Articol de GSP - Publicat vineri, 30 octombrie 2015 17:49
În folclorul maramureşeanului, pe lîngă Dragoş şi Bogdan, Pintea Viteazul sau învîrtite, bara lui Alexandru Koller cu Real Madrid e la loc de cinste.
Ar intra şi-n topul legendelor, lîngă şuturile lui Dobay şi paradele lui "Il Dio" David. Nenorocit YouTube-ul, parcă golul de pe Bernabeu, marcat de acelaşi Koller, nu e la fel de spectaculos ca ascultat din poveşti! Sînt 33 de ani de-atunci, de la o "dublă" de pus pe timbru între un minion şi un centurion.
"Am stat într-un picior să-i văd pe Santillana, Stielike, Camacho şi Juanito. Eu, taică-tău şi alţi 24.498 de maramureşeni. Veniseră cu echipa bună, îi speriase Baia Mare. Chiar înainte, Fiorentina, cu trei campioni mondiali, pierduse un amical cu noi, 1-3".
Baia Mare era în "B". Exact ca acum. Făcea 0-0 şi 2-5 cu Realul în Cupa Cupelor. Unchiul a fost acolo.
De la Severin la Baia Mare
La trei decenii după, cu o seară înainte, stadionul din Severin era gazda derby-ului fazei Cupei României. Pandurii - Dinamo. Dacă te călcai în picioare cu cineva, era din cauza dîrdîitului. 1.500 de oameni pe stadion de 20.000 locuri.
Unchiule, departe înghesuiala de care-ţi aminteai mereu! Parcă e poveste doar de farmec, demontată de internetul ce spulberă mituri mai ceva ca-n emisiunile de pe Discovery.
Şi-apoi, la fix 24 de ore, de sub Dealul Florilor s-a văzut ceva. Deşi nocturna lumina doar în teren. S-a văzut lume. Fără să-mi dau seama, m-am trezit într-o tribună oficială la care masa presei fusese ocupată cu 3 ore înainte de meci, preşedintele Stelei, Valeriu Argăseală, făcea drum întors pentru că nu avea loc, iar restul îi încurajau pe chiote pe fericiţii care săreau gardul vizavi, la tribuna a doua, pentru a vedea meciul din gradenele cu reumatism.
De-asta s-a lălăit şi startul meciului. 5 minute care n-au contat de-acolo, pentru că se simţea fotbal romantic. În tribune la fel de romantice.
ACAB păleşte
A fost atît de-aglomerat că, în minutul 40, Cristi Balaj şi-a luat fetiţa şi a plecat. "Mă duc să văd meciul! Nu văd nimic!". Şeful fotbalului maramureşean capitulase. Nici Steaua nu-i Real Madrid.
Cineva m-a călcat pe picior, nu-i bai, oricum şi-a cerut şi scuze. Era şi de la pază, avea staţie. Ce ironie, pînă şi ACAB-ul păleşte în Maramureş.
Încă se rîde la gluma cu "Du-te, Dică, du-te!". Tahar "îi ceva algerian, dar îi englez de fapt", mulţi se ruşinează cînd cîţiva strigă m**e Steaua, incursiunile lui Chipciu sînt primite cu cîte-un "ioooooi" de toată isprava.
Uite-l şi pe nea Vali Argăseală, stă jos, la intrarea în tunel, pe băncuţă. În spatele lui e vuiet. Cineva întreabă dacă se trage la sorţi şi la unsprezece metri. Rîdem.
Păcat
Păcat de penalty-uri, păcat că a ratat Vasile Pop, spun sprîncenele de maramureşean. Veniţi din stînga, de la Seini, de sus, de pe Valea Vişeului sau a Izei, din dreapta, de la Cavnic.
Ce nume de maramureşean era mai potrivit să marcheze decît Vasile Pop? O glumă care circula pe Gutin spunea că, într-un sat, cineva strigă Pop, iar toţi bărbaţii de pe uliţă întorc gîtul. Nemulţumit, omul mai strigă o dată. "Vasile!". Se-ntorc aceiaşi.
Şi Străuţ, care a jucat senzaţional. După meci, băieţii o iau la pas prin parcul din dreptul tribunei oficiale. Şi-asta e romantic. În spate, steliştii dau autografe. Localnicii zîmbesc şi îşi strîng în braţe părinţii.
Păcat că te-ai dus, unchiule, cu cinci luni înainte să îţi dau dreptate! Că la Baia Mare se poate umple stadionul, se poate sta într-un picior chiar şi la masa presei, se poate zîmbi şi la fotbal.
Nu ai văzut Maramureşul strigat de Ion Petreuş. Un Maramureş înflorit.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
