lider mondial

„Una dintre cele mai frumoase sportive” din România are o poveste cutremurătoare: „Cum să îmi fie rușine?!”


Comentarii (0)

Articolul nu are încă niciun comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează