Articol de Andrei Vochin - Publicat joi, 13 mai 2010 00:00
Pericolul norului de cenuşă dispăruse. Încă de marţi seară şi apoi miercuri toată ziua avioanele de la Londra şi Madrid au făcut cărare către Hamburg.
Suporterii părtaşi erau aşadar aici. Inclusiv VIP-urile, nelipsite la astfel de evenimente. Felipe, Prinţul moştenitor al Spaniei, Hugh Grant, celebrul actor, cel mai cunoscut suporter al lui Fulham, Michel Platini, şeful fotbalului european.
Gazdele însă n-au trecut lesne peste supărarea eliminării în semifinale, astfel că, pentru prima oară într-o finală a ultimului deceniu se puteau zări literele desenate din scaune de la tribuna a doua (în cazul de faţă HSV). Semnele au venit încă de la staţia de tren aflată la vreo 1,5 km de stadion. Acolo unde un bilet de 55 de euro ajunsese 30. Şi tot nu se vindeau, sute de locuri rămînînd neocupate.
A doua sprînceană s-a ridicat atunci cînd am realizat că pentru prima oară în cariera mea de jurnalist, o galerie engleză e subordonată de cea a adversarei. Ei bine, Atletico a făcut-o. Au scos mai întîi un banner uriaş pe care scria "Cîntăm din inimă", iar îndemnul n-a fost vorbă în vînt. Ci chiar vîntul care i-a purtat pe roş-albi spre cartea de istorie!
Altfel, nemţii au fost nemţi în ceea ce priveşte organizarea. Impecabilă. La fel şi festivitatea de deschidere, cu o prezentare inedită a celor două echipe, dar şi a modulului tactic: atunci cînd numele celor 22 de jucători erau strigate la staţia de amplificare, alternativ, un copil ieşea de pe tunel şi ocupa exact locul în care respectivul se afla.
Ne-am regăsit şi noi la spectacol. Pe cearşaful uriaş, aşezat la mijlocul terenului, unde erau scrise numele celor 192 de echipe participante la actuala ediţie, prima, a competiţiei. Nici aici, Steaua şi Dinamo n-au fost pe aceeaşi linie, căci ordinea a fost cea alfabetică.
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
