Articol de GSP - Publicat vineri, 22 martie 2013 00:00 / Actualizat vineri, 22 martie 2013 15:00
În primăvara lui ’99, poetul Adrian Păunescu l-a convins în direct pe Hagi să revină la "naţională", apoi Gică a condus magistral naţionala spre o victorie cu Ungaria.
1999. Moneda euro abia fusese introdusă, americanii Larry Page şi Sergei Brin tocmai fondaseră Google, iar Britney Spears îşi lansa albumul de debut. Românii se pregăteau de un meci crucial cu Ungaria, un meci încărcat de orgolii şi de frustrări, un meci în care sufletul din tribune trebuia prelungit cumva în teren.
Hagi se retrăsese, dar plutea insistentă nevoia de el, de "Regele" indispensabil. Şi totul s-a răsturnat pe sticlă, în direct, cu Adrian Păunescu la pupitru, într-o noapte de primăvară a anului 1999.
Asaltul
Momentul a fost gîndit aparte. "Hagi e un tip încăpăţînat, dar dispus să asculte laude. Nu i-am spus ce teme vom aborda la emisiune, iar Păunescu a gîndit acel asalt care să îl pună în situaţie jenantă", îşi reaminteşte Florin Condurăţeanu, jurnalist, producător în acea vreme la emisiunea Meciul Meciurilor, moderată de Adrian Păunescu pe Antena 1.
În acea noapte de duminică spre luni, Păunescu a anunţat că partea secundă a emisiunii va fi dedicată în exclusivitate celui care, timp de aproape 15 ani, a îmbrăcat tricoul cu numărul 10 al "naţionalei" României. De la insinuări subtile, invitaţii au trecut treptat la un adevărat asediu asupra lui Hagi, încercînd să-l convingă pe acesta că meciul de pe 5 iunie, cel cu Ungaria, este cel mai nimerit pentru a-şi face retragerea din "naţională".
Încăpăţînare fisurată
Timp de aproape un ceas, ex-căpitanul "tricolorilor" nu a cedat insistenţelor, spunînd că "în 15 ani am dat tot ce am avut mai bun în mine, nu văd ce aş mai putea da. Dacă mă întorc, fac mai mult rău. Meciul cu Ungaria se poate cîştiga şi fără mine, cum s-au cîştigat atîtea".
Păunescu a insistat pe emoţie. În studio a apărut fiul său, Andrei, care i-a dedicat un cîntec lui Hagi. Iar "Regelui" i-au dat lacrimile atunci cînd a auzit versurile "Acum tricolorul îţi cere să vii / În numele mamei şi-al tatălui tău".
Traian Tomescu, cu mîinile împreunate a rugăciune, îl implora: "Măi, Gică, băiatu' tatii, mai gîndeşte-te", în timp ce fiecare invitat încerca, prin vorbe meşteşugite, să-l convingă pe Hagi să joace în meciul cu Ungaria. După ce a primit un telefon de la Iosif Bukossi, primul său antrenor, despre care a spus că "în inima mea va rămîne mereu numărul 1", jucătorul lui Galatasaray a dat primul semn că ar ceda: "Staţi puţin, că Piţurcă nu m-a convocat".
"Mă, da' cine eşti tu, să se roage o ţară întreagă de tine?!, mi-am spus după tot ce a făcut domnul Păunescu în acea noapte" - Gică Hagi, în iunie 1999
Steaguri în noapte
Din acel moment, grupuri de suporteri ai "naţionalei" au început să se strîngă în faţa sediului Antenei 1. După cîteva minute, în emisiune a intervenit selecţionerul echipei reprezentative, care i-a spus lui Hagi: "Te aştept la echipă în orice moment, pentru că avem nevoie de tine", adăugînd apoi în glumă că "voi trimite un spion să te observe la un meci, după care te chemăm să dai o probă de joc". Lumea adunată în faţa televiziunii începuse să scandeze numele fostului căpitan al "naţionalei".
Două ceasuri după miezul nopţii, cîteva zeci de taxiuri cu steaguri tricolore scoase pe geam se îndreptau în grabă spre cartierul Băneasa. Un bărbat între două vîrste, călare pe o bicicletă, pedala de zor pe Şoseaua Kisseleff, fluturînd o eşarfă roş-galben-albastră. După cîteva minute a fost blocată circulaţia prin faţa sediului Antenei 1, unde se adunaseră peste 100 de oameni. Unii îmbrăcaţi mai lejer, alţi la patru ace, "cum ne-a prins vestea". "Eu dormeam cînd m-a sunat un prieten şi mi-a spus. M-am urcat repede într-un taxi şi am venit aici", spunea un tînăr care purta un tricou galben, cu numărul 10 pe spate.
Scandări şi lacrimi
Hagi, impresionat de manifestarea spontană de simpatie a suporterilor, a ieşit afară şi le-a vorbit: "Am hotărît să joc în meciul cu Ungaria. Vă aştept pe toţi la stadion şi sper să sărbătorim împreună victoria". Apoi, minute bune în şir, în liniştea nopţii nu s-au auzit decît scandările fanilor: "Hagi! Hagi!". Oamenii au început să şuşotească între ei, discutînd decizia fostului căpitan al "naţionalei": "Aaaaaa, el a fost mereu un băiat cu bun simţ, ştiam eu că va ceda", "Mamă, ce o să-i batem pe unguri cu Gică în echipă!", "Dom'le, pui pariu că mai joacă şi după meciul cu Ungaria?". La ora 3:34, Hagi a ieşit din sediul televiziunii, aclamat de suporteri, şi a plecat în trombă într-un Jeep cu numărul B-30-DAH, condus de cel mai bun prieten al său, Darius Handrea. În urma sa, cei peste 100 de fani scandau "Hagi, te-am ruga / Să batem Ungaria".
CUM A FOST LA MECI - Genial, decisiv şi accidentat
Hagi a jucat magnific la meciul său de revenire în “naţională”. În faţa unui stadion Steaua arhiplin, pe 5 iunie 1999, România învingea Ungaria cu 2-0 după o primă repriză absolut fantastică a lui Hagi. “Regele” i-a umilit efectiv pe unguri, iar în minutul 15 aveam deja două goluri avans! Hagi a ieşit la pauză, accidentat, dar memorabile rămîn imaginile de la final, cînd a fost purtat pe braţe de colegi pentru a face turul stadionului, deşi avea umărul imobilizat într-o atelă.
