TONIfiant

Transformă în goluri aproape orice ocazie. La 31 de ani, atacantul italian e într-o formă extraordinară, după un sezon de vis cu Bayern

Supertonic ofensiv, toxic pentru orice defensivă adversă. Transformă în aur tot ce atinge. Nu degeaba e supranumit "Regele Midas". Nu e personaj mitologic, nici grec, dar ajunge zeu al fotbalului oriunde. Ne va fi duşman pe 13 iunie, la Zurich, şi încercăm să nu i ne închinăm în al doilea duel mortal din grupa C. Chivu, Tamaş & Comp ştiu foarte bine cu cine au de-a face.

Pe numele său complet Luca Toni Varchetta Della Cave, aducînd cu un principe italian, atacantul care va împlini 31 de ani la 26 mai (1,94m şi 88 kg) şi-a dat tîrziu întîlnire cu fotbalul adevărat. S-a copt mai greu, dar exact ca vinul, o dată învechit, a devenit piesă de colecţie în orice atac de 24 de carate. Acum un deceniu se zbătea prin anonimatul Seriei C1, la modesta Fiorenzuola şi a vrut să renunţe. Era un vîrf rotunjor şi lent, iar colegii îl porecliseră "tortellino". Aventura sa pe dreptunghiul verde părea încheiată la 21 de ani, cînd Luca alesese să-şi caute alt drum în viaţă. În primele 4 sezoane ale carierei începute la Modena nu reuşise decît nouă goluri mari şi late. Aproape catastrofal pentru un atacant de gura porţii! Dar a apărut Lodigiani.

La 23 de ani ajunge în Serie A

Transferul la formaţia romană în 1998 a fost punctul de cotitură. Abilitatea în jocul aerian, forţa teribilă pe pătrundere şi capacitatea extraordinară de a proteja mingea începeau să facă diferenţa. În acel sezon a punctat de 15 ori şi a atras atenţia lui Treviso, care l-a adus în Serie B. Perioada fastă s-a prelungit. Tot 15 goluri şi în sezonul următor. O carte de vizită bună de Serie A, unde debutează în 2000, cu Vicenza. La 23 de ani Luca păşea în "massima divisione" înfruntînd pe Milan. Primul joc a însemnat un eşec (0-2) şi ciocnirea cu aerul tare din Il Calcio s-a sfîrşit prost. Numai 9 goluri în 31 de partide şi o amară retrogradare.

Calităţile lui Toni nu meritau să se irosească în seria cadetă şi Carlo Mazzone l-a salvat. L-a transferat la Brescia pentru 30 de miliarde de lire (15 milioane de euro), făcîndu-l cea mai scumpă achiziţie din istoria "rîndunelelor". "Un pariu în alb cu viitorul", pe care Mazzone nu l-a cîştigat. A jucat timp de două sezoane alături de Roberto Baggio: primul discret, ultimul cel mai slab al carierei. Două goluri, o accidentare prelungită şi multe fluierături din partea tifosilor, ce n-au agreat deloc comparaţia cu Dario Hubner.

Fiorentina via Palermo

A avut însă inspiraţia să-şi relanseze cariera pornind iarăşi de la munca de jos. S-a dus în Serie B, acceptînd provocarea numită Palermo. În Sicilia a explodat prima dată, devenind golgeterul diviziei cadete, cu 30 de goluri în 45 de meciuri. A strălucit în acel sezon şi a ajutat echipa să urce pe prima scenă. Ascensiunea a continuat. Alte 20 de reuşite în ediţia 2004-2005 şi sicilienii, cu Guidolin la timonă, ajungeau în premieră în Cupa UEFA. Palermo începea să devină neîncăpătoare pentru valoarea lui Toni. "E vîrf de rasă, capabil să ducă singur în spate întreaga ofensivă şi să înscrie la foc automat", l-a recomandat Guidolin. Venise momentul unui nou zbor către piscuri. Destinaţia? Fiorentina.
"A fost cea mai mare greşeală că l-am vîndut pe Toni", mărturisea recent vulcanicul boss palermitan. Sicilienii au făcut o afacere, transferîndu-l în Toscana pentru 10 milioane de euro. La 28 de ani, atinsese deja maturitatea necesară. Cele 78 de goluri semnate la Palermo, şi în oficiale, şi în amicale, în 23 de luni erau paşaportul pentru glorie. Tifosii "rosaneri" nu l-au iertat niciodată însă pe Luca, etichetîndu-l pe veci ca trădător şi fluierîndu-l în Sicilia la orice ocazie.

În scurt timp, Toni s-a travestit în urmaşul lui Batistuta şi a devenit idol al "Curvei Fiesole". 16 goluri realizate în primele 13 partide, doborînd recordul bomberului argentinian de etape la rînd cu gol în debutul campionatului. Pe 9 aprilie 2006 intra deja în istoria Violei, reuşind într-un meci cu Juve să stabilească recordul absolut al Fiorentinei într-un sezon, deţinut de Hamrin şi Batistuta. S-a oprit doar la cota 31, cucerind şi "Gheata de Aur", primul trofeu al carierei. Şi întîiul italian laureat. Firesc, a captat interesul granzilor. Şi Inter a încercat să-l "fure", Toni n-a refuzat, dar s-a opus preşedintele Diego Della Vale. Tocmai ce trebuia să apară Mutu, cu care Luca a format un cuplu ofensiv nimicitor în sezonul trecut: 32 de goluri împreună, deşi italianul a fost sîcîit de probleme la metatarsiene, operă a fundaşilor adverşi, ce luaseră deja "măsuri".

Titular al campioanei mondiale

"Canibalul", aşa cum l-a poreclit "Gazzetta dello Sport", nu putea rata Mondialul, prima sa mare competiţie la care participa. La 29 de ani! Doar fusese şi întîiul jucător viola ce semnase o "tripletă" pentru squadra azzurra, la Minsk, contra Bielorusiei în preliminarii. Şi punctase şi-n poarta Olandei într-un amical de lux, primind laude de la idolul copilăriei, Marco van Basten. În Germania s-a încununat apoi campion mondial. Deşi n-a marcat decît două goluri, ambele în "sfertul" cu Ucraina, a prins All Star Teamul de 23 al competiţiei. A punctat şi în marea finală de la Berlin contra Franţei, rivala de care Italia nu poate scăpa nicăieri, dar golul i-a fost anulat.

La aproape 30 de ani credea c-ajunsese pe acoperişul lumii. Ba nu! A fost loc de mai sus însă. Încă un sezon bun în Toscana şi Toni s-a întors după un an în Germania. Nu pentru doar o lună, ci pentru un contract pe patru sezoane cu Bayern Munchen. Bavarezii ţineau să-şi facă trupă de Champions League, cu el şi cu francezul Ribery, plătind 11 milioane de euro pentru italian, pe care l-au convins să lase Peninsula cu-n salariu regesc, 5,5 milioane de euro anual, mult peste ce avea la Florenţa şi cît îi oferea Milanul. Şi Luca a meritat fiecare cent investit de nemţi. Goluri pe bandă rulantă, culminînd în finalul lui aprilie cu patru "doppiette" în 9 zile. Lui Ottmar Hitzfeld îi e practic imposibil să-l scoată din teren. "Tor, tor, tor", e răspunsul italianului, folosind singurul cuvînt pe care-l ştie în germană. Răsplata? "Eventul" cu echipa muncheneză şi primele titluri cu o echipă de club. Şi o nouă prezenţă la un turneu final cu Italia, Euro 2008, în postura de golgeter al "azzurrilor" în calificări (5 reuşite). Plus un traseu formidabil în Cupa UEFA, la prima sa aventură continentală, dusă în paralel, ce coincidenţă!, cu fostul coleg de la Fiorentina, Mutu, cu care a înşirat golurile într-un palpitant duel de la distanţă.

Idolul nemţoaicelor

"Briliantul" nostru n-a ajuns la performanţele lui Toni, care sperăm să-şi fi epuizat rezerva pînă la turneul final din Austria şi Elveţia. Luca rămîne modest, deşi a devenit idolul femeilor în Germania. Departe de presa de scandal, aventuri şi scandaluri, ţinut din scurt de logodnica sa, Marta Cechetto. "Nu mă consider un star şi probabil c-am ajuns tîrziu în fotbal. Am două trofee pe care le pot atribui norocului: Gheata de Aur şi titlul mondial". Nici Gerd Muller n-a dat atîtea goluri în primul sezon la Bayern, recordul fiind de 40. Cu 36 în 42 de partide pînă la finele lunii aprilie, Toni se simte la Munchen ca acasă. Are tatuat pe braţ Berlin, unde a cîştigat Mondialul şi Cupa Germaniei. Iar suporterii o rup deja pe italiană şi îi cîntă după fiecare reuşită melodia Giannei Nannini, "Bello e impossibile". "Doar cu fundul mai trebuie să marcheze", a declarat Karl Heinz Rummenigge, preşedintele lui Bayern. Va fi chiar imposibil de oprit Luca Toni şi la Euro?

"Sînt egoist şi vreau să înscriu mereu. Cînd Hitzfeld vrea să mă scoată îi zic: Spiel. Tor, tor, tor!"
"E un sezon special pentru mine şi, chiar dacă jucăm în grupa morţii, vrem să cîştigăm trofeul"
Luca Toni

"E formidabil. Letal în careu şi loveşte bine cu ambele picioare. Unde cade mingea e şi el"
Gerd Muller, fost golgeter Bayern

"În 14 ani de cînd joc la Bayern, n-am văzut un atacant atît de eficace"
Oliver Kahn, portar Bayern

"Are simţ nativ al golului, face orice să înscrie. Reuşitele lui nu sînt deloc rodul norocului"
Paul Breitner, fost star şi acum consilier la Bayern