Articol de Alexandru Răducanu - Publicat miercuri, 13 octombrie 2010 00:00
Ultimii doi în galben se ridică cu greu de pe iarbă şi încep să facă mecanic drumul spre vestiar, deşi picioarele li se opinteau. Ar fi vrut să mai stea, să mai fie măcar o secundă, să mai tragă o dată la poarta lui Fielding.
Gardoş şi Găman intră în încăperea de 60 de metri pătraţi, puţin mai mare decît cea în care s-au schimbat englezii. Se aşază, îşi şterg lacrimile cu mîna făcută pumn, pînă vin altele. "Sîntem toţi?". A plîns şi Săndoi, e roşu în jurul ochilor, dar cel mai doborît e Bicfalvi. Sticlele de apă care nu au fost luate la şuturi au scăpat de pericol.
"Aţi fost mai buni! Capul sus!"
Linişte. Antrenorul stă proptit de masa de masaj, în mijlocul tuturor. "Domnilor, nu mai plîngeţi, capul sus! Un gol, atît ne-ar fi trebuit... Ar fi venit şi altele dup-aia. Să fi fost mai rapizi în atac... Îmi pare rău că ne oprim acum, însă de-aici porneşte un alt drum. Nu e nimeni de vină, mie mi-aţi dovedit că aţi fost peste englezi. Vă mulţumesc!".
Torje se mişcă primul şi are efect de ceai verde pentru restul. Micuţul mijlocaş iese din încăperea de la subsolul tribunei a II-a. La lumină, îi iese în cale Prunea, şi Gabi e cuprins în braţe părinteşte. Apar şi Mircea Sandu şi Lupescu. "Capul sus! Aţi fost mai buni decît englezii! Nu se opreşte nimic aici!".
"Un singur lucru n-am să uit niciodată, lacrimile jucătorilor mei în vestiar"
Emil Săndoi, antrenor România U21
"E cea mai mare durere din carieră! Ce ocazii am avut!"
Ştefan Bărboianu, fundaş România U21
Ultimii doi în galben se ridică cu greu de pe iarbă şi încep să facă mecanic drumul spre vestiar, deşi picioarele li se opinteau. Ar fi vrut să mai stea, să mai fie măcar o secundă, să mai tragă o dată la poarta lui Fielding.
Gardoş şi Găman intră în încăperea de 60 de metri pătraţi, puţin mai mare decît cea în care s-au schimbat englezii. Se aşază, îşi şterg lacrimile cu mîna făcută pumn, pînă vin altele. "Sîntem toţi?". A plîns şi Săndoi, e roşu în jurul ochilor, dar cel mai doborît e Bicfalvi. Sticlele de apă care nu au fost luate la şuturi au scăpat de pericol.
"Aţi fost mai buni! Capul sus!"
Linişte. Antrenorul stă proptit de masa de masaj, în mijlocul tuturor. "Domnilor, nu mai plîngeţi, capul sus! Un gol, atît ne-ar fi trebuit... Ar fi venit şi altele dup-aia. Să fi fost mai rapizi în atac... Îmi pare rău că ne oprim acum, însă de-aici porneşte un alt drum. Nu e nimeni de vină, mie mi-aţi dovedit că aţi fost peste englezi. Vă mulţumesc!".
Torje se mişcă primul şi are efect de ceai verde pentru restul. Micuţul mijlocaş iese din încăperea de la subsolul tribunei a II-a. La lumină, îi iese în cale Prunea, şi Gabi e cuprins în braţe părinteşte. Apar şi Mircea Sandu şi Lupescu. "Capul sus! Aţi fost mai buni decît englezii! Nu se opreşte nimic aici!".
"Un singur lucru n-am să uit niciodată, lacrimile jucătorilor mei în vestiar"
Emil Săndoi, antrenor România U21
"E cea mai mare durere din carieră! Ce ocazii am avut!"
Ştefan Bărboianu, fundaş România U21
