Ovidiu Petre rememorează experienţele inedite trăite în cariera sa: "Am dat gol în primul meci, am cîştigat cu 1-0 şi aşteptam prinţul. Dar prinţul din părţi!"

Pe 22 martie, Ovidiu Petre a împlinit 31 de ani. Mijlocaşul a ales să se stabilească la Timişoara pentru că spune că e un oraş care i se potriveşte perfect, dar recunoaşte că are ceva regrete pentru unele decizii luate de-a lungul carierei.

Îşi petrece tot timpul liber alături de soţia sa, Oana, solista trupei Activ, dar şi alături de fetiţa lor, Eva. Fostul mijlocaş al "naţionalei" a povestit pentru cititorii Gazetei episoade inedite trăite în Arabia Saudită, dar le-a transmis şi un mesaj celor care îl consideră a fi un fotbalist terminat.

- Ovidiu, de ce Timişoara?
- M-am stabilit aici pentru că mi-a plăcut oraşul încă de la prima mea experienţă la Poli. M-am mutat din vara anului trecut, dar pentru mine lucrurile erau clare de multă vreme. Simt că am venit acasă. Nu mă prinde agitaţia şi nebunia din Capitală, chiar dacă sînt născut în Bucureşti. Nu-mi place nebunia aia. Oricum, şi acolo de la antrenament mergeam acasă sau la film. Timişoara mi se potriveşte ca o mănuşă.

- Cu ce ai rămas după primul episod Poli?
- Venisem de la Galata şi era o reunire cu jucătorii de la FC Naţional, iar eu îmi aduc aminte cu mare plăcere de acea perioadă pentru că s-a realizat ceva într-un timp foarte scurt. Mi-aş fi dorit ca şi acum să fie la fel, dar încet poate reuşim să creăm din nou acea emulaţie. Am plecat atunci la Steaua pentru că iarăşi era o conjunctură, schimbări de societăţi, neînţelegeri, s-a deschis o portiţă şi am crezut că ar fi bine să profit. Am crezut că voi realiza mai multe, dar lucrurile au mers prost în Ghencea. Apoi am ales Arabia Saudită.

- A meritat?
- Financiar, da. Din alte puncte de vedere îmi este greu să spun. Odată ce am ajuns acolo am scăzut la jumătate din potenţialul meu. Tot ce înseamnă Arabia Saudită este altă lume. Faci antrenamente seara, pe o căldură exasperantă, pregătire slabă, mediocră, jucători la fel. Tot ce îţi vine să faci este să te aşezi în pat. Am întîmpinat şi acolo probleme financiare, că acela era norocul meu. Am ajuns la singura echipă de la saudiţi cu probleme financiare (rîde). Am recuperat apoi din acest punct de vedere, dar mi s-au tras multe din acea perioadă din punct de vedere fizic.

- Probleme financiare la saudiţi? La noi se aude de premii, maşini, cămile...
- Nu sînt poveşti! Cel mai elocvent e cazul lui Mirel. A ajuns la Al Hilal, a dat gol în finala Cupei şi după o săptămînă a venit prinţul care l-a dus în parcul auto şi i-a spus: "Alege-ţi!". Eu am ajuns acolo, am dat gol în primul meci, am cîştigat cu 1-0 şi aşteptam prinţul. Dar prinţul din părţi, că era foarte ocupat probabil. După aia nu a venit nici cu prima, nici cu salariile, aşa am avut noroc peste tot pe unde am fost. Am zis că merg să rup norii, să cîştig bani, să cîştig campionate şi peste tot s-a ales praful la o anumită perioadă după ce am ajuns. Sper să şterg istoria asta la Poli.

- Nu ţi-a fost greu în acea lume?
- Am avut un set clar de reguli pe acolo, dar mi s-a spus de la bun început ca atunci cînd ies în oraş să port pantalonii peste genunchi. Am păţit-o cu Oana cînd am fost la mall. Era poliţia religioasă, iar ea nu era acoperită. A venit unul şi ne dădea cu băţul pe umăr să ne atenţioneze. Ei nu i-a plăcut deloc pentru că femeile nu au voie să conducă, nu au voie să facă nimic. Stătea toată ziua la piscină sau în casă, în rest, pauză. Cînd am ajuns acolo aeroportul era plin, zici că venise Messi, dar după aia iarăşi am simţit repede că parcă am mers cu toate ghinioanele după mine.

- A urmat experienţa din Italia, alături de Bergodi.
- După nebunia din Arabia, lentoarea aia, somnul continuu, au început ofertele. Aveam ceva clar din Rusia, dar cred că ajungeam în aceeaşi situaţie. Mi s-a propus Modena şi am zis imediat că accept. Era Europa, Italia, chiar dacă era liga a 2-a, dar am zis că este un pas bun pentru mine. Am spus că mă liniştesc şi mă pun pe picioare şi chiar a fost bine la început. Se făcuse un proiect, Modena trebuia să devină o echipă puternică, dar după un an am rămas iarăşi singuri, sponsorii s-au retras şi a trebuit să o iau de la capăt.

- S-a vorbit mult de faptul că eşti un jucător fragil. Care este realitatea?
- S-a făcut mereu din ţînţar armăsar, că sînt de sticlă, că sînt praf. De fapt, am avut două operaţii. Cîte una de menisc la fiecare genunchi, dar prin această operaţie trec foarte mulţi jucători. Nu am avut fracturi, nu am avut rupturi de ligamente, nimic serios. Măcar din punctul acesta de vedere am fost ferit.

- Se pare că ai avut parte şi de puţin noroc totuşi.
- Eh, deja mergem prea departe. Numai eu puteam să am norocul să mă accidentez la volei pe plajă cu cîteva zile înainte de startul Europenelor. Jucasem în meciurile de calificare, eram pe val, mă simţeam foarte bine şi apoi a venit ziua aia nenorocită. Aveam program liber şi jucam volei cu nişte băieţi din presă. A sărit un băiat să blocheze o minge, dar a căzut peste mine, cu tot cu fileu, mi-a prins piciorul foarte urît şi gata. Am fost terminat, numai eu ştiam ce era în sufletul meu. Am tras tot sezonul şi am ajuns să mă uit la Campionatul European de la clinica din Bologna. M-a durut sufletul, dar a trebuit să o iau de la capăt. Oricum, mi-am jurat că nu mai practic nici un joc de societate. Şi dacă mă mai cheamă cineva la bambilici, fug!

- Într-un final, ai ales Timişoara. Regreţi că nu ai semnat din vară? Ai pierdut 6 luni.
- Era greu să accept Poli din vară pentru că incertitudinea era mare. Am văzut jucători în perioada aceea la trialuri cît nu văzusem în toată cariera mea la toate echipele. Mi-a fost frică, recunosc, nu erau mingi, nici echipamente, dar acum sper să promovăm şi să o putem lua de la capăt, să avem parte de un an bun. Mi-aş dori să mă retrag de la Poli. Nu ştiu cînd, mi-aş dori să am o carieră cît mai lungă. Orice fotbalist îşi doreşte asta.

- Ai jucat şi acum 6 ani la Poli. Ai reuşit să înţelegi îndepărtarea suporterilor faţă de echipă din prezent?
- Eu nu pot să-mi explic. Îi rog să mă ierte pe cei pe care îi supăr, dar nu înţeleg de ce s-au îndepărtat de echipă şi de unde a intervenit răceala. Au mai fost fuziuni acceptate în trecut. Poate cu timpul, cu performanţe şi cu revenirea palmaresului la echipă, vor reveni alături de noi. Păcat că nu mai e ceea ce a fost pentru că fanii lui Poli au creat seri magice pe " Dan Păltinişanu", pe care jucătorii nu le vor uita niciodată.

"La Galatasaray, am nimerit în război"
Ovidiu Petre a rememorat şi perioada petrecută la Galatasaray, atunci cînd era considerat omul lui Hagi. "La Galata a fost o nebunie. M-am trezit prins într-un război şi în nişte răzbunări incredibile. Eu căzusem la mijloc. Conducerea îi propusese lui Gică nişte jucători, el voia să se impună şi s-a ajuns la ideea că nu joacă nici cei aduşi de conducere, nici cei transferaţi la dorinţa lui Gică", a explicat Ovidiu Petre.

"Cred sincer că acest grup are puterea de a se menţine în Liga I. Cu întăriri putem să sperăm la un loc din partea de sus, pentru că Liga I a scăzut foarte mult în valoare" (Ovidiu Petre, mijlocaş Poli)

4 goluri în 16 meciuri a reuşite Ov. Petre pentru Al Nasr

33 de meciuri a jucat Petre pentru Poli în prima perioadă petrecută în Banat, marcînd de 5 ori

23 de prezenţe a strîns mijlocaşul în "naţionala" României