Articol de Eduard Apostol - Publicat duminica, 15 ianuarie 2017 00:00
Florin Buricea, 31 de ani, suporterul fără mâini ce se ferea de furia jandarmilor în 2004, a rămas alături de dinamoviștii pe care-i iubește de mic, acum vânzând produse cu sigla roș-albilor.
Florin a rămas fidel "câinilor". Indiferent de vicisitudinile vieții sau de dispute. Gazeta Sporturilor l-a descoperit în 2004, când un puști de 19 ani, fără mâini, fugea de furia bastoanelor jandarmilor la un meci de Cupă între Dacia Unirea Brăila și Dinamo (0-2).
Suporterului i s-a intermediat și o întâlnire în vestiarul idolilor săi, iar tânărul a dialogat emoționat cu Ioan Andone, tot el era antrenor atunci, cu Florentin Petre, cu Ionel Dănciulescu, cu Bogdan Stelea și cu ceilalți jucători ai roș-albilor.
"Sentimentele sunt mai mari acum"
Anii s-au scurs, iar puștiul a devenit bărbat. La 31 de ani, Florin Buricea nu se desparte de Dinamo. Este dovada vie a sloganului "FCD în ADN". De peste un deceniu este angajat al magazinului clubului, vinde înainte de meciuri produse cu însemnele echipei pe care o iubește.
Robotește indiferent de intemperii, merge cu bicicleta ca să mai aducă marfă, este băiatul bun la toate. E dedicat, mascând durerea, inerentă, a faptului că un incident stupid din copilărie l-a lăsat fără brațe.
"Sentimentele sunt mai mari acum pentru Dinamo. Atunci eram la început", își începe Florin mărturisirile, ținând să precizeze un lucru: "Nu lipsesc la niciun meci. Merg încă și în deplasări atunci când timpul îmi permite".
Lucrează cu drag, mai ales că o face în locul unde-i place cel mai mult. "Sunt cam de 10 ani aici. Mă bucur că mi s-a oferit această șansă. La început doar ajutam, apoi m-au angajat".
"Sper să fiu lângă Dinamo până voi muri"
Florin nu ia în seamă neînțelegerile dintre conducerile celor două cluburi, cel al lui Badea și cel al lui Negoiță: "Am clubul împărțit în două. Sunt cei ai domnului Badea, unde și eu lucrez, dar și echipa din Liga 1. Pe mine nu mă afectează asta. Și nici nu e treaba mea să-mi dau cu părerea. Eu sunt fanul lui Dinamo".
Își dorește ca legătura dintre el și "câini" să nu dispară niciodată și se vede peste 20 de ani în același loc, susținând echipa favorită: "Sper să fiu lângă Dinamo până voi muri. Să vând fulare și alte produse la magazin, iar seara să-i susțin pe jucători din peluză. Dar nu depinde numai de mine acest lucru".
De ce i-au fost amputate brațele
"Ne păcălea că merge la bunici ca să meargă alături de "ultrași" la deplasările din țară ale echipei", a rememorat George, fratele lui Florin, dragostea pentru Dinamo. Florin a venit pe stadion de la 10 ani.
La 12 ani un eveniment nefast l-a marcat pe viață. A povestit mama lui: "Juca fotbal în spatele blocului și copiii au dat mingea într-un post de transformare a curentului electric. Băieții l-au obligat să intre, el n-a vrut, dar n-a avut ce face. Înăuntru s-a electrocutat și și-a pierdut ambele mâini".
"Îmi plac și jucătorii actuali, dar nu așa cum se întâmpla cu generațiile anterioare. Erau parcă mai dedicați, mai apropiați de club. Nu spun că aceștia nu sunt, ba da, dar atunci îi simțeam mai apropiați"
Florin Buricea"Vorbesc și acum cu Bratu, cu Danciu, cu Marius Niculae, cu Florentin Petre, cu Kiriță. Și cu Ionuț Lupescu mai vorbesc și n-am cum să-l uit pe Ionel Ganea"
Florin Buricea"Derby-urile erau mai frumoase acum 10 ani. Sau poate le simțeam eu mai frumos. Cred că mulți consideră ca mine că meciurile erau mai tari, și dăruirea era mai mare, de ambele părți"
Florin Buricea
