Articol de Eduard Apostol, Dan Udrea - Publicat marti, 19 februarie 2008 00:00
+ Ţălnar - Dinu. Ţălnar e cel care face antrenamentele, Dinu e strategul căruia îi place să stea, deocamdată, în umbră. După ermeticul şi ultradefensivul Zenga, "Ţînţarul" dă mai mare libertate jocului ofensiv, dar în continuare echipa păcătuieşte prin aceleaşi erori vechi de mai bine de un an. În faţa presei, nu acuză pe unul sau altul, deşi poate să-i facă de ocară în discuţiile particulare. Vina e mereu colectivă.
- Ţălnar - Dinu. Nu se ştie cine e şeful la echipă. Lui Ţălnar îi e greu să se impună, fotbaliştii sînt versaţi şi ştiu că e doar o variantă de compromis pînă la vară, cînd e aşteptat Răzvan Lucescu. Mister se implică, dar nu mai are cheful de pe vremuri, cînd era un bici ce conducea echipa cu autoritate.
Dinu şopteşte, Ţălnar ţipă!
Cornel Ţălnar şi Cornel Dinu se exprimă diametral opus.
"Ţînţarul" mai înjură, explodează rapid, dar se şi stinge repede. Se zbate, zbiară, nu are căldură în glas, critică dur, dar faţă în faţă.
Critică dur: "Pulhac, eşti un zero tăiat în patru!"
Laudă laconic: "Bravo!"
Asta şi fiindcă vrea să se impună în faţa unor jucători care nu sînt foarte ataşaţi de el. Fotbaliştii îl bombăne pe Ţălnar, dar sînt dominaţi verbal de Dinu. Procuroru' nu se implică direct. E flegmatic în aprecieri, apoi şuşoteşte cu Ţălnar, după care "Ţînţarul" devine vocea.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
