Articol de Florin Dincă - Publicat miercuri, 02 iunie 2010 00:00
Jucător modest, forţat să se retragă din cauza unei accidentări, Eriksson a reuşit să impresioneze ca antrenor, fiind singurul tehnician care a reuşit dubla campionat-cupă în trei campionate diferite.
A început să antreneze în Suedia, în ligile inferioare, iar la 31 de ani trecea pe banca celor de la Goteborg. Trei sezoane în care a cucerit cinci trofee, printre care şi Cupa UEFA, l-au adus pe Eriksson în atenţia cluburilor importante din Europa.
Succesul său a continuat la Benfica, unde a cucerit titlul două sezoane la rînd şi Cupa Portugaliei. A ratat şansa de a cîştiga Cupa UEFA în doi ani consecutivi cu două echipe diferite, cedînd în ultimul act în faţa celor de la Anderlecht.
După trei sezoane la AS Roma, timp în care a cîştigat o Cupă, Eriksson a trecut pe banca Fiorentinei. Doi ani lipsiţi de succes l-au întors la Benfica. Un nou campionat, o Supercupă, dar şi o finală de Cupa Campionilor pierdută în faţa Milanului.
S-a întors în Italia, unde a antrenat-o pe Sampdoria 5 ani, dar nu a reuşit să cîştige mai mult de o Cupă. Poate cea mai de succes perioadă petrecută la un club a urmat. A preluat-o pe Lazio, echipă pe care a dus-o pe culmile gloriei. Două Cupe, două Supercupe, Cupa Cupelor, Supercupa Europei şi campionatul în anul centenarului.
A preluat Anglia, devenind primul selecţioner străin al naţionalei "Albionului". A condus-o pînă în sferturi la două Mondiale şi un Campionat European, fiind eliminat de fiecare dată de o echipă antrenată de Luiz Felipe Scolari. Este considerat cel mai bun antrenor din istorie al naţionalei, după Alf Ramsey, cîştigător în 1966 al Mondialului.
DUpă escale pe la Manchester City, Mexic şi Notts County, Eriksson a ajuns pe banca Coastei de Fildeş, echipă pe care o va conduce la CM2010.
