Articol de Bogdan Fechită - Publicat duminica, 08 septembrie 2013 00:00 / Actualizat duminica, 08 septembrie 2013 18:05
Serbia şi Croaţia, scor 1-1, s-au întîlnit vineri într-un meci încărcat de istorie. Oficial s-a jucat pentru preliminariile Cupei Mondiale 2014. Neoficial, a fost o partidă a orgoliilor, fapt ce s-a văzut şi în duritatea faulturilor de joc.
În urmă cu 23 de ani, un meci între Dinamo Zagreb şi Steaua Roşie Belgrad rămînea în istorie. Iar eroul acestui meci a fost un puşti brunet, de doar 22 de ani.
13 Mai 1990. Ziua în care ar fi trebuit să se dispute un clasic al fostei Yugoslavii. Două dintre cele mai bune echipe de fotbal ale ţării se întîlneau la Zagreb: Dinamo şi Steaua Roşie. Un fel de derby Dinamo - Steaua.
Era o perioadă în care Croaţia încă mai făcea parte din marele stat al Yugoslaviei. Nu pentru mult timp. Dorinţa de independenţă exista deja şi era exprimată din ce în ce mai des, mai ales de suporterii echipei zăgrebiane.
Un meci între două echipe mari, cu galerii puternice, dar cu mentalităţi şi idealuri diferite nu avea cum să nu nască scîntei.
Incidente au avut loc chiar înainte de debutul partidei, în centrul Zagrebului. Temuta galerie "Delije", condusă chiar de Arkan sosise cu peste 3.000 de membri, hotărăţi să le dea o lecţie croaţilor care visau la independenţă şi la o ruptură de "mama Yugoslavia".
Nici suporterii lui Dinamo Zagreb nu au fost mai prejos. Organizaţi într-o facţiune "Bad blue boys", ultraşii croaţi s-au ciocnit cu cei sîrbi în cîteva lupte de stradă care s-au mutat pe stadion.
La cîteva minute după startul partidei, provocaţi de galeria lui Dinamo, ultraşii de la "Delije" au început să rupă gardurile şi şi-au făcut drum spre sectorul celor de la "Bad Blue Boys", pe care i-au atacat cu cuţite.
Partida a fost întreruptă, jucătorii de la Steaua Roşie au fugit la vestiare, însă cei de la Dinamo Zagreb au rămas pe stadion pentru a fi alături de suporterii lor.
Printre ei şi Boban, care încerca din greu să calmeze spiritele. La cîţiva metri de el, un poliţist sîrb tocmai atacase un microbist croat. E momentul în care fostul mijlocaş reacţionează şi îl loveşte pe omul legii. Spiritele se agită şi mai mult, dar galeria "Bad blue Boys" se regrupează în jurul jucătorului lor formînd un zid de nepătruns care îl protejează de furia sîrbilor.
Peste un an şi două luni, pe 25 iunie 1991, Croaţia şi-a obţinut independenţa. Meciul din mai 1990 a fost considerat startul Războiului de Independenţă şi a fost inclus de CNN în primele cinci jocuri de fotbal care au schimbat istoria omenirii.
Căpitan la 19 ani
Înainte de a deveni eroul unei naţiuni, Boban a debutat la 16 ani la Dinamo Zagreb, iar la 19 ani era deja căpitanul echipei. Ca junior a activat la Mracaj Runovic şi Hajduk Split.
În 1991, chiar în anul Independenţei Croaţiei, venea marele transfer la AC Milan. Boban avea 24 de ani, însă nu a jucat din primul an la gruparea milaneză, fiind mai întîi împrumutat la Bari.
Au urmat zece ani în care Boban a reuşit să se impună în galeria Hall of Fame a Milanului. "Abilităţile sale tehnice, viziunea bună asuprea jocului şi calităţile sale tactice au reuşit să îl transforme într-un mijlocaş capabil să acopere mai multe posturi pe teren în funcţie de planurile tactice pe care diferiţii săi antrenori le-au avut de-a lungul timpului", e descrierea pe care i-o face site-ul grupării italiene.
Nu i-a fost deloc uşor să se impună într-o grupare care făcea furori în Europa anilor '90. Nume ca Albertini, Donadoni, Ruud Gulit, Rijkaard sau Savicevici au reprezentat concurenţa lui Boban în anii săi de debut la AC Milan.
În cei 10 ani petrecuţi la AC Milan şi-a trecut în palmares patru titluri, o Ligă a Campionilor, 3 Supercupe ale Italiei şi o Supercupă UEFA. S-a retras în 2002 pe cînd juca la Celta Vigo.
Coşmar pentru România
La AC Milan, Boban l-a avut coleg pe Florin Răducioiu. Cei doi au fost coechipieri în sezonul 1993/1994, la finalul căreia AC Milan se încorona campioană, cu trei puncte avans în faţa lui Juventus.
Boban a făcut parte şi din echipa Croaţiei care ne-a eliminat de la Mondialul din 1998. După o calificare en-fanfare din grupe, cu victorii în faţa Columbiei (1-0) şi a Angliei (2-1), plus un egal cu Tunisia (1-1), tricolorii au dat piept în optimi cu Croaţia.
Căpitanul adversarilor a fost chiar Boban, iar Suker, cu o reuşită din penalty, ne semna sentinţa şi ne trimitea acasă mai repede decît ne-am fi dorit.
A adoptat patru copii, are un bar şi iubeşte istoria
Zvonimir Boban este un caz atipic în rîndul fotbaliştilor. Pe lîngă fotbal, a mai avut două mari pasiuni: literatura şi istoria, fapt pentru care şi-a luat diploma în istorie la Universitatea din Zagreb
Este căsătorit din 1994 cu Leonarda şi are cinci copii: patru adoptaţi şi unul biologic.
Are un bar foarte popular în rîndul microbiştilor din Zagreb, intitulat simplu "Boban". Cochetează şi cu jurnalismul. A fost director editorial la Sportske Novosti, un cotidian sportiv din Croaţia, între 2005 şi 2008. Pe lîngă asta, a comentat meciuri pentru postul croat RTL Television, dar şi pentru SKY Italia. De altfel, are şi cîteva editoriale semnate în prestigiosul cotidian italian "La Gazetta dello Sport".
"Croaţia este cel mai frumos lucru din viaţa mea. Iubesc ţara mea aşa cum mă iubesc pe mine. Aş vrea să mor pentru Croaţia" (Zvonimir Boban)
"Fotbalul mi-a lărgit orizonturile. Pentru un timp voi lua o pauză de la el, însă un lucru e sigur. Niciodată nu voi deveni antrenor. Nervii mei nu ar rezista" (Zvonimir Boban, după retragere)
