Articol de Răzvan Luţac - Publicat marti, 29 septembrie 2015 00:00
Arbitrul, respectiv observatorul au dat din colţ în colţ cînd au fost puşi să dea explicaţii
FK Csikszereda Miercurea Ciuc a primit vizita celor de la Iernut într-o partidă terminată cu un nul, 0-0, însă cu start controversat. Un cititor prezent la stadion ne-a semnalat că, înaintea întîlnirii din Seria C5, suporterii şi jucătorii gazdelor au cîntat imnul Ţinutului Secuiesc!
Sunat de Gazetă, arbitrul confruntării, nemţeanul Cosmin Apetrei, a părut încurcat de întrebare. "Dacă au cîntat, au cîntat fanii, nu şi jucătorii. Dar eu nu am înţeles, nu ştiu limba maghiară", a punctat Apetrei. În timp ce observatorul covăsnean Ştefan Donciu, deşi a admis că "ştiu puţin ungureşte", a spus că "eu am fost atent la alte detalii, cum ar fi ambulanţa, terenul... Dacă au cîntat, ultrașii au susţinut echipa. N-au avut nimic cu oaspeţii".
Antrenorul gazdelor, Robert Ilyes, n-a dorit să comenteze informația. La mijlocul lunii, acesta punctase, la ProTV, că echipa este finanţată de Guvernul Ungariei!
Versurile imnului Ținutului Secuiesc
Cine ştie încotro, încotro ne duce soarta
Pe drumuri aspre, în întunericul nopţii
Mai condu o dată poporul tău spre victorie,
Prinţule Csaba, pe cărări de stele!
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
Cât vom trăi, popoare ungureşti,
Sufletul nostru nu va putea fi înfrânt niciodată
Putem să ne naştem oriunde, în orice colţ al lumii
Să ne fie soarta bună sau vitregă.
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
Trecutul nostru plin de amărăciune, o milenară soartă crudă
Cu tătari şi turci ce au năvălit, cu labanţii ce ne înrobesc
Să ajungem în această patrie, pe străvechiul pământ secuiesc
Să trăim fericiţi într-o patrie liberă.
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
De mai bine de-un mileniu poporul lui Csaba
A supravieţuit multor furtuni a sorţii crude,
Cotropitorii, vai, l-au înfrânt adesea,
Iar cei de-un sânge nu i-au fost mereu alături.
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
Sighişoara şi-a pierdut libertatea
Cu durere priveşti spre Siculeni
Scumpa comoară a ţării tale e pe mâini străine,
Iar copiii tăi deseori nu au nici pâine.
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!
S-a aprins cerul, se aude marşul trupelor.
Prinţul Csaba îşi priveşte oastea,
A secat fântâna blestemelor,
Inimile noastre sunt străbătute de flacăra bucuriei cereşti!
Puhoiul urgiei a năvălit degeaba,
Stânca stă dreaptă, nu se mai sfărâmă.
Rugăciunile ne sunt ascultate de Dumnezeu,
Salută astăzi răsăritul mântuirii neamului meu!
