În numele tatălui » Gabi Balint și tatăl său au retrăit momentele epocale şi sentimentele de la Sevilla '86

Un singur fotbalist l-a adus pe părintele său la Sevilla, în 1986, la marele meci. Gabi Balint l-a avut lângă el pe tatăl său, Gavril, un gest sublim de recunoştinţă pentru cel ce i-a îndrumat paşii în viaţă.

La sărbătoarea Stelei, care a împlinit 30 de ani de la cucerirea Cupei Campionilor Europeni, cei doi au rememorat pentru Gazeta Sporturilor episoade emoţionante din acele zile.

""Bravo!" şi mi-era de ajuns"

"Am ţinut să-l am pe tata lângă mine spre a-i răsplăti dorinţa lui de a fi fotbalist şi faptul că m-a încurajat în cariera mea. Voiam să-i ofer ceva înapoi. L-am luat la toate marile meciuri ale mele, şi la Steaua, şi la "naţională". El avea o vorbă după ce câştigam: "Bravo!". Era un cuvânt simplu, dar plin de semnificaţii. Mă bucur că mi l-a spus de multe ori în viaţă. Când nu mi-l zicea, era ceva în neregulă.

La Sevilla, după finală, l-am cazat pe tata în cameră şi l-am luat pe Belo să ne plimbăm puţin pe stradă. Nu ne venea să credem ce-am realizat. Tata mi-a zis a doua zi dimineaţă că era în baie şi-şi făcea duş şi tot îşi dădea palme să vadă dacă nu cumva visează că noi am luat Cupa. De-abia când am văzut primirea la aeroport, am realizat ce mare lucru am făcut. Nu ştiu, probabil că dacă nu aveam 23 de ani, poate nu băteam penalty-ul acela", a mărturisit legenda Stelei.

"Dar dacă nu mă uit, n-o să văd golul!"

"Câţi ani îmi dai?". "75?". "Eşti pe aproape, 78". Ce-aţi simţit când l-aţi văzut pe fiul dumneavostră executînd penalty-ul? "Mai întâi, am făcut ochii mari când l-am văzut în grupul celor care trebuiau să bată. M-au luat  emoţiile. «Dacă, Doamne feri!, ratează şi pierdem trofeul?», mi-am zis. Când a venit clipa, am spus că nu mă uit. «Dar dacă nu mă uit, n-o să văd şi pierd poate un moment unic», mi-am mai zis.

După ce l-am văzut că a dat gol, am realizat că nu se mai poate schimba nimic, trofeul e al nostru. Cel mai emoţionant şi mai frumos moment din viaţa mea a fost când l-a născut maică-sa, apoi a urmat acesta, când a ajuns în galeria marilor eroi. După, când ne-am revăzut, i-am zis că sunt mândru, fericit, dar să nu-mi mai dea asemenea emoţii!", a povestit şi tatăl fotbalistului, încă emoţionat şi acum, după 30 de ani, când povesteşte cum a fost în acea seară magică.

"Mă sperie gândul că au trecut 30 de ani, parcă a fost ieri. Îmi pare rău că nu mai putem juca fotbal ca odinioară. E tot mai greu să practicăm acest sport. Ne-am maturizat, însă mai frumos era la 23 de ani"
Gabi Balint, atacant Sevilla '86

"Soţiile fotbaliştilor au sărit pe mine de bucurie, chiar şi spaniolii mă felicitau. Cele mai frumoase goluri ale lui pentru sufletul meu sunt cel de la Sevilla şi cel contra Argentinei lui Maradona din Italia '90"
Gavril Balint, tatăl atacantului de la Sevilla '86

"Când m-am dus la Consiliul Judeţean să-i pun numele copilului, Balint Pele Gavril, omului din faţa mea i-au căzut ochelarii. Îl simpatizam pe Pele şi speram ca fiul meu să ajungă să câştige un mare trofeu"
Gavril Balint, tatăl atacantului de la Sevilla '86