Nici o şansă la fotbal » Motivele pentru care China nu va avea succes în sportul-rege

Sînt experţi în comerţ, sînt o mare putere politică a lumii. Construiesc zgîrie-nori şi sînt savanţi recunoscuţi. Dar la fotbal nu vor ajunge niciodată campioni.

China este echipa care nu a cîştigat niciodată un meci la Olimpiadă. Tot China este naţionala care la Cupa Mondială din 2002 nu a reuşit să înscrie nici un gol. Cu exasperare, bookmaker-ii se plîng că fotbaliştii chinezi sînt atît de incompetenţi şi haotici încît nu sînt în stare nici măcar să trîntească un meci. Darămite să-l cîştige.

Cotidianul The Economist a făcut o analiză, pe jumătate serioasă, pe jumătate hazlie, asupra fenomenului. Chinezii au crescut la multe sporturi, mai ales datorită ambiţiei de a cuceri cît mai multe medalii la Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008. "Poate că întreaga naţiune este atît de pasionată de sportul acesta şi atît de înnebunită să cîştige, încît chiar aceasta îi impiedică", scrie ziarul.

Tot la Olimpiadă, după meciul pierdut în faţa Belgiei cu 0-2, care a coincis cu eliminarea Chinei din competiţie, un prezentator al televiziunii naţionale spunea chiar pe post: "Echipa de fotbal s-a decis să iasă repede din turneu, ca să nu strice cheful oamenilor de a se mai uita la Jocurile Olimpice".

Fotbal ascuns
Unul dintre motivele care stau în calea binelui fotbalului este corupţia din cadrul acestuia. Oficialii, arbitrii, proprietarii de cluburi şi jucătorii sînt vinovaţi în egală măsură de acest lucru. Fotbalul este privit ca problemă de stat în China, de aceea publicul larg şi presa nu au acces la toate manevrele.

Alte motive ţin de politică, dar şi de cultura locului. Chinezii care adoră fotbalul dau vina pe şcoli, unde nu se practică destul această disciplină. Nu există terenuri şi antrenori. Statul chinez pune accent pe gloria venită din sporturile individuale. Mai există şi regula impusă familiilor chineze de a avea un singur copil.

Culmea este că poporul chinez susţine că o variantă a jocului de fotbal a existat pe meleaguri mandarine chiar din antichitate. Din timpul Dinastiei Han, secolul II B.C., exista versiunea jocului cuju (kickball), care însemna două echipe de cîte 12 jucători, o minge şi un fileu la mijloc. Dar pînă şi acest sport de echipă s-a transformat în disciplină individuală, pentru ca mai apoi să dispară de tot.

Invenţie chinezească
Fotbalul a fost făcut cunoscut Chinei drept invenţie modernă şi străină. Cînd avea puţin peste 20 de ani, Mao Tse Dun a fost portar. Un alt lider chinez, Deng Xiaoping, studia în Franţa şi a avut ocazia să vadă turneul olimpic de la Paris, din 1924. Ambiţia lui era să vadă echipa naţională chineză printre cele mai bune ale lumii. Nu a avut parte de aşa ceva. În 1969, vicepreşedintele Xi Jinping stabilise trei obiective: calificarea la Cupa Mondială, găzduirea Cupei Mondiale, cîştigarea Cupei Mondiale. Toate trei neîndeplinite.

Chinezii nu se pricep foarte bine nici la identificarea talentelor. Copiii cu membre lungi se duc înspre atletism, canotaj, sărituri în apă sau gimnastică. Majoritatea chinezilor sînt micuţi, corpul lor nu e făcut neapărat pentru fotbal. Desigur, la nivel mondial, există şi fotbalişti mici de înălţime, atipici şi geniali. Dar ei se numesc Maradona sau Messi. În plus, pentru comuniştii chinezi contează numărul medaliilor la Campionate Mondiale sau Olimpiade. Or, cîte medalii poţi obţine cu naţionala de fotbal?

Faptul că, începînd din 1994, s-a investit mult în fotbalul de club a înrăutăţit lucrurile. Formaţiile chineze au început să aducă străini bine plătiţi, nu să-şi crească puţinele talente. În plus, mafia pariurilor a devenit mai importantă decît sportul în sine. Au existat anchete ample, mulţi au recunoscut sumele de milioane care se vehiculau pentru un singur meci vîndut, dar sistemul stricat continuă să existe.

Alţi factori
- copiii chinezi nu îşi doresc în mod deosebit să devină vedete în fotbal
- părinţii nu-i îndreaptă către fotbal, considerîndu-l un sport corupt şi murdar
- modelul de succes din NBA Yao Ming a crescut pasiunea pentru baschet
- fotbaliştii chinezi nu depun acelaşi efort ca jucătorii din Europa şi nici nu urmează programe de pregătire puse la punct

Glumă cu fotbal şi lapte praf
În 2008, compania chineză Sanlu, producătoare de lapte de praf, a fost în centrul unui scandal mondial. Produsele sale, care ajungeau cel mai adesea la copii, fuseseră contaminate cu melamină, o substanţă toxică. Glumeţii vremii scriseseră un motto care lua peste picior atît firma Sanlu, cît şi fotbalul chinez: "Laptele Sanlu, laptele exclusiv al echipei naţionale de fotbal al Chinei!"

600.000 de tineri jucau fotbal în China, în perioada 1990-2000

180.000 de tineri jucau fotbal în China, în perioada 2000-2005

100.000 de tineri joacă fotbal în China azi

1.339.724.852 de locuitori avea China la recensămîntul din 2010, dintre care 51 la sută bărbaţi