Articol de Theodor Jumătate - Publicat sambata, 02 decembrie 2023 15:25 / Actualizat sambata, 02 decembrie 2023 15:50
Hamburg, poarta Germaniei spre Euro 2024 cu tragerea la sorți, e orașul verde de pe apă care te cucerește cu atâtea locuri deosebite. Dar nu e totul frumos aici. E o zonă unde ți-e frică să mergi dimineața și seara. Simți pericolul foarte aproape.
- România este în urna 2 la tragerea la sorți a grupelor EURO 2024, după ce a câștigat grupa I din preliminarii
- Tragerea la sorți va avea loc diseară, de la ora 19:00. Evenimentul va fi organizat la Hamburg, în Germania, va fi live pe GSP.ro și televizat pe Pro Tv și Voyo
- Gazeta va avea un corespondent la tragerea la sorți, pe Theodor Jumătate, jurnalist cu aproape 30 de ani de experiență.
Hamburg deschide Euro 2024 organizând tragerea la sorți sâmbătă, 2 decembrie. Voiam să vorbesc cu un localnic înainte să descopăr eu orașul din nordul Germaniei.
Cineva care să spună „Ich bin ein Hamburger”. Eu sunt un Hamburger. Și l-am găsit pe Carsten Harms, jurnalist sportiv la cotidianul Hamburger Abendblatt și liderul ligii ziariștilor locali.
FOTO. „Atât de multe spații verzi”. Hamburg, capitala verde a Europei în 2011
„Este cel mai frumos oraș al țării și unul dintre cele mai frumoase ale Europei. De ce? Portul e ceva special, apa te însoțește permanent și în interior, prin râuri și canale.
Clădirile dau o notă aparte. Și sunt atât de multe spații verzi, atât de multe parcuri! Nu o spun pentru că stau aici, ci pentru că e chiar frumos", mi-l descrie Carsten.
Hamburg a fost declarat capitala europeană verde în 2011. Și este verde. Am văzut multe imagini și documentare. Dar eu nu m-am putut bucura de acest verde. L-am găsit mai mult alb, acoperit de o pătură fină de zăpadă.
Hamburg și cele trei mari lovituri
Dincolo de orice, Hamburg e un supraviețuitor, de aici începe totul când vorbești de el. În ultimii două sute de ani, a fost lovit de trei ori, lovituri nimicitoare.
În 1842, marele incendiu l-a afectat cumplit. În 1962, inundația Mării Nordului prin Elba l-a mai culcat o dată la pământ. După ce, în Al Doilea Război Mondial, bombardamentele aviației aliate l-au distrus aproape în întregime.
Ars, înecat, bombardat. Dar niciodată învins. Hamburg s-a ridicat mereu mai puternic după fiecare asalt asupra sa. „Poarta spre lume” a Germaniei.
VIDEO. Hamburg, orașul râurilor și al podurilor. 2.500 de poduri!
Al doilea oraș al Germaniei, cu 1,9 milioane de locuitori, al treilea port continental, te cucerește cu apa în care te oglindești aproape oriunde mergi.
Elba cea maiestuoasă, râurile Bille și Alster ce se varsă în Elba chiar aici, canalele, cele două lacuri create pe Alster. Altceva te frapează. Podurile.
Oriunde te duci, sunt poduri. 2.500 de poduri în Hamburg, cum nu mai găsești în Europa nici la Amsterdam, nici la Veneția.
Trecut și viitor, unul lângă altul. Și două locuri în Patrimoniul UNESCO
Ai istorie, cu aceste minunate catedrale gotice, și ai o amintire dureroasă, ruinele bisericii Sfântul Nicolae, lăsate așa, cu turla singura care a rezistat atunci și în timp pentru a nu uita rănile războiului.
Ai Speicherstadt, cartierul intrat în Patrimoniul UNESCO din 2015, transformat pe bazele celui mai mare complex de depozite din lume (ridicate între 1883 și 1929), fixate pe piloni de stejar!
Și mai e Kontorhaus, imagine a expresionismului de la începutul secolului XX, și el parte din Patrimoniul UNESCO.
Dacă Speicherstadt e trecutul, HafenCity e viitorul, unul lângă altul. În 1997, nu era nimic în acel loc. Astăzi, e HafenCity, cartierul de lux al orașului.
Pericolul din zona Gării Centrale. Ți-e teamă!
Sunt multe locuri frumoase în Hamburg, deosebite de alte părți ale continentului. Dar nu e totul frumos. I-am descoperit și partea întunecată.
În zona Gării Centrale, Hauptbahnhof, e pericol, ți-e teamă să mergi la anumite ore, dis-de-dimineață sau seara târziu, noaptea.
Sunt mulți homeless, cu sticle de bere în mâini, deși afară e temperatură de îngheț, stau împreună, strânși în grupuri, dar urlă, se ceartă între ei. Îi ocolești.
În stația de metrou de lângă gară, la fel, și în fața stației principale a autobuzelor, de vizavi. Ai impresia că pot izbucni în orice clipă.
În subteran, ești cu ochii-n patru când îți iei bilet de la automat. Scoți portmoneul și cardul din portmoneu atent la orice mișcare.
M-a privit în ochi și a plecat. Apoi a plâns
La Baumwall, aproape de strălucitorul HafenCity, doi oameni fără casă se adăposteau sub scările de la intrarea în stația de U-Bahn.
Stăteau lângă un căruț de supermarket și mâncau. Pe peron, o femeie cu un rucsac în spate părea că nu își găsește locul. S-a oprit în dreptul meu, m-a privit fix în ochi două-trei secunde, fără să spună niciun cuvânt, și s-a îndepărtat.
A apărut metroul și s-a urcat și ea. Plângea și cerea bani. Hamburg are și zona sa de suferință, de durere. Nu e doar zâmbet aici. Sunt și lacrimi.
Citește și:
Istoria mascotelor de la Europenele la care a participat România » El e ursulețul Albaert
