Articol de Ionuţ Coman - Publicat duminica, 01 iulie 2018 18:06
Prima parte a stagiului de pregătire din Polonia se încheie pentru FC Viitorul în această seară. Băieții lui Hagi părăsesc Kielce, orașul care le-a fost gazdă mai bine de o săptămână, lăsând în urmă Hotelul Binkovski, un stabiliment de patru stele amplasat în mijlocul unei păduri.
Zilele petrecute aici au fost presărate cu antrenamente, sală de forță, ședințe tehnico-tactice, refacere și meciuri amicale, cel mai important dintre ele câștigat în fața vicecampioanei Poloniei, Jagiellonia Bialystok, cu 2-1.
Din aceasta seară, constănțenii se mută la Warka, o micuță localitate aflată la 60 de kilometri de capitală, la un hotel folosit de naționala Croației cu ocazia Campionatului European din 2012. Aici vor pregăti cel mai important meci amical din această perioadă, în compania celor de la Legia Varșovia, campioana Poloniei, va avea loc joi.
Un oraș verde
Situat chiar în inima Poloniei, Kielce are aproape 200.000 de locuitori, dar desenul larg al străzilor, multitudinea de case cu grădini superbe și atmosfera lipsită de claxoane și trafic enervat te duc cu gândul la orașele mai micuțe din Ardeal.
Oamenii sunt relaxați, viața pare să curgă molcolm, nu vezi mașini traversând în viteză bulervardele din centru. În schimb, fiecare petec de pământ a fost folosit ca un mic plămân. Pomi, gazon, un parc imens în mijlocul orașului, păduri pe a căror poteci lumea face jogging și alei parcurse cu zâmbetul pe buze de către bicicliști de toate vârstele.
Prezența Viitorului stârnește curiozitate, numele lui Hagi stârnește admirație. Câțiva fani apar în recepția hotelului, dar și în tribune la partidele de verificare, la vânătoare de autografe. „Am venit să luăm semnătura legendarului Hagi”, spun la unison. Și-au făcut albume în care au pozele tuturor jucătorilor și ale oamenilor din stafful tehnic. Cele mai râvnite autografe, ale „Regelui” și fiului său, Ianis, despre care știu cu toții că a jucat în Italia.
Puzderie de terenuri
Gazdele au căutat să pună la dispoziție terenuri cât mai bune. Au de unde alege, pentru că, pe o rază de câțiva kilometri, sunt șase mici arene. Unele doar de antrenament, altele folosite de echipele din ligile inferioare pentru partidele oficiale.
Majoritatea aparțin municipalității și sunt deschise de multe ori, contra cost, locuitorilor care vor să joace fotbal. Cluburile au însă întâietate, iar starea gazonului este pusă pe primul loc. Au grijă să nu se deterioreze prin folosirea excesivă. Și așa a fost și pentru Viitorul. Inconvenientul a fost legat de vreme, care a dat mari bătăi de cap. Ca și acasă, a plouat mult, iar temperatura a sărit rar de 15-17 grade.
Mândria orașului este însă stadionul Korona, inaugurat în 2006 și folosit de formația locală de primă ligă. Arena are 15.500 de locuri, a costat ceva mai mult de 11 milioane de locuri și se mândrește cu două recorduri intrate în istoria naționalei Poloniei.
Cea mai mare victorie, un 10-0 înregistrat în 2009, cu ocazia întâlnirii cu San Marino, din preliminariilor Campionatului Mondial din 2010, și cel mai rapid gol marcat de către reprezentativa „leșilor”, după 23 de secunde, în aceeași partidă.
La ceva mai mult de un kilometru de stadion, se găsește Sala Sporturilor din Kielce, locul unde evoluează Vive Targi, echipa de handbal masculin care a câștigat Liga Campionilor în urmă cu doi ani și este pregătită de legenda Talant Duyshebaev.
Ca și la stadion, există un magazin pentru suporteri, o sursă de venit importantă pentru club. A fost inaugurată tot în 2006, și are 4.200 de locuri, cu tot cu tribuna mobilă. Niciuna dintre arene nu impresionează prin superdotări, ci mai degrabă prin decența condițiilor. Bani cheltuiți cu cap într-un orășel care încearcă să-și drămuiască bugetul.
Supărați pe națională
Steagurile poloneze sunt prezente mai peste tot, semn al patriotismului, dar și ca o formă de susținere pentru echipa națională prezentă în Polonia. Așteptările de la Lewandovski și compania au fost mari, așa că și dezamăgirea a fost mare. Fanii au urmărit partidele pe un ecran uriaș, într-un fan zone amenajat în principala piața a orașului.
La primele două jocuri din grupă a fost aglomerație, a curs berea, s-a cântat cu speranța unei calificări în faza următoare. Cele două înfrângeri au schimbat atmosfera, iar succesul cu Japonia nici nu a mai contat. Mulți dintre fani nici măcar nu au urmărit întâlnirea. „Așa se întâmplă când nu ești concentrat pe fotbal. S-au gândit la reclame, la publicitate, cum să facă mai mulți bani”, îmi spune supărat Piotr, care este implicat la una dintre echipele de fotbal ale orașului.
Dezamăgirea se citește și pe fețele fanelor, deloc puține la număr la terase. Au berea în fața. O bere combinată cu suc zmeură și consumată cu paiul. „Este foarte bună, preferata persoanelor de sex feminin. Știm că berea nu prea se bea cu paiul, dar rămâne acolo ca să o amestece cu sucul de zmeură”, mă luminează ospătărița.
Între proteste și mulțumire
Zguduită de manifestații cauzate de dorința guvernului de a schimba legile justiției și a tăia din drepturile civile ale populației, Polonia se află la un alt nivel decât României, care se confruntă cu același probleme. Primele semne sunt chiar din momentul în care ajungi la principală poartă de intrare a țării, Aeroportul Chopin din Varșovia.
Modern, curat, organizat, fără personaje dubioase și taxiuri neautorizate, dar cu o prezență constantă a patrulelor de poliție. Apoi, autostrada care te duce spre Kielce, una dintre cele construite în ultimii ani. „În mod normal, ar fi trebuit să fie gata pentru Campionatul European din 2012. Nu a fost totul gata la timp, dar construcția a continuat și acum ne bucurăm că există autostrăzi. Lucrurile s-au schimbat în bine de câțiva ani, salariile au crescut, există condiții mai bune, așa că m-am întors acasă după vreo patru ani”, ne povestește șoferul.
„Sunt multe scandaluri de corupție, se dau contracte preferențial, unii dintre oamenii din preajma lui Kaczynski s-au îmbogățit foarte mult. Dar este adevărat că se întâmplă și multe lucruri bune”, adaugă unul dintre colegii săi.
Au dreptatea lor. Salariul mediu în Polonia se învârte în jurul sume de 800 de euro, iar prețurile sunt în mare parte mai mici decât în România. Pe stradă nu vezi mașini de superlux, ci de nivel mediu ca preț, chiar și câteva Dacia Duster. Se trăiește decent, liniștit, se zâmbește destul de mult.
