Articol de Remus Răureanu - Publicat duminica, 09 martie 2008 00:00
Steaua a mai trecut o probă şi rămîne în cursa pentru primul loc, în vreme ce gorjenii au jucat frumos, dar şi-au grăbit alunecarea în Liga secundă
Cel mai recent episod din serialul "Bătălia pentru titlu" a fost mai plin de suspans decît ar fi crezut steliştii. Explicaţia? Neagoe a revenit la Tîrgu Jiu şi a schimbat armata de mercenari portughezi pe echipa de băştinaşi cu care juca în semifinalele Cupei în sezonul trecut. Alb-albaştrii au fost iar ţîfnoşi, greu de depăşit, şi au făcut ca drumul formaţiei lui Lăcătuş spre detronarea liderului să semene cu călătoria hobiţilor din Stăpînul inelelor, periculos şi plin de capcane.
Fără ajutor de la sud-americani
Trioul magicienilor care trebuia să înlăture piedicile, Dayro-Pepe-Mendoza, a părut sleit de puteri. Lăcătuş l-a distribuit pe Mendoza în dreapta, gîndindu-se că nu de centrări avea nevoie de la peruan, ci de pătrunderi în zona centrală, încheiate cu aceleaşi execuţii fantastice, cu piciorul stîng care îngenunchease Clujul. Numai că fostul fotbalist al lui Bruges s-a întîlnit rar de tot cu mingea. Şi pentru că gorjenii l-au păzit ca pe duşmanul numărul 1, dar şi din cauza colegilor săi. Faţă de echipa de acum o săptămînă, în locul lui Dică a fost inutilul Nicoliţă, iar Rădoi a fost folosit în linia de mijloc, însă căpitanul a coborît mai des între fundaşii centrali decît a pasat vertical.
Lovitura lui Petre
Precauţia lui Mirel a fost şi provocată. De "capul" lui Iordache, scos de Zapata (6), de bara lui Vasilache (38) şi de ratarea uriaşă a lui Stîngă, care a tras peste din 16 metri (57). Gorjenii s-au întrecut în ratări şi au fiert Steaua într-un cazan cu smoală vreme de o oră, pînă cînd zeii fazelor fixe i-au îmbrăţişat iar iubitori pe roş-albaştrii.
La o lovitura libera executata de Dayro Moreno de pe stinga, Mingote a respins în faţă mingea reluata de Habibou, iar Ovidiu Petre, cel mai bun dintre stelişti aseară, a răpus Pandurii şi şi-a ţinut echipa pe drumul pe care e urmărită CFR. Clujul priveşte de sus în continuare, dar hobiţii României se caţără cu disperare săptămînă de săptămînă spre muntele vrăjit al Ligii Campionilor.
