VIDEO Guardiola se destăinuie: "În fiecare zi mă gîndesc că mîine aş putea pleca de la Barça"

Josep Guardiola apare într-o reclamă la "Banc Sabadell", prilej cu care microbiştii din lumea întreagă pot (re)descoperi crezurile tehnicianului celei mai de succes echipe de club din ultimii ani, pentru că Pep vorbeşte liber despre temerile sale, despre trecut şi viitor şi despre fericirea de a face ceea ce-ţi place. Sport.es prezintă, în exclusivitate, dialogul dintre Guardiola şi regizorul Fernando Trueba. GSP.RO vă oferă cele mai interesante afirmaţii ale lui Guardiola.

*despre vise devenite realitate: "Aveam 25 de ani şi îmi doream deja să antrenez, pentru că mereu am crezut că nu am fizicul necesar pentru a juca fotbal, nici nu ştiu cum am rezistat. Cel mai mult regret că nu mai pot intra în locurile în care jucătorii au acces. Îmi dau seama astfel că încă mă simt, de multe ori, fotbalist. Mi-ar plăcea să pot să fac parte din atmosfera aia, să fac glume cu ei. Pe de altă parte, mă panichez numai la gîndul de a face asta, pentru că e clar că ei mă văd ca pe cineva superior lor, ca antrenor, deşi încerc să nu mă vadă aşa. Pînă la urmă lucrezi cu oameni, e absurd să existe diferenţe.

*despre viitor şi cum trăieşte fiecare zi: "În fiecare zi mă gîndesc că mîine aş putea pleca de la Barcelona. Cînd conduci ceva, trebuie să fii mereu conştient de faptul că mîine poţi pleca. Lucrez mai bine gîndindu-mă că am libertatea de a-mi  decide viitorul. Sînt incapabil să planific ceva pentru o durată de mai mult de jumătate de an sau un an. Obosesc, îmi e imposibil. Să fiu mult timp legat de un contract e o idee care mă sperie, iar asta te poate face să-ţi pierzi pasiunea. Totul pleacă de la a căuta ceea ce într-adevăr îţi place, iar ăsta e lucrul cel mai greu de găsit. Marele noroc pe care cineva îl poate avea este să facă ceea ce-i place. În asta constă esenţa tuturor lucrurilor".

*despre fericirea de a face ceea ce-ţi place: "Pentru mine, lucrul cel mai frumos, cel mai distractiv în profesia pe care o am e să pregătesc, să planific ce se va întîmpla într-un meci. Ce fotbalişti am, ce jucători pot folosi, cum e adversarul, încerc să visez ceea ce se va întîmpla. Adesea lucrurile ies exact aşa cum am visat, cum să nu iasă? Scenariul nu e bătut în cuie, dar dacă ai fotbalişti buni, te poţi gîndi: "Dacă facem asta, sigur vom învinge". Mereu încerc să le dau jucătorilor mei siguranţa că se vor regăsi în viitor. Asta creşte probabilitatea ca totul să iasă bine. Nu toţi jucătorii sînt la fel, nu toţi trebuie trataţi la fel, dar pe toţi trebuie să-i respecţi la fel. Pentru că, deşi pare exact pe dos, nu noi, antrenorii, avem rolul principal, depindem de capacitatea de a scoate tot ce e mai bun din ei, jucătorii.
"Toţi jucătorii sînt la fel, sînt egali", e cea mai mare minciună care există în sport. NU, nu toţi sînt la fel, toţi trebuie trataţi la fel, cu acelaşi respect, dar nu toţi sînt la fel.

Pentru a scoate tot ce e mai bun de la un fotbalist e nevoie să vorbeşti cu el, să găseşti metoda pentru a înţelege fiecare fotbalist în parte. Trebuie să-l aduci în terenul tău ca să obţii ce e mai bun de la el. Sînt unii care spun că cel mai bine e să-i zici ce ai de zis unui fotbalist în faţa grupului, dar nu e OK, sînt unii jucători care se simt ofensaţi să le spui cu toată lumea de faţă ce gîndeşti".

"Fotbalul e un joc, adesea uităm asta"
"Aici e vorba de un joc, un joc pe care l-am stricat, l-am transformat. Acum e parte dintr-o afacere, din care trăim cu toţii, din care trăiesc mulţi oameni. Problema e că uităm esenţialul, că ceea ce dă sens profesiei mele, e că totul e un joc. Tu vrei să fii mai bun decît mine, eu vreau să fiu mai bun decît tine. Fiecare cu propriile arme. E un joc, nimic complicat, trebuie să îţi cunoşti adversarul pentru a înţelege cum îl poţi învinge"

*despre tinerii de acum şi tinerii de pe vremea cînd el era fotbalist în activitate: "Un tînăr, indiferent de generaţia din care face parte, e întotdeauna la fel. De exemplu, deşi adulţii tind să creadă că înainte copiii depuneau mai mult efort, dacă unuia de acum îi place cu adevărat ceva şi îi dai posibilitatea să facă ceea ce îi place, sigur va fi încîntat şi va depune toate eforturile".

* despre antrenori şi plăcerea de a-ţi face meserie, la orice vîrstă: "Pe mine m-a antrenat Javi Clemente, selecţioner spaniol, campion în Primera, iar acum a acceptat provocarea de a antrena în Irak. La fel şi Camacho, care a antrenat-o pe Real Madrid, a fost selecţioner, a cîştigat 200 de milioane de titluri în Primera şi s-a dus să antreneze în China. Nu e nimic peiorativ în ce spun, din contră. O spun ca semn de admiraţie pentru că fac în continuare ce le place".

*Planuri de viitor? Nu, Guardiola nu are planuri de viitor. Putem spune că trăieşte clipa: "Habar n-am ce voi face. Dacă lumea va continua să mă iubească şi să dorească să rămîn, voi continua să fiu antrenorul Barcelonei. Dacă nu mă vor mai dori, mă vor concedia şi voi vedea ce o să fac. Noi, antrenorii, trebuie să luăm decizii în funcţie de ce se întîmplă. Şi va veni o zi în care nu voi mai avea chef să fiu cu jucătorii mei, aşa cum ei nu vor mai dori să fie cu mine. Iar în acest moment va trebui să plec pentru a găsi alţi fotbalişti cu care să fac acele planuri de viitor. Mie întotdeauna mi se întîmplă lucrurile la care mă aştept cel mai puţin"