Omul din spatele "Fiarei"

Pedrazzini dezvăluie cum colaborează cu Lăcătuş pe bancă şi de ce fostul număr 7 domină vestiarul

Rămîne de fiecare dată pe bancă, alături de Lăcătuş, la finalul primelor 45 de minute ale fiecărui meci. Scoate hîrtia pe care îşi notează diverse lucruri şi i-o arată lui Lăcă. Acestea sînt secundele în care Massimo Pedrazzini e în centrul atenţiei. În rest, stă în spatele "Fiarei". E secundul său, după ce a îndeplinit 38 de zile rolul de " principal" al Stelei. Acceptă imediat un dialog. E îmbrăcat în treningul roş-albastru, aşa cum îl vezi tot timpul atunci cînd se află la stadion, indiferent dacă echipa are sau nu meci. Soarbe dintr-un pahar de cafea şi răspunde de fiecare dată direct. La o singură întrebare ezită şi, înainte de a replica, zîmbeşte: "Vă mai gîndiţi ca într-o zi o să deveniţi din nou antrenorul Stelei?".

- Domnule Pedrazzini, de ce credeţi că Lăcătuş spune mereu că dumneavoastră sînteţi cel care l-a ajutat cel mai mult?
- Pentru că atunci cînd el a venit aici, eu i-am spus totul despre echipă. Situaţia jucătorilor din punct de vedere tactic, fizic, psihologic. El şi-a dat seama că nu l-am minţit, că i-am prezentat adevărul şi apreciază asta.

- Care e rolul dumneavoastră la antrenamente şi la meciuri?
- La antrenamente vorbim înainte, pregătim ce urmează să facem, iar după ce ieşim pe teren, noi, asistenţii lui Marius, conducem efectiv exerciţiile. El mai mult supraveghează, acesta e rolul unui "principal". La meciuri, eu mă ocup de partea tactică a defensivei noastre. Mă uit să văd în ce măsură facem bine faza de apărare, ce nu merge, de ce avem lipsuri. Apoi, dacă apare o schimbare tactică a adversarului sau dacă un jucător de-al nostru are de suferit din cauza unor măsuri speciale luate de antrenorul advers, trebuie să observ şi să încercăm să corectăm.

"Un principal nu trebuie să fie prietenul jucătorilor"

- Dar ce discutaţi de fiecare dată după ce se termină prima repriză?
- În timpul meciului, Marius, dacă vede ceva, dă imediat indicaţii, dar eu le trec şi pe hîrtie. Apoi, îi prezint consemnările mele şi, atunci, avem timp 3-4 minute să discutăm, să vedem ce trebuie spus jucătorilor în vestiar, ce soluţii avem pentru schimbări.

- Apropo de schimbări, s-a întîmplat vreodată să întoarceţi o înlocuire pe care dorea să o facă Lăcătuş cu una pe care aţi mizat dumneavoastră?
- Echipa o face Lăcătuş, toată alegerea e a lui. El mă întreabă cînd se pregăteşte să facă o schimbare, eu îi prezint părerea mea, poate e aceeaşi cu a lui, poate nu, dar întotdeauna e bine să aibă la îndemînă două soluţii în loc de una.

- Aţi lucrat cu 3 antrenori care au fost mari fotbalişti: Zenga, Hagi, Lăcătuş. Care dintre ei e mai apropiat de jucători?
- Cînd ai fost un mare jucător, nu e uşor să fii antrenor pentru că e greu să uiţi ce ai fost. Eu cred că un antrenor nu trebuie să fie prea mult prieten cu jucătorii. Acest lucru trebuie lăsat în seama secunzilor, a asistenţilor.

De ce e Lăcătuş ca Lippi

- Aţi lucrat cu Lippi. Spuneţi o calitate a lui Lăcătuş pe care aţi văzut-o şi la italian.
- Personalitatea fantastică din vestiar. Lippi n-a fost un fotbalist mare ca Hagi, Zenga sau Lăcătuş, dar cînd venea în mijlocul jucătorilor era privit ca un Dumnezeu. Acelaşi lucru îl văd şi la fotbaliştii Stelei în privinţa lui Lăcătuş. E şi normal, doar e simbolul şi istoria acestui club. Asta e o mare calitate, deoarece strîngi vestiarul în jurul tău.

- Sincer, nu simţiţi o frustrare că întotdeauna, la victorii, numele lui Pedrazzini nu e pronunţat?
- Nu, pentru că e normal să fie aşa. Eu ştiu bine care e munca mea, eu ştiu bine că un secund nu e niciodată în faţă, dar sînt mulţumit aşa.

- OK, dar, sincer, vă mai gîndiţi că poate într-o zi o să mai fiţi "principal" al Stelei?
- (Rîde)... Să vă explic ceva. Eu am aproape 50 de ani şi toată viaţa am lucrat ca secund, e dificil să faci acum pasul acesta. Apoi, eu nu sînt un nume mare, aşa cum un antrenor trebuie să fie. În al treilea rînd, poate cel mai important, eu am fost principal şi am văzut cum este. Vă spun ceva, se munceşte mai mult cînd eşti secund decît atunci cînd eşti principal. În plus, cînd eşti A1 ai ceva pe umeri şi aia se numeşte responsabilitate.

- Cît de mult vă ajută monitorizările firmei italiene DSP?
- Foarte mult. Cînd vezi meciul, n-ai reluarea. Apoi, meciul îţi poate crea o impresie despre un jucător, pe care ţi-o schimbi după ce vezi acele monitorizări.

"Ce notez în timpul meciului? Cîte şuturi trage adversarul la şi pe poartă şi din ce zonă de teren. La fel şi în cazul ofensivei noastre. Toate aceste date le bag la final în programul meu de pe laptop"
Massimo Pedrazzini

"Orice schimbare de jucători operată în timpul meciului, excepţie făcînd cele din ultimele minute, are scop tactic. În primul rînd, te gîndeşti pe cine bagi, pentru că întotdeauna urmăreşti să aduci o îmbunătăţire în joc"
Massimo Pedrazzini

Cum spionează un advesar
Pedrazzini a dezvăluit şi modul în care analizează o viitoare adversară a Stelei: "Dacă urmăresc mingea sau aşezarea? Şi una, şi cealaltă. Cînd au mingea la picior, trebuie să văd ce relaţii de joc au, care e frecvenţa paselor, ce posesie au. Apoi, cînd nu au balonul, mă uit să văd dacă echipa e scurtă sau lungă, dacă lasă spaţii în centrul defensivei sau dacă fac acest lucru pe benzi. În plus, mă uit să văd în ce măsură joacă la ofsaid şi cît de bine ştiu acest amănunt sau poate că apărătorii rămîn mereu în linie şi, atunci, dacă stau foarte sus, e spaţiu în spatele lor şi trebuie fructificat".

Alegerile lui Pedrazzini

- Kaka sau Cristiano Ronaldo?
- Pentru cum văd eu fotbalul, îmi place mai mult Kaka, deşi amîndoi sînt formidabili.

- Wenger sau Mourinho?
- Ambii au atins un nivel înalt, cu diferenţa că portughezul a reuşit performanţe cu echipe diferite, pe cînd Wenger a făcut o muncă impresionantă la Arsenal.

- Maradona sau Zidane?
- Pentru fotbalul din teren, Maradona, pentru modul în care s-a impus la cele mai mari echipe, pentru conduită şi pentru felul în care şi-a construit o carieră de idol, îl aleg pe Zidane.

- Milan sau Real Madrid?
- Sînt un produs al şcolii italiene şi sînt fascinat de filosofia lui Milan.

- Foşti portari: Dino Zoff sau Walter Zenga?
- Walter a jucat la un nivel excepţional şi el a arătat de atunci cum trebuie să se prezinte portarul generaţiei actuale, pentru că l-aş asemăna cu Buffon.