Articol de GSP - Publicat sambata, 21 aprilie 2012 00:00 / Actualizat vineri, 20 aprilie 2012 22:28
Mă mir şi mă amuz, în ultimul timp, cînd descopăr plăcerea, chiar voluptatea uneori, de a scrie, de a comenta, de a fi împotriva Barcelonei. Nu mai vrem Barcelona, e prea mult, ne-am săturat, se plîng mulţi. Simţim nevoia de altceva, anunţă alţii.
Dar ce, cînd Barcelona e una dintre puţinele, dacă nu unica, ultima mare echipă, care, acum, încearcă să salveze fotbalul? Interesată de minge, şi nu de spargerea ei. Continuînd cu pasiune să paseze, să dribleze, SĂ JOACE spre bucuria lumii, nu în ciuda ei.
Cînd nu va mai fi Barcelona lui Pep, cînd se va ajunge la o semifinală sau chiar finală de Champions League între Chelsea, cîştigătoare cu 28 la sută posesie, şi aceeaşi Chelsea, cea cu un singur şut pe poartă 90 de minute, fotbalul va dispărea!
Ne-am plictisit de Barcelona? Ne-am plictisit de prea frumos?
Marele poet romantic englez John Keats, care a ars viaţa ca o flacără în 25 de ani în secolul XIX (un secol artistic desăvîrşit, cu Eminescu, Hugo, Dickens, Van Gogh, Rodin, Beethoven, Chopin...), spunea cîndva: "Frumuseţea înseamnă adevăr, iar adevărul frumuseţe. Asta este tot ce se ştie despre această lume, dar şi tot ce e nevoie să se ştie".
Nu e deja prea mult urît în jurul nostru?
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
