Articol de GSP - Publicat luni, 31 mai 2010 00:00
Ediţia din 1930 a Campionatului Mondial a fost prima. Asta nu înseamnă că nu a avut parte de "ingrediente" pe măsură: momente memorabile, meciuri tensionate, sute de mii de spectatori în tribune sau multe goluri. Şi dacă portarii au scos balonul rotund de zeci de ori din poartă, trebuia să existe şi un golgheter – acesta a fost argentinianul Guillermo Stábile.
Stábile a fost unul dintre eroii acestei prime ediţii a Campionatului Mondial. În Uruguay, prima “Perlă Neagră” din fotbal, Jose Andrade, a reuşit să câştige ultimul său titlu internaţional de prestigiu, după cele două medalii de aur de la Jocurile Olimpice şi cele trei titluri campion al Americii de Sud, Lucien Laurent a rămas în istorie drept primul marcator al “Mondialelor”, iar mai recent, conaţionalul lui Guillermo, Francisco Varallo, a devenit singurul supravieţuitor al acestei prime ediţii a CM.
Însă Guillermo Stábile a atras atenţia unui întreg mapamond cu cele opt goluri marcate la Campionatul Mondial din 1930. Deşi a debutat la naţională în al doilea meci din cadrul grupei A (în primul meci, în care Argentina a învins cu 1-0 reprezentativa Franţei, Stábile a rămas pe banca de rezerve), el a reuşit să înscrie trei goluri în primul său meci pentru Argentina, 6-3 cu Mexic.
Totuşi, vârful lui Huracan nu s-a oprit aici: în doar două minute (12 şi 13), a înscris golurile Argentinei în ultimul meci din cadrul grupelor, 3-1 cu Chile, asigurând calificarea naţionalei Albiceleste în semifinale!
În penultimul act urma un meci dificil, cu Statele Unite, reprezentativa statului nord-american fiind, alături de Uruguay, singura care nu primise niciun gol în faza grupelor. Însă disputa cu Stábile şi compania s-a dovedit mult prea dificilă pentru “yankei”, aceştia fiind învinşi cu 1-6, pe lista marcatorilor regăsindu-se, bineînţeles, şi viitorul golgheter al competiţiei.
Din păcate pentru Stábile, formaţia sa a pierdut finala în faţa vecinilor din Uruguay (2-4), însă valorosul atacant a marcat şi în acest meci un gol. Cum era de aşteptat, evoluţia sa entuziasmantă i-a adus drept cadou un transfer în Europa, unde a evoluat la Genoa, Napoli şi Red Star Paris (la clubul francez fiind adus de însuşi Jules Rimet).
Un lucru demn de menţionat este că singurele meciuri jucate de Stábile la naţională au fost cele 4 de la această ediţie a CM. Plecând în Europa, el nu s-a mai întors la reprezentativa sud-americană decât ca tehnician, el antrenând naţionala Argentinei din 1939 şi până în 1960 (a reuşit să câştige, din postura de antrenor, şase ediţii ale Campionatului Americii de Sud – denumit în ziua de astăzi Copa America).
Stábile a decedat în 1966, la vârsta de 61 de ani, însă a rămas în istorie drept unul din marii atacanţi din istoria Campionatelor Mondiale şi, de ce nu, din istoria fotbalului.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
